#15 Miruna-Casiana Dumitrașcu, studentă la Facultatea de Drept UB - Despre scrierea de conținut juridic și cum oamenii din jurul nostru ne pot inspira mai mult decât o carte

Casiana ne-a povestit despre procesul de scriere a unui articol juridic, care sunt etapele din procesul de creație, de ce este scrierea de conținut juridic o alternativă la alte profesii juridice, cum să includem din experiențele noastre în articolele create și de ce oamenii din jurul nostru pot fi o inspirație pentru noi atât pentru viața personală, cât și pentru activitățile desfășurate în viața profesională.

Miruna-Casiana Dumitrașcu este studentă la Facultatea de Drept a Universității București, în an terminal. Este preocupată de dezvoltare personală prin implicarea în diverse activități de voluntariat, novice (spune ea) în ale marketingului juridic și pasionată de scris.

Transciere

Ana-Maria: Bună, Casiana, și bine ai venit!

Casiana Dumitrașcu: Salutări, Ana, și bine te-am găsit!

Ana-Maria: Spune-ne un pic despre tine, ce faci în acest moment și unde te afli.

Casiana Dumitrașcu: Mă aflu acasă ca să zic sincer. Tocmai am împlinit 22 de ani și sunt în anul patru la Facultatea de Drept. Și nu știu cum, dar mi-a plăcut super mult invitația ta pentru că a apărut chiar după ce mi-am serbat ziua. M-am gândit că anul ăsta chiar vreau să fie unul super bun, cel mai bun de până acum și chiar mă gândeam la ce proiecte, unde o să mă mai implic. Și când am văzut invitația ta a fost perfect. Oricum asta nu am mai făcut niciodată.

Ana-Maria: La fix.

Casiana Dumitrașcu: Da, efectiv la fix a venit. Și m-am gândit ce ar fi să înregistrez un podcast, că până acum asta chiar nu am mai făcut. Deși am fost un pic reticentă pentru că pe marketing nu prea am mai vorbit, deși fac asta de puțin timp ca să zic. Și legat de întrebarea ta, ce fac, cum mai sunt și așa mai departe, stai să mă gândesc... Păi ți-am spus cam câți ani am, pe unde sunt, ce perspective poate...

Ana-Maria: De cât timp faci marketing? Că ai zis de puțin timp.

Casiana Dumitrașcu: Știu și data ca să vezi, 28 August, atunci a fost prima mea zi de muncă oficială, am reținut-o. Și nu mă gândeam că o să fac chestia asta; chiar nu m-aș fi gândit niciodată și dacă m-ai fi întrebat cu două zile înainte nu m-aș fi gândit că pot să fac chestia asta.

Ana-Maria: Unde ai început să lucrezi prima oară? Care a fost primul tău job în domeniul ăsta?

Casiana Dumitrașcu: Primul meu job este chiar și actualul, la Ruxandra Vișoiu. Știu că ai înregistrat și cu ea un podcast foarte mișto, de altfel.

Ana-Maria: Da, exact.

Casiana Dumitrașcu: Și de ce am început toată treaba asta? Mi-a plăcut foarte mult că a avut încredere în mine, până la urmă eu sunt un student, nu am nici în spate cursuri sau vreo facultate de specialitate. Pur și simplu fac asta pentru că îmi place și pentru că mă relaxează. Adică a venit cumva la pachet cu scrisul pe domeniul juridic și am zis că aș putea să fac și chestia asta până la urmă, dacă îmi place să scriu de ce să nu ajut și alte persoane să se promoveze?

Ana-Maria: Dar ce te-a împins spre a scrie articole? Noi cei care am terminat Dreptul suntem oarecum înclinați spre partea asta, pe comunicarea scrisă. Dar pe tine ce te-a determinat să te duci strict pe articole pe domeniul ăsta?

Casiana Dumitrașcu: Din relaxare, sincer. Am căutat o metodă prin care să mă relaxez încă de când am început facultatea. Și cum pasiunea pentru scris o am de foarte mult timp am zis de ce să nu îmbin cu juridicul și să iasă ceva mișto așa încât să nu stau patru ani de facultate efectiv doar să învăț și să caut și alte metode prin care pot să mă relaxez. Așa că m-am gândit că aș putea să încerc chestia asta, să scriu pentru că îmi place și pe juridic pentru că asta fac. Am început pe un blog juridic pe care încă sunt, activez încă și de aici a plecat tot hobby-ul; un hobby până la urmă ca să spun așa.

Ana-Maria: Ai vrea să continui pe domeniul de content writing?

Casiana Dumitrașcu: Mie mi-ar plăcea foarte mult, dacă aș reuși cumva să găsesc o metodă cred că într-un final asta aș face. Nu știu exact când, cum, dar cred că mă voi îndrepta la un moment dat spre asta.

Ana-Maria: Și cum ți s-a părut la început, la primele articole? Cum a fost?

Casiana Dumitrașcu: Trebuie să cercetezi foarte mult înainte de a scrie, și cum încă sunt studentă știu că foarte multe lucruri nu prea am cum să le știu pentru că nu practic. Teoria e teorie și practica ne cam omoară din păcate. Așa că a fost un pic mai dificil, pentru că nu am scris neapărat, nu am abordat teme pe care le-am abordat și în timpul facultății sau ceva, a fost un pic mai extra, mai din practică. Și mi-a fost puțin greu să scriu despre ceva despre care chiar nu știam cu ce se mănâncă, dar într-un final a fost bine. Până la urmă trăim ca să învățăm, nu?

Ana-Maria: Te-ai gândit vreodată cât ți-a luat la început să faci un articol cap-coadă, cu tot cu cercetare, cu toate etapele necesare și cât îți ia acum? Spre ce etapă ai evoluat?

Casiana Dumitrașcu: Sincer nu prea mă uit la timp. Am impresia că de fiecare dată când scriu trece timpul foarte repede și niciodată nu mă uit concret să văd cam cât mi-ar lua în medie să fac un articol. Nu știu ce să zic aici, dar depinde de temele abordate. Unele pot fi, să zic cu care am mai avut un pic tangență în facultate, altele spre deloc; și aici face diferența, depinde cât de familiarizată sunt cu subiectul respectiv.

Ana-Maria: Și care ar fi etapele de scriere de la momentul la care ți se dă un anumit subiect? Ți se dă un anumit subiect sau te gândești tu la un anumit subiect?

Casiana Dumitrașcu: Momentan mi se dau subiecte. În principiu fac un rapid research despre tema respectivă, în cazul în care chiar nu am auzit despre ea și chiar nu știu de unde să încep. Iar apoi mă apuc concret de treabă și caut din cât mai multe surse, mă duc mult, de fapt întotdeauna fac asta, mă duc spre sursa surselor și de acolo pornesc. Mă uit cam ce puncte ar trebui să ating, pentru că aceste articole atunci când le fac trebuie să le gândesc și într-o manieră în care să fie accesibile cam tuturor până la urmă. Nu sunt niște articole de specialitate dedicate juriștilor și așa mai departe. Sunt mai mult articole pentru persoane care au problemele juridice respective sau o să se afle sau aflate într-un impas la un moment dat în viața lor și nu au știut cum să se descurce pe tema respectivă. Și atunci încerc să mă documentez, să văd în mare cam despre ce este vorba, cam ce puncte ar trebui să ating, cam ce puncte ar interesa clienții. Și după încerc să le explic cât de cât pe înțelesul tuturor, pentru că aici e cheia. Degeaba înșir niște informații pe care doar eu le înțeleg dacă ele nu ajung și nu sunt înțelese de cei care trebuie. Asta mi se pare că e cumva cel mai interesant, dar și dificil într-o anumită măsură, să fac să înțeleagă și cei care nu au studii juridice despre ce vorbesc. Că dacă aș scrie, doar aș înșirui niște articole, nu cred că aș ieși câștigată nici eu nici ei de altfel.

Ana-Maria: Poți să spui că facultatea în sine te-a ajutat cumva la structurarea unui articol, la scrierea unui articol? În afară de domeniul juridic.

Casiana Dumitrașcu: Din păcate, ca să îți exersezi scrisul, ca să zic așa, în facultate cel puțin, din punctul meu de vedere, ar trebui să te implici în foarte multe concursuri extra. Pentru că noi la seminarii și la cursuri evident că nu redactăm articole și cel puțin pe mine nu m-a învățat nimeni care ar fi o structură sau ceva de genul. Și la concursuri, acum și ele sunt limitate, nu sunt atât de frecvente, mai mult am învățat din voluntariatul pe care l-am făcut, despre care îți ziceam, de la începutul facultății pe blogul juridic. De acolo am învățat mai mult cum să îmi structurez un articol, dar și destul de puțin din concursurile unde am participat.

Ana-Maria: La ce consursuri ai participat până acum?

Casiana Dumitrașcu: Aici mă refer la sesiuni de comunicări științifice în special. E un pic de discutat, pentru că la sesiunea de comunicări științifice nu redactezi niște articole neapărat pe înțelesul celor care nu au studii juridice, acolo trebuie un research destul de aprofundat și limbajul nu e tocmai atât de colocvial precu cel pe care îl folosesc eu când fac articole; dar cel puțin te ajută în ideea de căuta bibliografie. Cred că ar trebui să fie un exercițiu destul de bun pentru studenți, de a știi cum se scriu niște note de subsol. Acum tangențial am văzut că cel puțin în profesie, de regulă întâmpinările avocaților sau cele de chemare în judecată, cuprind și niște note de subsol, din ce am văzut și eu. E păcat din punctul meu de vedere că nu se pune accent pe asta și din facultate.

Ana-Maria: Știu, de exemplu, când eram în facultate, în afara de faptul că atunci nici nu aveam niciun fel de experiență pe partea asta de scriere de articole, în afară de examene în care trebuia, într-adevăr, să soluționăm spețe cu un vocabular din acesta foarte elevat, noi nu aveam nici măcar examene orale, cel puțin generația mea. Absolut deloc, ceea ce m-a surprins foarte mult. Voi acum măcar aveți examene orale la facultate?

Casiana Dumitrașcu: Da, chiar foarte interesant subiectul ăsta. Din punctul meu de vedere cam toate examene ar trebui să fie orale pentru că vorbim totuși despre niște juriști în devenire care interacționează cu clienții. Adică vrând nevrând, chiar și partea de consultanță interacționează la un moment dat. Asta din ce am văzut și eu, că nu am lucra propriu-zis. Dar nu putem să stăm toată viață într-o cutiuță și să vorbim prin email, prin telefon și așa mai departe și totul să trimitem prin scris. Din păcate și ăsta este un aspect care nu se exersează atât de mult la facultate. Sunt examene orale, dar prea puține din punctul meu de vedere. Și până la urmă noi ar trebui să ieșim din facultate cu câteva lucruri, adică cel mai important să știm unde căutăm când vrem să găsim ceva și să știm să vorbim până la urmă. Scrisul ca scrisul, dar mai important este cum te exprimi în viața reală decât în scris.

Ana-Maria: Te-ai gândit pe mai târziu dacă vrei să dai și tu examenul de admitere în profesia de avocat sau altceva? Sau ai vrea să continui în afara domeniilor profesilor juridice?

Casiana Dumitrașcu: Inițial am vrut să fiu judecător, și cu asta am și pornit când am vrut să dau la Drept. Deși e un pic ciudat pentru că nu vorbisem cu niciun judecător înainte să dau admiterea, sau nu neapărat cu judecător, dar nici măcar cu un avocat, cu un executor, notar, nu vorbisem cu absolut nimeni. Dar în generală participasem la un concurs foarte interesant, la Olimpiada de Educație Civică care se axa pe drepturile omului și atunci mi-am dat eu seama că mi s-ar potriv dreptul. Și așa am ținut-o cu ideea de a fi judecător până în anul al treilea, cam așa. Eu o consider că este o mică greșeală că am plecat cu ideea de a fi judecător și am spus că termin facultatea asta tot cu ideea de a fi judecător și sigur nu o să mai fac altceva, indiferent de ce s-ar ivi. Dar mi s-a dovedit că a fost o idee destul de greșită pentru că ar fi trebuit să explorez mai multe domenii. Și abia din anul trei am început să fac practică în cabinet de avocatură și să văd cum stă treaba și pe acolo. Și cam în vara aceasta, înainte să încep anul patru, m-am gândit că ar fi mai bine pentru mine să dau la avocatură și cunoscându-mă. Plus că nu mă simt nici acum și nu știu cât de curând o să mă simt pregătită pentru profesii de genul ăsta, mă refer la magistratură. Pentru că îți trebuie destul de multe conștiințe din punctul meu de vedere, o anumită experiență de viață ca să te poți pronunță în cauzele respective și trebuie să cunoști și foarte multă psihologie. Ori mi-am zis că nu vreau să mă supraevaluez, să recunosc la ce nivel sunt și nu aș putea cel puțin la momentul respectiv. Așa că m-am îndreptat spre avocatură, dar de asta spuneam că nu aș exclude nici partea de marketing juridic. Poate într-un fel sau altul o să pot să combin, nu știu acum sigur ce o să se mai ivească la cât de imprevizibil e viitorul, nici nu mă mai antepronunț că cine știe ce... Dar, da în avocatură, în toamnă am să dau.

Ana-Maria: Ce te-a făcut să te răzgândești? A fost un eveniment anume sau pur și simplu s-a întâmplat treptat să ai anumite, să ai alte gânduri și alte planuri?

Casiana Dumitrașcu: M-am gândit că fiind de fire independentă, nu mi-a plăcut niciodată să mă subordonez oarecum cuiva. Pe ideea asta de independență am mers mai mult, și cumva mi s-a părut interesant să exersez foarte mult public speaking-ul din instanță, pentru că îmi place foarte mult să vorbesc în public. Și m-am gândit de altfel că aș putea să fiu și mai aproape de client și să am o mai strânsă legătură. Ca judecător într-un dosar știi cum e, depinde și de timp. Adică judecătorul nu intră neapărat atât de mult în interacțiune cu clienții respectivi, să îi asculte, să audă ce nevoi au, ce probele au și așa mai departe, Mie mi s-a părut mai interesantă partea asta de a fi aproape de om cât de mult posibil. Și tot așa și din partea de creativitate, de scris, m-am gândit la un moment dat, poate când o să fiu și eu mai mare, o să pornesc pe cont propriu. Și mai mult la varianta asta m-am gândit, că aș putea să plec și pe cont propriu și să îmi fac programul meu și clientela.

Ana-Maria: E vreun lucru pe care l-ai aflat în toți acești ani de facultate și pe care ai fi vrut să îl știi în momentul în care ai dat la Facultatea de Drept?

Casiana Dumitrașcu:

Da, că Facultatea de Drept nu e egal cu avocat și judecător, clar, asta mi-ar fi plăcut să știu, poate nu toate profesiile care se pot face, dar cel puțin majoritatea. Și mi-ar fi plăcut să știu și să îmi spună cineva că, Uite trebuie să te duci să explorezi la absolut toate variantele posibile și să nu pleci așa cum am plecat eu, evident.

Și am spus doi ani de zile că eu nu mă uit în stânga în dreapta și rămân pe judecător și evident că am făcut practică numai la instanțele judecătorești, nu am făcut și în altă parte. Asta chiar mi-ar fi plăcut. Și de ce nu, mi-ar fi plăcut să știu și că poți să faci marketing juridic și că pot să îmbin cumva creativitatea pe care o am de foarte mult timp, cu asta.

Ana-Maria: Cred că marketingul juridic e ceva, un domeniu cât de cât nou, nu cred că exista atât de mult marketing înainte. Bine, în primul rând din cauza legii care nu permitea foarte multă promovare și din cauză că ori nu exista timp, ori nu exista atât de mult interes. Acum foarte multe case de avocatură postează un număr de articole lunar, noutăți juridice, s-a dezvoltat foarte mult.

Casiana Dumitrașcu: Da, am remarcat și eu asta. Bănuiesc că la început probabil era și o reticență din partea cabinetelor de avocatură în sensul că, ce poate să fie atât de greu să scrii un articol până la urmă, să îi dai un share pe Facebook, ce greu poate să fie? Doar că mă gândesc că venind și clienți din ce în ce mai mult, treaba aglomerându-se, termene peste termene și așa mai departe, să îți mai stea gândul și la partea asta de a scrie articole și a face postări pe Facebook și de a te gândi, Ce aș putea să mai scriu ca să pară interesant și să mai atrag cât de cât persoanele, era o preocupare în plus, cred că poate asta a fost.

Dar ulterior, având în vedere că a început să se extindă foarte mult partea asta de avocatură de cabinete, de firme cred că e nevoie de a aduce oameni care să fie efectiv, să li se atribuie sarcina asta, să scrie ei articolele și să facă partea asta de marketing pentru firme, în sensul că te mai degrevează de niște preocupări.

Că îți ia timp, nu poți să zici că nu trebuie să îți aloci o parte din timp ca avocat pentru partea asta.

Ana-Maria: Tu vezi acest lucru în sens favorabil, ai recomanda oarecum avocaților sau profesioniștilor să apeleze la niște persoane care fac doar acest lucru, pentru a avea ei timp de alte lucruri.

Casiana Dumitrașcu: Cam asta ar fi cel puțin recomandarea mea, din mica mea experiență. Dar te ajută și pentru că, văd partea asta de marketing lucrând cu niște persoane care au tangență cu domeniul juridic și nu care nu au. Cred că e mult mai ușor pentru cei care au interacționat cu partea de juridică să facă și partea asta de marketing.

Ana-Maria: Știu că ai zis tu mai devreme că ai fi vrut să știi la începutul facultății că există mai multe opțiuni decât profesiile juridice. Acum la acest moment, în facultate există discuții în sensul ăsta? Cum că mai există și alte opțiuni după ce termini facultatea în afară de avocat, procuror, judecător?

Casiana Dumitrașcu: Din partea profesorilor, cel puțin eu nu am auzit foarte des discuția asta. De fapt nu am auzit foarte des discuția dintre profesor și student de genul, Măi vezi că pe lângă avocatură și magistratură mai există și altceva, ai putea să te orientezi și către asta. Adică nu e panică până la urmă, nu intrăm ca avocat, nu intrăm în barou, nu intrăm în magistratură, ai putea să mai faci și altceva. Mă refer o idee, o orientare în carieră ca să zic așa. Mie cel puțin mi-ar fi plăcut, pentru că toți profesorii au și vor avea întotdeauna ceva interesant de spus. Povestea care este în spatele lor și ceea ce fac ei zi de zi, mie mi-ar fi plăcut să aud din propria experiență de la fiecare în parte. S-a întâmplat puțin mai des chestia asta, dar cred că suplinește cumva asta și activitatea asociațiilor studențești, cred că au un rol destul de important. Pentru că ele vin și fac diverse evenimente cu persoane care nu sunt neapărat doar avocați sau judecători procurori, și cumva și de aici îți mai extragi informația, prin participarea la aceste conferințe. Mai sunt și întâlniri, tot soiul de evenimente foarte utile de altfel. Cel puțin pentru studenți ăsta ar fi un sfat din partea mea, Casiana din anul patru, către cei din anul I, să meargă la cât mai multe evenimente. Asta te poate forma pe viitor, poate fără șă îți dai seama.

Ana-Maria: Ai fost și tu membru al vreunei asociații de studenți în timpul facultății?

Casiana Dumitrașcu: Da, sunt membră, sunt chiar președintele unei asociații studențești, NILS București; este mai recent înființată, sunt vreo cinci ani de când s-a înființat. Și pe asta pun și eu accent, plănuim tot felul de evenimente care nu au doar profesiile clasice în centru. Cel puțin asta a fost rațiunea, în sensul că eu nu am avut parte de asta în anul I, măcar acum, din poziția asta dacă mi se permite să pot să fac ceva pentru cei mai mici decât mine. Și să știi că evenimentele nu sunt deschise doar studenților, adică nu am limitat niciodată accesul. Am avut chiar persoane care au absolvit facultatea, dar din păcate nu au intrat în nicio profesie, fie că nu au vrut, fie că nu au promovat examenul, care au venit la conferințele noastre și au aflat și despre alte domenii în care mai poți profesa.

Ana-Maria: Și aveți vreo pagină de internet sau unde am putea vedea aceste evenimente?

Casiana Dumitrașcu: Da, pagina de Facebook, pagina de Instagram, NILS București, fix așa cum am spus, acolo puteți să ne urmăriți. În fiecare zi postăm, ne facem vizibili cu ideile noastre.

Ana-Maria: Și în legătură cu articolele pe care le scrii, aș vrea să te întreb dacă ți-ai format cumva vreo preferință pe un anumit domeniu legal în care îți place să scrii de obicei?

Casiana Dumitrașcu: Încă nu, încă sunt în cercetare sincer. Momentan scriu cam pe orice se ivește să îmi fac „mâna” mai mult, dar încă nu pot să zic că scriu fix pe un domeniu sau că în momentu de față mi-ar plăcea să scriu pe domeniul respectiv. Pentru că aș vrea să intru totuși în practică și să văd latura practică a ceea ce am învățat noi în facultate, pentru că din teorie mie personal nu mi-a plăcut civilul, recunosc asta, dar nu știu acum cu este în practciă și nu știu cum va fi atunci. La fel, viitorul este atât de imprevizibile, de nici nu știu ce să spun.

Ana-Maria: Ai vreo carte pe care ai citit-o și ți-a plăcut foarte mult și ai recomanda-o prietenilor tăi pentru anumite motive?

Casiana Dumitrașcu: O carte preferată. Măi nu am, sincer chiar nu am o carte preferată.

Din ce mă inspir din viața de zi cu zi și ce aș recomanda oamenilor ar fi oamenii mai mult. Prefer să numesc oamenii ca pe cărțile mele, cei care mă inspiră în viața de zi cu zi. Chiar nu am o carte preferată, dar am oameni preferați.

Ana-Maria: Frumos spus.

Casiana Dumitrașcu: Până la urmă și ei sunt considerați niște cărți, nu? Așa cum cartea conține informații și oamenii sunt plini de informații.

Ana-Maria: Și încă ce informații.

Casiana Dumitrașcu: Și încă ce informații, chiar bine spus. Cel puțin eu aș recomanda oamenilor să facă cât mai mult networking și să intre în cât mai multe cercuri care abordează partea asta de juridic și nu numai, pentru că oamenii chiar au foarte multe de spus și te pot inspira poate mai mult decât o carte sau mai mult decât un film pe care l-ai văzut.

Ana-Maria: Acum spre final, aș vrea să te întreb dacă mai ai ceva ce nu am întrebat dar ai fi vrut să împărtășești, dacă nu am acoperit cumva vreun subiect?

Casiana Dumitrașcu: Nu-mi dau seama unde au trecut 30 de minute, efectiv, chiar nu pot să îmi dau seama. Nu știu dacă ar mai fi, acum nu îmi vine. Și mi se întâmplă de multe ori, fix când mă întrebi ceva să nu am nicio idee. Dar a doua zi, Măi, da, chiar aș fi putut să vorbesc despre asta, cum nu mi-a venit în minte; asta mi se întâmplă ce mai des. Acum chiar nu am nicio întrebare.

Ana-Maria: Mă bucur foarte mult că ai răspuns invitației mele. Nici eu nu știu să îți zic sincer când au trecut 30 de minute, am intrat așa dintr-un subiect în altul și iată că a ieșit ceva frumos. Îți mulțumesc încă odată!

Casiana Dumitrașcu: Nu ai pentru ce.