#16 Florina Drăgan, executor judecătoresc - Despre povestea din spatele profesiei de executor judecătoresc

În acest episod am discutat cu Florina Drăgan, executor judecătoresc, de ce a ales această profesie, de ce a fi exectuor judecătoresc nu înseamnă să fii un om rece, care sunt cele mai emoționante momente din practica unui executor judecătoresc, și cum își păstrează ea echilibrul, sau așa cum spune chiar ea, Când simți că este prea mult pentru tine, continui sau te oprești și te odihnești?

Florina Drăgan este executor judecătoresc în cadrul BEJ Drăgan.

Transciere

Ana-Maria: Bună, Florina! Îmi pare bine să te avem astăzi la emisiune și îmi pare bine că ai acceptat invitația mea.

Florina Drăgan: Mulțumesc mult de tot pentru invitație, cum să nu accept, cu mare drag! Bună!

Ana-Maria: Povestește-ne puțin despre tine, te rog, cum ai ajuns executor judecătoresc și de ce această cale.

Florina Drăgan: A fost o întâmplare, nu pot să spun că profesia m-a ales pe mine, că am auzit foarte des chestiunea asta. Însă la mine a fost o întâmplare pentru că, așa pe scurt, eram în anul IV, am fost tare implicată într-o asociație de studenți. Și în anul IV eu am realizat că toată lumea sau 99% din cazuri își aleseseră temele de licență deja din anul III. Fiind atât de prinsă cu asociația cumva mi-a scăpat informația asta sau nu știu ce s-a întâmplat cu precizie. Dar mai erau câteva teme la proceduri civil și penal; mi-a plăcut foarte mult procedura civilă, drept urmare am ales asta, materia asta. Și după aceea a trebuit să îmi aleg tema și a fost disponibilă executarea silită directă. M-a atras foarte mult partea asta pentru că am scris destul de mult despre hotărârile judecătorești privitoare la minori și cum se aplică. Atunci a fost primul meu contact cu executarea. Iar după aceea am înțeles, am început să mă interesez, am văzut că examenul se organizează. Și era o mare incertitudine, nu se știa când și s-ar fi anunțat cu 30 de zile înainte respectiva publicare în Monitorul Oficial. Și a fost o perioadă de încercare pentru că foarte multe luni am învățat, însă nu știam când va fi examenul. Putea să fie peste 30 de zile putea să fie peste 90 de zile. Și am făcut-o și pe asta și așa am ajuns aici.

Ana-Maria: Cum arată o zi a unui executor judecătoresc? Ce faci acum practic?

Florina Drăgan: Acum, acum, este atât de atipic să povestesc ce fac acum, pentru că este liniște. Locul sau sediul biroului este într-un bloc cu alte birouri și este o liniște de nedescris. E ceva de care aveam nevoie, dar pe de altă parte care îți ridică așa niște semne de întrebare: ce e cu liniștea asta? Afară oarecum de dimineață era zăpadă, acum brusc nu mai e, sunt foarte foarte multe schimbări. Dar o zi obișnuită, undeva la mijloc, pentru că sunt zile foarte aglomerate și zile în care e mai relaxant să spunem, la birou. Arată cu trezit foarte de dimineață, pe primul plan sunt chestiile mele, cum le numesc eu. Adică lucrurile care mă binedispun pe mine și care îmi dau tonul zilei, iar după aceea la 08-09 AM începe programul. Și încep și lucrez, de cele mai multe ori dacă am teren, terenul clar este planificat dimineața. Prefer să încep cu ce este mai greu. Și în teren de obicei poate să fie greu pentru că de multe ori nici nu este în București, competența executorului se extinde pe șase județe, pe circumscripția București. Iar după aceea este munca de birou, sunt telefoanele, este foarte multă activitate cu publicul până la ora 17-18 PM și după aceea, dacă mai pot psihic, în primul rând și fizic bineînțeles, o să continui și treaba de birou. Am înțeles că un lucru făcut temeinic necesită timp și atunci în contextul ăsta actual, ca să îmbinăm lucrurile cu cum arată o zi din viața unui executor și cum este acum, e că am timp să îmi acord timp. Asta mi se pare tare interesant în perioada asta. Nu mai este graba, nu mai e teama că am pierdut un termen, s-a întâmplat nu știu ce, nu am răspuns la un telefon, s-a numit nu știu cum. Oricât de organizat ești, la un moment dat, dacă sunt foarte multe lucruri de făcut resimți aspectul ăsta. Deci arată aglomerat o zi din viața mea.

Ana-Maria: Și pentru tinerii care ar dori să urmeze această profesie, tinerii studenți, ce le-ai recomanda?

Florina Drăgan: Tinerii studenți... Acum depinde exact în ce perioadă a studenției sunt. Dar să îmi imaginez că sunt în anul IV.

Ana-Maria: Le-aș recomanda să ajungă până acolo.

Florina Drăgan: C-au ajuns, că nu s-a suspendat vreo doi-trei ani... Așa și au ajuns în anul IV sau sunt în anul IV, le-aș recomanda în primul rând să învețe teoria. Este extraordinară și nu trebuie absolut deloc plasată atenția doar pe practică. Le-aș mai recomanda să dezbată ceea ce învață, pentru că dacă tot ne imaginăm că sunt în anul IV, timp de practică probabil că nu e. Profesia de executor nu este atât de vizată pentru a face practică la birourile de executori. După dezbatere i-aș invita să promoveze, chit că promovează la stadiul de examen, că promovează la stadiul de muncă în birou, de practică în birou, poate sunt angajați ca și consilieri. În orice caz abia acum intervine partea practică.

Ana-Maria: Ce face mai exact un executor judecătoresc? Ne-ai spus, practică pe teren. Dacă ai putea să ne dai un pic mai multe detalii.

Florina Drăgan: Păi în primul și în primul rând hai să o luăm cu teoria, dacă tot ăsta a fost sfatul meu pentru studenți. Teoria spune că executarea silită este a doua parte a procesului civil. Exemplul cel mai simplu ar fi pe un titlu executoriu, care este o hotărâre judecătorească, hotărârea judecătorească pronunțată de un judecător, de către instanța de judecată. Instanța dispune că X îi datorează lui Y o sumă de bani, X nu își îndeplinește obligația așa că se ajunge la executare silită. Y este clientul, ajunge la executorul judecătoresc. După toate procedurile prealabile pe care un executor le face pentru deschiderea executării silite, deschiderea dosarului de executare, există mai multe modalități de executare. Am competența să execut atât din birou, cum glumesc, în sensul în care înființarea popririlor, transmiterea somațiilor sau alte modalități de recuperare a sumei de bani, dacă tot am mers pe exemplul ăsta. Iar deplasarea în teren intervine ori pe o procedură de executare silită directă, respectiv X nu îi datorează o sumă de bani lui Y, ci X îi datorează un bun lui Y. Drept pentru care în afară de procedura prealabilă sunt nevoită să mă deplasez în teren ca să pun în dreptul pe Y, să îi predau bunul care ii se cuvine conform titlului executoriu. Ce alte acte mai face executorul judecătoresc? El mai are competență și de transmitere a unor notificări, este un agent procedural cu o putere mai mare să îi spunem așa. Poate de asemenea să mai facă și alte proceduri cuma ar fi oferta de plată și consemnațiune. Mi se pare un caz tare interesant în momentul în care creditorul refuză să încaseze o sumă de bani, să mergem tot pe exemplul ăsta. Și atunci din varii motive, nu știu exact de ce, creditorul refuză încasarea acestei creanțe și atunci debitorul îi face o ofertă de plată prin intermediul executorului judecătoresc, prin care arată că își dorește să își îndeplinească obligația. Și cam asta ar fi în mare activitatea unui executor judecătoresc. Mai sunt și alte proceduri bineînțeles, dar intru foarte mult în teorie.

Ana-Maria: De ce crezi tu că avem nevoie de executori judecătorești? De ce e importantă această profesie?

Florina Drăgan: Cred că ar trebui să pornim așa ca și criteriu, în primul și în primul rând, de la obiectul executării. Obiectul executării este de cele mai multe ori sau prezintă cazul, prezintă un obiect sensibil. Sensibil în sensul în care: ori că este vorba despre o creanță, recuperarea unei sume de bani, recuperarea unui bun, ori că este vorba de un minor, minorul nu se află la părintele sau la persoana la care instanța de judecată a dispus și alte exemple. Și atunci, pornind de la criteriul ăsta, este nevoie de un profesionist la mijloc, să spunem, între cele două părți sau câte părți sunt ca și număr. Profesionist atât din punct de vedere al cunoștințelor, e fix teoria pe care tot pun eu accent. Dar cred că este foarte important și ca atitudine, pentru că executorul de multe ori intervine ca un mediator, în sensul în care în doctrină se spune că executorul este liantul dintre creditor și debitor. Și pe bună dreptate să i se pună așa; și nu doar în ceea ce privește faptul că prin noi se leagă toată procedura, dar este și din punct de vedere al faptului că prin noi cele două părți comunică. Și atunci mi se pare important că statul a construit această profesie.

Ana-Maria: Tu lucrezi mai mult direct cu persoane sau în colaborare cu alți profesioniști ai dreptului precum avocații?

Florina Drăgan:

Mi-am găsit un echilibru. Mi-am dorit, drept să spun când am deschis biroul, mi-am dorit tare mult să lucrez cu avocați, cu profesioniști pentru că stagiar fiind am lucrat foarte mult cu peroane fizice.

Și devine împovărător uneori să lucrezi doar cu persoane fizice, din cauza faptului că este foarte suspicioasă o persoană sau nu înțelege sau are senzația că, chiar s-a întâmplat cu mulți colegi de ai mei, când clienții au senzația că faci o înțelegere cu cealaltă parte, respectiv cu debitorul. Și atunci intervenția sau existența unui avocat în respectivul dosar, pentru mine a devenit tare importantă. În timp am mai crescut și eu profesional și atunci gestionez altfel discuția. Dar asta e o chestiune de experiență. Dar în momentul acesta, răspunsul meu este că e un echilibru între persoanele care mă contactează direct și avocații.

Ana-Maria: Cum a fost la începutul profesiei față de cum este azi? Cum te-ai simțit tu ca persoană? Cum îți este lucrul?

Florina Drăgan: La început a fost copleșitor, cred, că acesta e cuvântul. Copleșitor pentru că mai făcusem practică într-un birou de executare, însă nu luasem contact atât de direct cu toate procedurile, asta unu la mână. Doi la mână, a fost copleșitor pentru că s-a întâmplat să ajung să fiu stagiar într-un alt județ, nu am făcut stagiatura în București. Și atunci, din start la nivel profesional, am înțeles după aceea mai exact, după ce am deschis biroul în București, am înțeles că chiar dacă facem parte din aceeași circumscripție, respectiv a Curții de Apel București, atât județul Teleorman unde mi-am făcut stagiatura cât și județul București unde profesez acum, practica îți spune cuvântul. Chiar dacă la un nivel teoretic toți beneficiem de aceeași teorie, la un nivel practic, ori că este una județeană, ori că este una locală, respectiv în biroul fiecărui executor, am resimțit această diferență. Și atunci a trebuit să mă mulez, a trebuit să învăț și ulterior a trebuit să îmi selectez eu informația care corespundea cu practica care cred că este cea mai bună, cu soluția cea mai bună într-un dosar, pentru că nu sunt universal valabile. Fiecare speță vine cu câte o chestiune diferintă. Deci, dacă ar fi să rezum într-un cuvânt, la început a fost copleșitor.

Ana-Maria: Ne-ai vorbit foarte mult despre teorie și ai adus foarte mult această noțiune în discuție. În același timp, într-adevăr există această imagine că profesia de executor judecătoresc e o profesie oarecum tehnica, așa mai rece, mai după reguli. E adevărat?

Florina Drăgan: Că profesia de executor este una mai rece, mai tehnică? Nu, nu este adevărat. Și haide să îți spun de ce, pentru mine bineînțeles, orice răspuns începe cu părerea mea și pentru mine. M-am tot gândit și eu la imaginea asta, de ce executorul judecătoresc trebuie să fie bărbat în primul rând, trebuie să fie masiv, să aibă un fizic corespunzător, și de ce executorul judecătoresc trebuie să fie încruntat. Și mi se pare că este o imagine așa cum este și cea a avocaților, că avocații au în mână un diplomat și sunt îmbrăcați nu știu cum și fac și dreg.

Cred că uităm aspectul cel mai și cel mai important că suntem oameni și atunci aspectul care include partea asta omenească este intelectul, este creierul. Și atunci noi toți suntem selectați în orice profesie juridică pe baza acestui intelect, pe baza informațiilor, ca să revin încă odată asupra teoriei.

Și nu știu de ce s-a creat această imagine, de fapt în timp așa am găsit un răspuns, pentru că m-am dus pe firul noțiunii de executor judecătoresc, de ce de fapt s-a numit judecătoresc. Și atunci am ajuns într-un punct și mai departe și anume că în antichitate, executorii erau cei care pedepseau fizic debitorii, adică cei care nu îți plăteau datoriile. Și atunci de la pedeapsa asta fizică, probabil că s-a ajuns și la imaginea de călău, pe de-a dreptul asta a fost în teorie imaginea la care s-a apelat ca executor judecătoresc. Dar nu, și pot să vorbesc din propria experiență că poți să mergi în teren ca executor zâmbind, poți să vorbești cu debitorul. De foarte multe ori debitorul a fost mirat de atitudinea mea și m-a întrebat dacă nu cumva încalc regulile profesiei, în sensul în care eu apăr interesele creditorului. Însă o altă mențiune este că executorul nu apără interesele nimănui, el pune în executare o dispoziție, că este contractuală, că este a instanței de judecată, depinde de la caz la caz.

Ana-Maria: Tu cum îți vezi cabinetul? Îl vezi ca pe o afacere sau doar ca pe o profesie?

Florina Drăgan: Ca orice alt răspuns de până acum, răspunsul este și da și nu. Da, văd biroul ca pe o afacere, pentru că mă interesează foarte mult latura asta umană, mă interesează foarte tare ca în momentul în care discut cu clientul și se finalizează executarea silită, acesta să fie mulțumit. Și asta este așa o latură subiectivă, dar poți să o privești ca și pe o latura obiectivă a oricărei afaceri și anume mulțumirea clientului. Din punctul ăsta de vedere decurg mult mai multe aspecte care trec barierele imaginii de executor judecătoresc a unui birou, a unui BEJ. Dar răspunsul este nu, din cauza faptului că executorul nu își poate face reclamă, executorul nu poate apela la artificii prin care să se promoveze. Și atunci nefiind colegial nici să ai monopol pe anumiți clienți, nici să nu îți faci reclamă, să nu faci concurență și ținând cont și de regulile astea care sunt prevăzute în legea executorului judecătoresc, am ajuns la criteriul ăsta în momentul în care am deschis biroul. Și anume, mulțumirea clientului. Neacademic vorbind și spusă direct, pentru mine cam la asta se rezumă această afacere. Pentru că lăsând la o parte toate aspectele pozitive și negative, asta te face atât pe tine ca și executor, pe mine ca și executor, să fiu mulțumită la sfârșitul zilei și asta face ca biroul să îți continue desfășurarea activității. Și în momentul în care mergi în teren și la sfârșitul executării îți spune debitorul că nu își dorea să fie executat de o altă persoană decât de mine, atunci te simți bine, înseamnă ca a trecut și a depășit aria pe care ți-ai propus-o inițial, pe care mi-am propus-o inițial, și anume ca creditorii să fie mulțumiți de serviciul prestat.

Ana-Maria: Atunci clienții ajung la tine mai mult prin recomandări?

Florina Drăgan: Și aici este un echilibru fantastic la mine. Da, sunt multe recomandări care se leagă cu argumentul spus mai devreme, dar pe de altă parte au fost și creditori care m-au sunat și m-au întrebat dacă putem să stabilim o întâlnire. Veneau la întâlnire, discutam și la sfârșitul întâlnirii întrebam, că curiozitatea îți spune cuvântul, cum au ajuns la BEJ Drăgan și îmi spuneau că se uitau pe tabloul executorilor judecătorești. Și atunci nu sunt nici capăt de listă, nu sunt nici ultima în tablou, nu știu exact cum ajungeau fix la litera D să se oprească, dar cumva se întâmpla asta. Și nu este un caz, nu sunt două, sunt multe. Și până la urmă poate nu este nevoie nici de prea multă reclamă.

Ana-Maria: Ai spus când vorbeam despre tehnicalitatea profesiei de executor judecătoresc că totuși ea ca profesie nu este o profesie rece, sunt cazuri care te pot marca. Ai avut astfel de situații?

Florina Drăgan: Da. Aș putea să povestesc inclusiv din stagiatură primul meu caz cu hotărârile privitoare la minori.

A fost marcant pentru mine comportamentul minorului și am înțeles cât de sensibilă este și atitudinea executorului.

Pentru că dacă într-adevăr recurge doar la atitudinea tehnică și rece și strict obiectivă „Am venit aici pentru că am de făcut asta. La revedere!”, atunci fără să realizezi poți să contribui într-un mod nebenefic absolut la starea celui minor. Și sunt minori de la patru, cinci ani și sunt minori până la 18 ani. Și având mai multe dosare cu minori poți să îmi dau seama la diferite vârste ce impact are această procedură. Și trecând peste faptul că ești pus să faci o treabă, să duci la bun sfârșit procesul civil, e tare important să ții cont de latura umană. Și ăsta ar fi doar un exemplu. M-au surprins inclusiv evacuări la care nu mă așteptam, tot la fel pe premisa mă duc, evacuez, mi-am făcut treaba, la revedere. Însă intervin oameni și atunci în momentul în care intervin oamenii și cazul din spate și cum s-a ajuns acolo, cumva rămâi obiectiv, pentru că îți respecți legea și statutul profesiei, dar tu reacționezi ca și om în interiorul tău.

Ana-Maria: În această perioadă, vorbim chiar de perioada aceasta de pandemie, cum arată activitatea de la birou? Ai mai avut astfel de cazuri? Am văzut că totuși s-au și suspendat executările silite.

Florina Drăgan: Da, da. Clar nu am mai avut, încă mă bucur că primesc corespondență pentru că ăsta este semn că mai este un soi de activitate. Pentru că dacă stăm să ne gândim nu știm pe ce perioadă va fi suspendată activitatea, nu doar în executare dar și în toată țara. Sunt, bineînțeles domenii unde se profesează fără profesie, însă în executare silită ne mai este permis doar să facem această executare de birou despre care v-am povestit mai devreme. Dar executarea de birou ca să fie îndeplinită este nevoie de un act al instanței și anume încheierea privind încuviințarea executării silite. Iar instanțele nu mai oferă, nu mai emit această încuviințare până la terminarea perioadei stării de urgență. Iar această perioadă pentru mine arată interesant, pentru că cumva mi se îndeplinește o dorință de acum câteva luni și anume, cum ar fi o zi din viața mea să fie fără grabă. Și atunci vrând, nevrând experimentez asta și îmi dau seama și părțile bune și părțile mai puțin bune și părțile neutre. Și este interesant, deocamdată observ, ca să spun așa într-un cuvânt, este de observat această situație.

Ana-Maria: Cât de importante sunt pentru tine proiectele tale personale? Că ai spus că îți place foarte mult să ai timpul tău.

Florina Drăgan: Este o temă de gândire pe care o am în cap de la începutul anului.

Cât de importante sunt proiectele personale, cât timp le aloci, când simți că este prea mult pentru tine, continui sau te oprești și te odihnești, în sensul în care cum faci echilibru între birou, între sursa de venit, pentru că este și ăsta un aspect tare important și pasiunile tale din care obții sau nu profit, în cazul meu nu.

Și atunci am tot stat și m-am gândit ce impact are timpul alocat acestor proiecte și am realizat, chiar perioada asta îmi confirmă încă o dată foarte mult și nu suntem de foarte mult în situația asta de urgență, este că proiectele personale sunt cele care mă definesc ca și om și mă fac să realizez cine sunt și mă fac să realizez cine vreau să devin, pentru că contează foarte mult și aspectul ăsta. Și atunci este bine venit timpul pe care îl am acum, pentru că văd efectiv ce înseamnă să fie pe primul loc proiectele personale și ulterior activitatea de birou, pentru că a scăzut foarte mult activitatea, atunci ot să fac schimbarea asta, switch-ul ăsta. Deci într-un cuvânt sunt foarte importante.

Ana-Maria: Și ce anume faci în timpul liber? Bine, poate s-au schimbat puțin lucrurile despre cum îți petreceai timpul liber înainte de perioada asta și ce se întâmplă acum.

Florina Drăgan: Nu chiar, fac cam aceleași lucruri cu mențiunea că încerc să-mi scot din reflex graba. Este un adevărat reflex să mă grăbesc, la ora 08:30-09:00 AM să fiu nu știu unde sau nu mai știu eu ce aveam în plan în ziua respectivă. Și îmi aloc foarte mult timp dimineții, contează foarte mult cum încep dimineața și ce ton dau zilei respective. Și aici pot s menționez exercițiile de respirație, am descoperit respirația acum ceva timp și acord destul de mult timp acestui exercițiu, aș putea să îi spun de acum. Bineînțeles că este inclusă și meditația și aici putem să discutăm foarte mult tot la fel, ca și executorul, meditația are o imagine care e puțin deformată față de realitate și față de ce înseamnă meditația pentru mine cel puțin. Mai este și sportul și proiecte personale sunt sau este istoria clădirilor, sunt îndrăgostită de clădiri, iar Bucureștiul este senzațional pe partea asta pentru că prezinta o istorie imensă. Și dacă am avea ocazia după situația asta de urgență, starea astea de urgență să ne plimbăm printre străduțe, poate că ați vedea la ce mă refer, cei care nu au făcut asta până acum. Și bineînțeles alte activități în casă cum ar fi puzzle-ul, în sfârșit am timp pentru asta; puzzle, citit, am descoperit și audio book-urile, până acum am mers foarte mult pe cititul tradițional să îi spunem, nu îmi plăceau nici tabletele, îmi plăcea foarte mult să simt eu cartea în mână. Dar audiobook-ul este tare interesant, recomand, măcar o încercare.

Ana-Maria: Ce te menține fericită? Că fericirea e mai importantă decât toate.

Florina Drăgan: Mă menține fericită modul în care îmi încep dimineața, l-am tot menționat și o să continui să îl menționez, pentru că am pornit acum câțiva ani de la omul care se trezește greu dimineața și am ajuns să iubesc să fiu matinala, nu concep altfel, chestiunea asta s-a extins inclusiv în weekend.

Deci asta mă menține fericită, cum îmi încep dimineața și mă mai mențin fericit și oamenii din jurul meu, bineînțeles, pentru că contează foarte mult oamenii pe care alegi să îi ai în jurul tău sau pentru mine contează asta foarte mult.

Și de aici decurge o întreagă discuție despre cum se manifestă fericirea asta.

Ana-Maria: Ai vreo carte anume pe care ai recomanda-o și te-a inspirat cumva în alegerile pe care le-ai luat până acum, fie personale sau profesionale?

Florina Drăgan: Este o carte, da, care cumva îmi vine în cap de fiecare dată pentru că mi-a mai fost pusă întrebarea asta și acum fix la ea m-am gândit. Este Alchimistul, pentru mine a fost o metaforă extraordinară a ce presupune viața, a ce presupune modul sau atitudinea pe care să o ai în fața vieții, în fața situațiilor în care ești pus și modul de evoluție, modul prin care trecem prin viața asta.

Ana-Maria: Și acum pe final aș vrea să te întreb dacă mai e ceva ce ai vrea să împărtășești cu noi și nu am atins eu prin întrebările puse?

Florina Drăgan: Aș vrea să împărtășesc faptul că îmi este foarte drag să discut despre executarea silită, îmi este foarte drag să dau mai departe tot ce am învățat eu până acum, îmi place foarte mult ca munca mea din trei ani să pot să o rezumă la câteva scheme și câteva scheme e procedurile de executare și să le dau mai departe. Și atunci, așa pe scurt asta reprezintă o invitație la mine la birou a oricărei persoane doritoare, indiferent de ce profesează sau ce dorință are. Și eu sunt aici și sunt dornică să cunosc oameni și să dau mai departe ce am învățat.

Ana-Maria: Eu aș vrea să îți mulțumesc foarte mult pentru că ai acceptat invitația!

Florina Drăgan: Mulțumesc mult și eu!

Ana-Maria: E într-adevăr și pentru mine un subiect pe care nu îl cunosc foarte mult, adică dedesubturile profesiei îmi sunt destul de necunoscute și trebuie să recunosc că a fost un interviu pe care l-am aștepta și eu cu mult interes.

Florina Drăgan: Ce drăguț, mulțumesc tare mult!