#14 Extra-episod - Dezbatere: Despre viitorul profesiei de avocat și impactul perioadei de criză pandemică asupra acesteia

Am discutat în acest episod cu Carmen-Mariana Diaconu, Dan Negoiță și Ovidiu Rez, avocați, despre viitorul profesiei de avocat și impactul asupra activitații avocaților, în contextul pandemiei declarate. Am abordat împreună subiecte precum ce măsuri trebuie luate în mod urgent și ce măsuri trebuie gândite pe termen lung, schimbările pe care să le implementăm în viața de zi cu zi, profesional și personal, cum vom trece peste această criză împreună și cum va arăta profesia de avocat după ce vom ieși din pandemie.

Am ales ca acest epsiod să fie sub forma unui panel, invitând trei colegi din trei barouri diferite: Iași, Timișoara și București, deorece împreună suntem mai puternici și doar așa vom putea deveni o forță care să lupte în interesul și pentru binele profesiei de avocat. Doar împreună, solidari, ne vom putea ocupa cu mândrie locul binemeritat ca parteneri în înfăptuirea justiției.

Carmen-Mariana Diaconu, este avocat în Baroul Iași, și conferențiar universitar la Facultatea de Agricultură, Universitatea de Științe Agricole și Medicina Veterinară, predând cursuri de drept agrar, comercial, răspunderea funcționarilor publici, chiar și legislația consumatorului și etica și integritate academică, cursuri adresate masteranzilor și doctoranzilor.

Dan Negoiță este avocat în Baroul București, titular al Cabinetului de avocat cu același nume, cu experiență de 15 ani în litigii, în special litigii penale, și deopotriva, președintele Asociației Liga Avocaților din România. La acest moment, este în așteptarea Deciziei de înscrie pe lista avocaților străini a Baroului Paris.

Ovidiu Rez este avocat în Baroul Timiș, titlular al cabinetului individual și de anul trecut, președinte al Asociației Tinerilor Avocați din Baroul Timiș. Împreună cu acesta am mai discutat în episodul 3 Despre relația client-avocat dintr-o perspectivă umană.

Transciere

Ana-Maria: Bună tuturor și bine v-am găsit! Vă mulțumesc foarte mult că ați acceptat invitația mea. Spuneți-mi ce se întâmplă acum la voi cu situația din zilele astea. Lucrați de acasă? Cum sunteți voi? Cum sunteți cu familia?

Ovidiu Rez: Eu am lucrat acasă săptămâna asta. Toată săptămâna am evitat să ies, am ieșit o singură dată pentru că a fost imperios necesar, în rest am stat închis în casă. Aici în Timișoara în apartamentul în care stau în chirie locuiesc cu motanul meu, deci el e familia mea în momentul de față. Din păcate sunt departe de părinții mei, doar în zilele următoare mă voi muta la ei la sat, unde ei sunt acum; și voi avea o curte și bănuiesc că va fi mult mai bine decât închis într-un apartament. Nu e ușor, pot să îți spun sincer că nu e ușor, nu sunt încă obișnuit, dar eu sunt optimist.

Ana-Maria: Dan, la tine cum a fost?

Dan Negoiță: Eu sunt în autoizolare de la întâlnirea cu Ovidiu, de luni, 9 Martie. Eu nu am mai ieșit de atunci din casă, deci ultimul om pe care l-am văzut a fost Ovidiu, la Timișoara. E greu să lucrăm de acasă; mai ales cei care sunt avocați de litigii e greu să lucreze de acasă. Dar, într-adevăr am stat că am primit multe citații cu modificări de termene și a trebuit să le introduc în agendă, să verific, majoritatea s-au suspendat. E greu, cu familia comunicăm doar prin telefon din motive de protecție sanitară.

Ana-Maria: S-a schimbat ceva în viața voastră? Cum arată o zi normală față de cum arăta înainte de toată nebunia asta?

Ovidiu Rez: Pentru mine s-a schimbat enorm. Eu sunt genul de persoană foarte activă, care joc de minim două, trei ori pe săptămână fotbal, îmi place să ies, îmi place să mă plimb, să alerg. Și e dificil în momentul de față să fii închis în casă. Se schimbă în totalitate de fapt viața ta, să spun așa, în opinia mea.

Ana-Maria: Carmen, la tine cum e viața ta de când a început această situație?

Carmen Diaconu: Vreau să spun că există mai multe planuri între Universitate și Barou. În schimb, în situația cu Baroul, în activitatea de avocat sunt foarte multe schimbări intervenite de această suspendare a activității. La Iași la Curtea de Apel au rămas doar cauzele urgente de penal, iar în civil a rămas doar ce e legat de ordonanțe președințiale, executări silite, chestiuni de genul ăsta. Și ca noutate avem acele infracțiuni legate de nerespectarea decretului pentru cei care nu declară că sunt bolnavi de COVID-19 și expun restul populației la epidemia în care acum suntem noi toți. Încercăm să ne adaptăm, am făcut liste cu clienți, am contactat clienții, mergem prin foarte multă corespondență și am limitat și noi accesul cu publicul pentru securitatea familiilor noastre și a colaboratorilor noștri. Încercăm să stăm la discuție prin mijloace online, fără nicio problemă, pentru toți clienții fideli sau nu ai cabinetului.

Ana-Maria: Dan, la tine cum se simte?

Dan Negoiță: La mine s-a întâmplat un lucru foarte bun. Am constatat că dacă până acum mă plângeam că nu am timp, că timpul se scurge prea ușor, ziua trece prea repede, acum am realizat într-adevăr că s-a schimbat ceva important. Timpul trece foarte foarte greu, dar ca și colegii mei, încercăm să ținem legătura în online cu clienții, încercăm să ne orientăm un pic spre domeniul ăsta al online-ului. Da, într-adevăr, e greu cu adaptarea asta așa dintr-o dată pentru că practic noi am lucrat cu clientul față în față până acum.

Ana-Maria: Am văzut că în legătură cu situația asta au foarte multe discuții pe grupurile de avocați în legătură cu diverse măsuri care ar trebui luate în perioada asta. Voi aveți vreo opinie despre ce măsuri ar trebui luate? Care ar fi măsurile mai potrivite? Dan ce spui?

Dan Negoiță: Da, am urmărit cu atenție cele două mari grupuri profesionale de pe Facebook, și până acum cea mai interesantă măsură care s-a luat a fost cea luată de Baroul Dolj, că au micșorat contribuțiile cu 50% pe o durată nelimitată. În timp ce UNBR, sau mă rog, la București s-a propus doar suspendarea penalităților și necalcularea acestora. Cred că în primul rând ar fi trebuit un stimulent, am văzut ceva discuții pe grup să ni se acorde și nouă 500 euro, un stimulent financiar.

Dar cred că ce mai important ar fi să primim și noi 75% din venitul mediu pe economie, cred că asta ar fi o soluție de urgență.

Pentru că într-adevăr, în acest moment veniturile sau încasările aproape că s-au blocat. Oamenii nu vor să mai plătească, nu vor să se mai angajeze în demersuri juridice pentru că toți spun, Nu știm ce va fi.

Ana-Maria: Și la Timișoara cum e, Ovidiu? Ați discutat ceva în direcția aceasta?

Ovidiu Rez: Da, s-a discutat, au existat și mai multe propuneri.

De exemplu, prin asociație, noi colegii am propus măcar pentru cei care nu au venituri în perioada următoare să nu trebuiască să plătească absolut nimic sau să plătească 15% la o valoare anume.

Dacă ar încasa 1000 lei, să spunem ipotetic, să nu mai trebuiască să plătească cei 300 de lei cum e la noi la Baroul Timiș.

Am fi vrut să fie suspendată plata cotizației către Barou.

E adevărat, o discuție în ceea ce privește necesitatea de a primi niște bani, cum spunea Dan, o suma de 500 euro pe luna, ar fi extrem de benefic. Numai că întrevăd o mică problemă, să fim sinceri, în mare parte avocatura, liticanții sunt cei care sunt cu adevărat afectați de această problemă cu lucrul de acasă. Cei care fac avocatură de consultanță, în principiu ei își pot desfășura în continuare destul de bine activitatea, și mai ales în perioada asta, mai bine decât de obicei. Pentru că e necesară expertiza lor și ei fiind deja pe piață ca avocați de consultanță, oamenii la ei apelează. Și astfel s-ar pune problema dacă toți avocații să primească o sumă de bani sau doar cei care nu au venituri în perioada asta. Și în opinia mea, ar trebui doar cei care nu au venituri deloc sau aproape deloc.

Ana-Maria: Dan, știu că înainte de filmare noi vorbeam și spuneai totuși că și cei care sunt pe partea de consultanță dintre colegii tăi au simțit ceva diferențe. Tu ce zici, există o diferență mare între litiganți și avocații de consultanță? Sau cum se simte măcar prin grupurile tale?

Dan Negoiță: În acest moment, din câte știu eu, mi s-a comunicat de la colegii din asociație, este o problemă cam pentru toți în acest moment și pentru avocații de litigii și pentru cei care oferă consultanță. În acest moment sunt activități blocate efectiv din domeniul HORECA, unde nu se mișcă nimic. Transportatorii au deja și ei mari probleme cu furnizorii, cu beneficiarii. Cred că în acest moment cam toți avocații, chiar și cei care fac penal, am observat, și am vorbit cu colegii de astăzi care au fost la Curtea de Apel, că au scăzut numărul arestărilor, reținerilor. Practic, în acest moment cam toată activitatea este blocată începând de la secțiile de poliție, până la parchete și curțile de apel.

Cred că această măsură de 500 euro, ar fi binevenită pentru toți avocații și probabil pentru cel puțin trei luni de zile, până vom ieși din această situație.

Pentru că eu sunt sigur că va fi mare nevoie de noi după încetarea pandemiei, vor fi foarte multe litigii.

Ana-Maria: Carmen, sunt curioasă la Iași ce se întâmplă? S-a discutat de ceva măsuri pentru avocați?

Carmen Diaconu: Sigur că da, la nivelul Baroului Iași, în consonanță cu ce se se întâmplă la nivel național, s-a luat decizia suspendării tuturor plăților către Barou, pentru a ajuta avocații atât definitivi și stagiari în această situație economică ce nu a fost avută în vedere. Exact cum spuneau și colegii mei, chiar pe contractul de consultanță și permanență sigur vor fi ori întârzieri a plăților ori reducerea cuantumului plăților deja negociate prin contracte, pentru că avem un volum de muncă diferit. Și în acest context, măsura este normală și bine venită. Ca o propunere, cu tine am discutat cred că în momentul în care m-ai contactat pentru emisiune, am putea profita, cel puțin în Iași și cred că se pot aplica în egală măsură și pe penal și pe civil, în ambele proceduri, sunt acele ședințe de judecată.

Se pot face prin videoconferință, apropo de modalitatea în care ne-am întâlnit noi astăzi din cele trei zone ale țării, și care ar fi bine venită.

Chiar și într-o situație în care nu am avea o asemenea pandemie, pentru că sunt foarte multe probleme organizatorice. Modul în care decurg ședințele de judecată, în ce privește situația că nu ar fi martori de audiat, ar fi o modalitate prin care avocații și-ar putea susține punctul de vedere raportat la toate aspectele specifice codului de procedură penală și civilă.

Într-o astfel de situație avocații și-ar putea susține clienții fără ca ei să mai fie în sală și ar fi o protecție și pentru sănătatea lor și pentru a familiilor lor.

Este o modalitate la care s-ar putea apela cu succes și care cumva ar rezolva anumite elemente de blocare a mecanismului judiciar în această perioadă.

Ana-Maria: Ai spus că la nivelul Baroului Iași s-au suspendat plățile către barou. Pentru cât timp?

Carmen Diaconu: Din câte știu tot așa pentru trei luni. Se va vedea în continuare cum va decurge situația. Dacă situația va continua bănuiesc că perioada se va prelungi cum este și normal; dar pentru a se ajuta în acest context, aceasta a fost modalitatea la care s-a optat. Și plățile din oficii care trebuie să vină de la Ministerul Justiției, la fel au fost suspendate, care era și normal să fie luată această măsură în acest context economic mai puțin plăcut, cred că pentru toată lumea: și pentru oamenii de afaceri, pentru cei din zona de comercial și alte ramuri ale economiei.

Ana-Maria: Bine ai subliniat Carmen, că multe lucruri s-au mutat în online și cumva am reușit să mutăm activitățile din offline în online. Sunt curioasă ce credeți, ar rezista aceste măsuri testului timpului?

Carmen Diaconu: Ca avocat cu experiență de 18 ani, situația în sine este inedită pentru noi toți ce trăim în aceste momente. Dar această procedură de videoconferință a ședințelor este binevenită și într-o situație în care nu am avea această situație pandemică. Modul de organizare a ședințelor de judecată este deficitar; depine de tânărul sau mai vechiul magistrat, depinde de vechime. Să spunem că dacă avem un complet de la o primă instanță, indiferent dacă e penal sau civil, contencios administrativ și așa mai departe, depinde de cum își organizează ședința de judecată.

Normalitatea ar fi dincolo de o prioritizare în funcție de cauze, că sunt cu avocați sau că nu; ar fi să se țină cont practic de volumul de muncă care este aferent respectivului dosar în ziua respectivă. Într-o astfel de situație, din punctul meu de vedere, de exemplu în dosarele cu martori dacă nu dăm de o situație normală, ar avea un program de altă natură, s-ar estimat să spunem, durata anumitor declarații. Dacă vorbim de penal cu număr mare de martori care trebuie să fie audiați în mod direct de către completul de judecată, ar trebui făcută o programare estimativă a programului, încât chiar și încărcătura pe complet și pe fiecare magistrat până la urmă, să fie una rezonabilă. Iar timpul la noi toți ar fi altfel utilizat. Așteptatul în instanță și faptul că nu există o educație juridică, iar justițiabilul când primește, de exemplu, citație pentru 08-08:30, toată lumea se repede la instanță de dimineață. Deși intră o anumită ordine a cazurilor care s-ar raporta la lista de ședință pe care o face magistratul și care nu reflectă de multe ori situația efectivă din fiecare dosar. La fel ar fi evitat completele chestiuni legate de procedură, pentru că dacă nu avem procedura corect de citare atât în penal cât și în civil, cu atât mai mult în penal dar și în civil, ar atrage nulitatea actului de justiție.

Ana-Maria: Măsurile astea sunt foarte bune, sunt foarte bine venite. Eu am o teamă că după ce se va termina această criză lumea va reveni la normal și vom uita că am putut în această perioadă să ne descurcăm și altfel și toate măsurile acestea vor dispărea. Asta eram interesată să știu cum vedeți voi, dacă vom reuși să menținem măsurile astea și în afara crizei.

Carmen Diaconu: Ca un om pragmatic ce sunt, codul cum arată presupune foarte multe elemente care nu există de fapt implementate, inclusiv la protecția martorilor și colegii mei știu prea bine. Din punctul meu de vedere există foarte multe puncte de lucru ale colegiilor, comunale și de ce nu chiar municipale, care nu au un fax care să funcționeze. Părerea mea este că trebuie să investească în tehnologia din sistemul judiciar. Investindu-se în tehnologie toți avem de câștigat în actul de justiție, inclusiv justițiabilul. De exemplu, era acea situație cu acele brățări pentru arest la domiciliu. Nici acum nu este implementabil, din lipsa fonduri, bineînțeles.

Eu cred în lucrul ăsta, am teza de doctorat în răspunderea penală a funcționarului public, mi-am susținut doctoratul prin 2011; și mi-a plăcut foarte mult sistemul judiciar francez, cel puțin pe nișa pe care am studiat-o. Și pe această nișă legat de răspunderea funcționarului public, nu doar penală, cea pe care am studiat-o, s-a făcut la un moment dat un proiect de lege. S-a pornit de la 10 ani de practică judiciară, în care toți actorii actului de justiție și cei care erau implicați în aplicarea legii și destinatarii acestor legi, au fost puși la o masă a discuțiilor și a fost analizată pragmatic practica judiciară. Și așa a ieșit un proiect de lege foarte bun.

Deci nu trebuie să mai facem legi pe genunchi și cele existente să vedem cum le putem aplica pentru a fi eficiente și unde sunt debușeurile, să le găsim împreună. Să nu ne tratăm ca dușmani din moment ce suntem actori ai actului de justiție, iar noi avocații trebuie să fim ca un traducător și intermediar al actului de justiție fără să fim atât de rău interpretați în modul nostru de manifest. Pentru că până la urmă îndeplinim un act de justiție în interes public și avem o meserie de interes public prin raportul la toate reglementările în care noi activăm și inclusiv a răspunderii profesionale specifice.

Ana-Maria: Ovidiu, cum spuneam și mai devreme știu că la Timișoara voi ați implementat mult mai devreme decât noi toți sistemul online al instanțelor și mult mai multe măsuri digitale. Cum vezi tu această problemă în timp?

Ovidiu Rez: Ce voiam să spun, mi se pare extrem de relevant, decanul Baroului Timiș și Consiliul Baroului Timiș se chinuie de aproximativ trei ani de zile, din câte cunosc eu, să aibă discuții cu magistrații de la Curte, de la tribunal, în încercarea de a stabili ședințele pe anumite ore. Și anume, câteva ședințe să fie la 09, câteva la 10 și așa mai departe. Și întotdeauna s-au confruntat cu un răspuns foarte simplu, Nu putem, Nu se poate, Nu avem cum așa ceva.

Culmea, în momentul în care a început această pandemie, având în vedere necesitatea de a intra câte o persoană, două în sală, magistrații au putut nota cauzele pe ore: de la 09, de la 10, de la 11 și așa mai departe; și anume în situații în care a fost nevoie s-a putut.

La fel este clar și evident că nu putem bloca sistemul de justiție pentru 6 luni, 7 luni de zile, având în vedere că suntem la sfârșitul lunii martie, e clar că mai avem aprilie și mai și s-ar intra teoretic în vacanța judecătorească. Deci noi am bloca sistemul aproximativ 4-5 luni, ceea ce nu e posibil, adică nu putem să ne gândim la așa ceva.

În opinia mea, în primul rând, e clar că de urgență ar trebui reglementat și ar trebui realizată, să existe ședințele de judecată prin videoconferințe. Iar odată început demers, sunt convins că el nu se va mai putea întoarce înapoi.

Pentru că au existat ședințe de judecată în alte țări, din câte cunosc eu în Marea Britanie și în China, ședințe de judecată cu un obiect mai minor, mai neimportant, să spunem așa, însă s-a putut acest lucru. Eu sunt convins că se poate și în momentul de față, adică în România s-ar putea implementa acest lucru. Și în viitor sunt convins că și magistrații vor realiza că ar fi un plus imens pentru sistemul nostru de justiție; și nu ar putea nici ei sau nu ar dori nici ei să ne întoarcem la metoda cu ora 08:30 sau 09:00 toți justițiabilii și toți avocații în sală și așa mai departe. Mai mult decât atât, pot să spun că în cazul în care ar exista sistemul cu videoconferință, judecătorii nu ar trebui să intre neapărat în sala de judecată, pur și simplu ar putea să țină o ședință de judecată direct din birou. Ar putea să dea termene în fiecare zi, ar putea să aibă o singură ședință mai importantă peste trei zile prin videoconferință de la ora 12. Nu ar trebui să fie neapărat în sala de judecată să ocupe o sală, ci ar putea să fie într-un loc unde s-ar putea implementa lucrul ăsta.

Ana-Maria: Și crezi că le-ar plăcea să rămână pe sistemul acesta?

Ovidiu Rez: Sunt convins că odată ce va exista în următoarea perioadă, și în opinia mea ar trebui să existe, judecata prin videoconferință. Repet, nu se vor întoarce la ședințele normale pentru că vor observa care sunt beneficiile; adică se vor degreva în mod cert de dosarele multe. În ședința de judecată pe care judecătorii o au de obicei în Timișoara odată la două săptămâni, ar avea cauze în care trebuie audiați martori sau așa mai departe. Iar în cauzele în care își dau seama că nu ar fi necesară prezența fizică a avocatului în sală ar putea să dea un termen peste trei zile în videoconferința cutare. Și ei pur și simplu s-ar degreva și ar observa, odată implementate consider că nu s-ar putea întoarce.

Ana-Maria: Dan, cum se vede situația la instanțele din București?

Dan Nedelcu: Situația în țară se prezintă foarte grav. Și îți dau exemplu, la Judecătoria Râmnicu Sărat, nu există niciun mijloc de a xeroxa, de a fotocopia un dosar. M-am trezit cu un dosar pus în brațe, ceva de genul acesta și spune, Descurcați-vă! Este foarte greu și ne vom întoarce la ședințele clasice.

E adevărat că în ianuarie am participat la Londra, chiar judecătorul se afla la el acasă și era îmbrăcat casual, și noi eram în sala de judecată și se făcea videoconferință cu el de acasă; adică prezența lui nu era nevoie să fie chiar în sală.

Nu, nu se va putea, există lipsă de mijloace tehnice. Gândește-te dacă la nivelul curților de apel, dacă la nivelul unor tribunale se poate, în majoritatea situațiilor nu se va putea.

Avem exemplu Tribunalul Teleorman, nu au logistică, nu se va putea, sau la alte judecătorii. Este din punctul meu de vedere imposibil, mai avem încă judecătorii unde avem latrine, nu ai cum. La judecătoria Rădăuți care se află deasupra librăriei, nu văd posibilă o astfel de videoconferință, nu sunt spații, nu sunt mijloace tehnice. Ce să spun, că și faxurile, trimit un fax, nu ajunge, se blochează, este clar că se blochează și platforma aceea Just.ro, deci nu văd, cel puțin în următorii ani. Îți dau exemplu și de ce cred eu că nu se va putea, avem un semi eșec ca să spun așa cu dosarul electronic. Deci noi în acest moment am văzut, cei care l-au implementat printre primii au fost la Arad și acolo într-adevăr este altă instanță, altă eră, pur și simplu. Când am fost acum două săptămâni la Arad, am scanat parcă eram în filmele SF, am scanat un dosar, am și pus un filmuleț pe grupul Liga Avocaților; în cinci minute am scanat 132 de pagini în format PDF, le-am luat pe stick și am plecat. În alte instanțe da, dar sunt puține din păcate.

Așa cum spuneau și antevorbitorii mei, acolo unde sunt martori mulți, unde sunt inculpați muți, îți dai seama sunt dosare penale unde numărul inculpaților cred că depășește 50 de inculpați. Cum să îi audiezi în videoconferință pe toți sau 50 de avocați? Sau părți civile, cum au fost dosarele acelea gen Mineriada sau mă rog, astea sunt excepții. Dar în dosarele clasice nu se va putea, sunt pesimist, asta este.

Ana-Maria: Nu, mă gândesc dacă într-adevăr se întâmplă cum a zis Ovidiu, se prelungește această perioadă pentru 5 luni. Ce se întâmplă? Se blochează toată activitatea? Să nu vadă nimeni din cei care ar trebui să vadă utilitatea unor astfel de măsuri?

Dan Negoiță: Nu, nu se va vedea. Și îți spun și de ce, uite pentu că și în acest moment sunt instanțe care au suspendat toate cauzele în baza decretului stării de urgență, sunt instanțe care au judecat, sunt instanțe care au preschimbat termenele; deci în acest moment avem trei situații. Nu se aplică unitar nimic, deși în baza decretului stării de urgență, din punctul meu de vedere ar fi trebuit să se suspende toate. Așa cum se prevede în decret, însă nu, chiar se judecă.

Ana-Maria: Și totuși din punctul de vedere al activității avocatului independent, să spunem de partea de instanță ca instituție publică, ce se va întâmpla cu acesta, se va muta mare parte online? Vom reuși într-un final să mutăm activitatea măcar o parte din ea online și să mai câștigăm din timp?

Dan Negoiță: Eu cred că o mare parte este mutată de mult timp. Și asta pot spune că am observat, cred că toți colegii mei folosesc Whatsapp, clienții la fel. Deci foarte mult comunicăm pe Whatsapp. Și Whatsapp-ul este o formă de muncă online, pentru că atunci când clientul primește un act procedural ți-l fotografiază sau ți-l scanează, ți-l trimite pe Whatsapp. Tu la fel, când vrei să îi trimiți ceva, îi trimiți pe Whatsapp. Deci cred că o mare parte din muncă s-a început cu acest Whatsapp.

Ana-Maria: Carmen?

Carmen Diaconu: Am ascultat cu atenție punctul real al colegilor mei. Sunt mult mai optimistă, trebuie început undeva. E foarte adevărat că noi ca avocați pentru a câștiga timp, WhatsAp-ul a devenit o modalitate de a comunica foarte multe acte, pentru că permite într-adevăr să trimiți un volum mare de acte, ceea ce e super în activitatea noastră. Pe de altă parte, dacă noi la nivel de fiecare barou vom lua atitudine, dar într-un mod constructiv, asta înseamnă luarea de atitudine, aceste videoconferințe pe o serie de tipuri de ședințe se pot realiza. Inclusiv pentru comisiile derogatorii care poate avea loc în atâta măsură cât sunt și în țară cât și în străinătate.

Prin această implementare de videoconferință, părțile au posibilitatea în mod direct, când vorbim de imposibilitatea audierii unui martor sau chiar a unei persoane cum ar fi inculpatul, care să spunem poate este arestat în altă cauză în altă țară, este o modalitate prin care să se pună întrebări în mod direct și este o facilitate a actului de justiție. Pe zona de dreptul familiei, ar trebui să mergem pe o ședință secretă din punctul meu de vedere, pentru că toți spunem că familia este celulă de bază a societății. Și toată ședința este publică și toată lumea asistă la problemele celor doi și a vieții lor de familie, ceea ce nu înseamnă o sănătate a vieții celor doi și a implicațiilor pentru cei doi și implicit pentru viața noastră de toate zilele. Printr-o programare a ședințelor prin acest sistem ar exista posibilitatea, o descărcare a situației judiciare și inclusiv pentru magistrați ar fi bine venit. Dacă vor gândi în aceeași manieră, ca noi care poate expunem frumos o serie de idei, pe viitor va fi bine pentru toți actorii actului de justiție. Deci eu cred că se pot face o serie de lucruri. Legat de spunea colegul, este foarte adevărat că avem acel dosar electronic, o parte din curțile de apel sau instanțele mai mici le-au implementat. Și avem posibilitatea în baza unei parole să vizualizăm efectiv dosarul, fără să mai mergem la arhiva instanței. În funcție de fiecare președinte de curte de apel, președinte de curte de instanță, avem mai mult sau mai puțin implementat. Dar treptat, treptat, vedem o situație într-un sens pozitiv, adică trebuie să salutăm lucrurile când se petrec.

E adevărat că sunt foarte multe lucruri de făcut, dar eu cred că banii trebuie să fie alocați în cu totul și cu totul alt mod și că pot fi regândiți chiar prin prisma resurselor actuale și existente. Eu cred foarte mult în lucrul ăsta.

Și dacă noi suntem uniți și suntem o voce puternică, sunt convinsă că împreună vom schimba aceste lucruri. Numai că trebuie să ne expunem punctul de vedere, pentru că suntem purtători de voci, de idei, de gânduri și nu suntem la Masa Tăcerii, nu asta ne caracterizează profesia noastră.

Ana-Maria: Și din punctul de vedere al activității avocatului, câte din activitățiile acestea ar putea fi mutate în online pentru a câștiga mai mult timp?

Carmen Diaconu: Foarte multe. Este foarte adevărat că noi trimitem foarte multe acte pe această procedură. Cum ne raportăm de exemplu la civil, la ce înseamnă civilul, la cât de complex este, unde se fixează primul termen.

Dar ce s-a constatat și cred că colegii mei ar fi de acord, este faptul că magistrații, prin faptul că nu comunică în mod direct cu avocații, constată așa, prin elemente care nu ar fi întrunite de cererea de chemare în judecată în baza articolului 194 din Codul de Procedură Civilă și anulează în masă foarte multe cereri. Printr-un sistem online, de referate telefonice și așa mai departe, scopul justiției ar fi să ajungem cu toții cu bine la primul termen de judecată. Pentru că în baza unor regulamente interne, redepunerea acțiunii înseamnă și o încărcare a activității judecătorului și inclusiv a grefierului. Cum am avut situații în care tot s-a pretins că nu ar fi, nesuficiente exemplare raportat la numărul de părți implicate în cererea de chemare în judecată, în realitate chiar existau și s-a ajuns la un dosar foarte... Era un partaj succesoral, o cauză să spun, nu ieșită din comun; dar arborele genealogic suscită multe dezbateri și volumul ca atare al părților implicate în dosar și de înscrisuri era foarte mare. Și s-au trezit cu un dosar într-o dimensiune foarte simpatică, când nu ar fi trebuit să fie aceste lucruri. În același timp datorită acestui volum încă se face copii de acte după asta foarte multe citații. M-am trezit de exemplu, și dau un exemplu în Judecătoria Vaslui, odată clientul meu era scutit de taxa de timbru, în sensul plății mai multor rate acelei taxe de timbru, ca dup-aia să ni se anuleze acțiunea pentru neplata taxei judiciare de timbru.

Sunt situații în care noi ajungem în fața actualului Cod, pe procedura civilă cel puțin, să dăm explicații clientului care nu ne sunt imputabile, după care suntem priviți într-o lumină total neplăcută.

Scopul acestor elemente, până la urmă, administrative și procedurale, a actului de justiție ar fi să ne lămurim și să nu ajungem la o confruntare și la o legătură energetică mai puțin pozitivă în relația dintre magistrați, grefieri și reprezentantul justițiabilului, în speță avocatul.

Carmen Diaconu: În zona de Moldovă se resimte mai puternic lucru acesta pentru că societățile profesionale puternice există fie în zona Clujului, fie există în zona Bucureștiului și mai puțin în zona Moldovei. Dar eu știu, la nivel micro, poate depinde de fiecare, există relații foarte bune de colaborare. În schimb este un moment în care să tratăm ca un punct zero, ca un fel punct de plecare din nou pentru noi toți și cumva să ne restabilim altfel relațiile interumane și profesionale. Exact cum spuneau și colegii mei sunt importante colaborările în aceste zile, pentru că pentru binele nostru, al comunității este bine să limităm deplasările. Cu actuala stare de urgență și modul în care va evolua epidemia există posibilitatea să fim foarte restricționați în activitate.

De aceea propunerea mea, pentru a nu fi un anumit blocaj al activității judiciare, era acel sistem de videoconferință, de teleconferință, mai ales pentru procesele civile în care avem un număr mare de înscrisuri de administrat. Iar în ce privește martorii, pentru a putea limita deplasarea acestora, se pot face comisii rogatorii în aceeași manieră.

Pentru că există foarte multe prevederi ale actualului Cod de Procedură civilă și penală, penală este zona de protecția martorilor, este acea zonă cu brățara pentru arestul la domiciliu. În procedura civilă există de exemplu acea, sunt foarte multe dispoziții care necesitau aparatura amplă, e vorba de scanarea documentelor, de dosarul electronic care o parte din instanțe l-a implementat și este binevenit pentru noi avocații. Nu mai mergem în arhive și atunci printr-un simplu buton și o simplă parolă accesăm conținutul dosarului. Sunt mici începuturi care trebuie să fie continuate. Această stare de criză cumva trebuie să ne determine să folosim într-un mod constructiv resursele prezente și viitoare pentru noi și pentru copiii noștri. E un punct de vedere.

Ana-Maria: Și tu ce crezi? Ce caracteristică avem noi ca avocați în principal?

Carmen Diaconu: Un avocat pledant, chiar dacă să spunem că nu ajungi la bară și poate îți place partea de consultanță, trebuie să fim purtători de idei. Oameni care sunt deschizători de drumuri, noi așa ne vedem ca breaslă. Și prin faptul că suntem deschizători de drumuri trebuie să știm alegem conducerea întotdeauna ca și ea să fie deschizătoare de drumuri. Să avem un punct de vedere corect spus în ce privește proiectele de lege. Și vă dau un exemplu, adică e o propunere pe care eu o susțin. După modelul Republicii Moldova, frații noștri de peste Prut, toate proiectele lor de lege au un aviz consultativ din partea Uniunii Naționale a Barourilor de acolo. Ar fi necesar și în cazul nostru să fim consultați, pentru că în rândul nostru sunt mulți avocați pledanți cu experiență, sunt profesori, sunt cercetători. Și atunci punctul nostru de vedere, prin faptul că mergem zi de zi…, că textul de lege, după cum știți foarte bine, în funcție de situația de care suntem întrebați, e ca și cum e o Madonă juridică. Tot te uiți la el și zici, Domnule asta nu am întrevăzut-o, parcă e mai frumoasă speța asta pentu că dă un sens lăuntric ascuns al textului legii. Și asta o spun ca un om care iubesc meseria asta și ceea ce fac așa cu toate provocările ei.

Pentru că noi facem multă consiliere psihologică cu toți clienții noștri, le dăruim mai mult din timpul nostru decât cu ei. Și dacă noi am ști să ne prezentăm corect ca breaslă și aprecierea pentru noi ca om ar fi diferită. Nu știu de ce, de regulă avocații sunt prezentați așa ca oameni lacomi, rapace. Adică nu suntem ca breaslă atât de mult iubiți. Dar cred că depinde de noi și de imunitatea între noi. Și să spunem, chiar dacă sunt greșeli în breaslă a unor colegi, trebuie rezolvate într-un mod cu punctul pe „i” în interiorul breslei, nu mai trebuie să ne criticam în exterior. Să vedem care sunt problemele, de se întâmplă un anumit gen de conduite și să ni le asumăm până la urmă, că sunt tot ai noștri și să găsim soluțiile care să nu ducă la repetivitatea anumitor tipuri de conduită.

Și ar trebui să alegem modele sau să promovăm modele pentru ca tinerii avocați care ne vin pe urme să aibă după ce modele să se ghideze. Să fie modele în care să aibă responsabilitate socială, nu numai câștiguri materiale, și să vadă și partea cealaltă a vieții, și atunci îți zic că devii un om împlinit, indiferent dacă ai sau copii în această viață.

Ana-Maria: Dan, tu ce ai de spus?

Dan Negoiță: Da, este un moment zero în acest moment și ar trebui să plecăm de aici. În primul rând cred că acesta este momentul în care ar trebui să facem lobby foarte mult pentru administrarea probelor prin avocați. Această instituție care de fapt nu prea am văzut-o aplicabilă și ar trebui să sporim rolul avocatului în procesul civil.

Nu cred că este necesar să administrăm probele prin intermediul instanței direct în sala de judecată și atunci, prin administrarea acestora de către avocați se va crea și o legătură profesională mai bună între avocați. Va crește și încrederea justițiabililor în avocați pentru că vom administra probele în prezența lor la un cabinet sau în alt loc ales.

Ar trebui găsite modalități de socializare între avocații de la firmele mari, cum spunea și Carmen, în acest moment este o prăpastie.

O prăpastie între avocații care își desfășoară activitatea în marile firme de avocatură și avocații din cabinetele individuale sau societățile mici, mijlocii de avocatură. Eu chiar mă întrebam uneori ce se va întâmpla, care va fi viitorul cabinetelor individuale. Pentru că ele există din punct de vedere juridic, dar din punct de vedere al autonomiei, al independenței nu prea mai vorbim despre acest lucru. Pentru că majoritatea au colaborări cu societăți mari. Este de notorietate că marile firme nu au ajuns în moldova, cum spunea Carmen, dar și-au găsit avocați corespondenți cum îmi place mie să spun. Și într-adevăr anumite societăți mari sunt reprezentate de câțiva avocați locali. De aici cred că ar trebui să pornim și să profităm de această situație și să ne găsim un pic timp și pentru a socializa mai mult. Da, cred așa cum spunea și Carmen, că momentul ăsta trebuie valorificat foarte foarte mult, atât pentru viitorul apropiat care va fi, încărcătura dosarelor care va fi după încetarea acestei stări pandemice, cât și pentru viitorul profesiei. Iar cu privire la organele pe care noi ni le alegem, da, aici e o loterie. Noi votăm persoane, în barourile mari nu ajungi să îi cunoști pe toți și din păcate, da, și la noi se cere avizul UNBR-ului în anumite proiecte de legi sau chiar al barourilor, dar din păcate ele sunt date de teoreticieni. Și câtă vreme nu sunt consultați și practicienii care se lovesc zi de zi de anumite probleme, acel aviz este doar formal.

Ana-Maria: Cum credeți că ne va lăsa pe noi ca avocați această criză, cu ce?

Ovidiu Rez: Pot să încep eu?

Ana-Maria: Te rog!

Ovidiu Rez: Chiar cred că această criză de fapt, în momentul în care ea se va finaliza, atât profesional cât și personal noi vom fi foarte diferiți pentru că vom fi înțeles anumite lucruri pe care le luam de-a gata până nu demult. Adică, trebuie să fim sinceri și să recunoaștem că luăm de-a gata absolut tot ce se întâmpla în jurul nostru. Iar în momentul de față realizăm cât de gravă e situația și cât de mult suntem constrânși să rămânem în casă și cât de mult drepturile noastre sunt limitate. În ceea ce privește profesia repet, eu sunt optimist și am încredere că și în timpul pandemiei pentru următoarele câteva luni, dar și după va exista audierea prin videoconferință a avocaților, va fi implementată ca și o normalitate. Și cred că vor exista cauzele care vor fi notate cu o oră specifică, așa cum se întâmplă de exemplu în Germania, unde fiecare cauză are o oră exactă. Nu cum s-a încercat la noi în ultimele zile, anume de la 09 la 10 să fie cauzele 1-10. Ci chiar în Germania există la ora 09:00 cauza 1, la 09:20 cauza 2, la ora 09:40 cauza 3 și așa mai departe. Cred că în principal cele două lucruri vor rămâne și vor rezista. Iar personal, cred că toată situația oricum deja ne-a pus pe gânduri. Consider că nu trebuie să fim în niciun caz panicați în ultimul hal și să fim totuși realiști, să realizăm că e necesar să stăm în casă, e necesar în momentul de față să luăm toate măsurile date de Guvern. Dar cred că pe viitor așa cum deja ne-a pus pe gânduri, ne va pune în continuare, ne va face să facem introspecții personale atât în ceea ce ne privește pe noi, dar și în ceea ce privește modalitatea în care ne raportăm la oamenii din jurul nostru și la planeta noastră. Și vom face schimbări mari în ceea ce privește modalitatea în care în primul rând ne adresăm către planetă. Fiind că este evident că așa cum putem observa pe internet sau chiar la televizor, planeta în perioada asta în care oamenii nu ies din casă nu are nicio problemă. Tocmai animalele ies, au început să iasă în orașe, apele arată mai bine. Pur și simplu planeta cumva reînvie și cred că vom fi mult mai atenți pe viitor la tot ceea ce înseamnă aceste lucruri și vom conștientiza că e necesar să fim atenți la comportamentul nostru în legătură cu planeta noastră.

Ana-Maria: Carmen, tu ce crezi? Cu ce o să ne lase această criză?

Carmen Diaconu: Ovidiu a zis foarte bine că ar trebui să avem acea responsabilitate legată de mediu, chiar predau chestiunea din astea la agronomie și am o filosofie de viață în această privință. Că ar trebui să fim responsabili și pentru mediu pe care îl vedem de zi cu zi, dar și pentru mediu social. Iar aici cred că și noi ca societate și inclusiv Biserica, indiferent că este ortodoxă, că este catolică, ar trebui să găsească un liant mai puternic între vârstnici și tineri în tot felul de activități. În care și cei vârstnici prin munca de voluntariat își pot pune la dispoziție tinerilor, copii de diverse vârste, experiența de viață. La țară erau în vechime acelea denumite șezători sau clăci, oamenii schimbau idei, păreri, experiențe. Există o formă modernă și pentru această chestiune.

Și eu vreau să lansez o provocare pentru tine, Ana-Maria, că ne-am luat într-un mod spontan cu lucrul ăsta, o cafenea juridică cu o tematică săptămânală. Pe baza unor întrebări, neliniști, adunate din diferite zone prin tineri, colaboratorii tăi și oameni ca tine, care pot aborda diverși membrii ai Baroului, nu musai cum ne-ai găsit așa pe noi, care să dea răspunsuri la aceste întrebări ale oamenilor în această perioadă. Și cred că ne-am manifesta printr-un alt drept de responsabilitate socială în această criză existențială pe care o trăim noi toți, încât să ne arătăm și noi o latură mai umană și nu doar mercantilă cum suntem percepuți.

Eu la cabinet oricum am un grup de consultanță care era doar fizic și acum l-am tranferat în mediul online, în permanență pe această perioadă telefonic sau prin email; era o politică mai veche a cabinetului nostru. Pentru că eu cred în prezentarea unui cost și economic și de factor timp și de așteptare ale omului care vine cu un litigiu; de multe ori invitând pe justițiabili să plece liniștiți acasă. Și atunci eu cred că am vedea de ce e preocupată urbea la nivelul național în această perioadă. Și noi să spunem, prin aportul nostru ne-am aduce un beneficiu în această perioadă și ar fi bine venit. Este o idee pe care o propun și ție și colegilor noștri pe care i-ai invitat în emisiune.

Ana-Maria: Da, trebuie să păstrăm neapărat legătura ca să punem în aplicare această idee.

Carmen Diaconu: În care această cafenea în fiecare săptămână poate să aibă o tematică cu o componentă juridică, o componentă socială de ce nu, în care putem propune diverse modele de a acționa în diverse situații de criză. Și în momentul în care te oprește poliția pe stradă, poate cineva adoptă o poziție nepotrivită și atrage mai mari consecințe, apropo chiar de zilele noastre cu o anumită încărcătură psihologică pe care o are fiecare de acasa, cu probleme. Deci cred că putem oferi mai mult decât cred justițiabilii și ceilalți despre noi ca oameni. Eu am convingerea asta fermă.

Ana-Maria: Dan, tu ce spui? Cum o să ne lase această criză?

Dan Negoiță: În primul rând ne va lăsa în urmă cu multe experiențe, foarte multe experiențe datorită ineditului acestei situații, pentru că am tot încercat să mă gândesc în timp, nu am putut să identific când a fost o astfel de situație, și atunci da, fiecare va rămâne cu experiențe plăcute sau mai puțin plăcute. Și ineditul acestei situații duc și la dezvoltarea acestui spirit de solidaritate al avocaților. Am văzut că ai mei colegi au format un grup pe Facebook, se numește Voluntari Barou București, și vor începe să îi ajute pe colegii noștri care se află în nevoie; colegii vârstnici, colegii în autoizolare care nu se pot deplasa pentru cumpărături. Și eu le-am propus aseară că mi-aș dori, dacă și ei vor fi de acord, să continuăm acest proiect de voluntar nu numai în această perioadă și să îl extindem nu numai la colegii aflați în nevoie cât și la ceilalți oameni care vor avea nevoie de un sprijin. Eu sper să continuăm acest proiect și după terminarea acestei situații neplăcute. Mă bucur că am văzut că cel puțin acestui grup s-au alăturat consilieri ai Baroului, consilieri UNBR, am înțeles că și decanul se va alătura, deci este un proiect pe care vreau să îl continuăm cât va fi posibil.

Ana-Maria: Acum aș vrea să vă întreb dacă mai aveți voi ceva de discutat sau de adăugat în plus față de toate întrebările pe care le-am avut astăzi?

Dan Negoiță: Dacă îmi permit colegii mei. Vorbeai ceva de proba timpului asupra acestui online, mi-a venit în minte o idee pe care am văzut-o la Baroul Constanța. Înainte de a exploda această pandemie, ei prin intermediul decanului Baroului Constanța, au instalat în sediul baroului un calculator și un dispozitiv, cred că o cameră video, în legătură cu alt calculator și cameră video de la penitenciarul Poarta Albă. Și s-a încercat ca acele grefe să nu se mai facă personal, unde avocatul trebuia de la Constanța la Poarta Albă, vreo 30 km să îi parcurgă cu mașina și încă alți 30 km să se întoarcă la Constanța, și această grefă să se desfășoare online. Da, este o idee care mie mi-a plăcut foarte mult și m-aș bucura să fie dezvoltată la nivelul național al întregii rețele penitenciare. Pentru că avem două probleme privind aceste grefe cu persoanele aflate în locurile de deținere. Fie nu avem spații să putem interacționa direct și anume stăm într-o boxă și vorbim la telefon, fie așteptăm foarte mult. Și atunci cred că dacă la nivelul fiecărui barou și al fiecărui penitenciar s-ar dezvolta o astfel de comunicare online, cred că grefa online este de ajutor tuturor colegilor care activează în penal. Cred că pornind de la această nevoie de a se proteja în perioada asta, cred că poate deveni ceva benefic în viitor și de mare ajutor.

Ana-Maria: Mulțumim!

Ovidiu Rez: Eu aș vrea să spun trei lucruri pe care nu am apucat eu să le punctez. Anume aș vrea să fim conștienți de faptul că după ce această pandemie va trece, vor fi foarte multe cazuri atât în civil cât și în penal. Și problema, care în opinia mea dar și a colegilor mei din asociație, ar urma să fie scăderea bruscă a onorariilor. Pentru că avocații, mai ales cei cu cabinete individuale mici vor fi destul de disperați, având în vedere că pe o perioadă de timp nu vor avea încasări.

Și trebuie să vedem cum să fim solidari unii cu alții în această privință să nu ajungem să avem onorarii de 300 de lei sau 200 de lei pentru o cerere de chemare în judecată.

Doi, ceea ce m-a frapat destul de tare și anume faptul că au fost, două lucruri m-au frapat destul de tare, unul - faptul că s-au propus și s-au luat măsuri pentru ajutorarea avocaților fără să existe o dezbatere reală în acest sens și fără a fi întrebați avocații în legătură cu acest lucru. E adevărat că a existat o adresă de e-mail la care oricine putea să trimită idei, însă consider că era necesar mult mai mult de atât. Și anume, cu adevărat o dezbatere în ceea ce privește avocații, o dezbatere la care să ia parte activ, să aibă avocații din fiecare barou un rol activ. Și s-au luat măsuri care pe noi cu adevărat ne ajută, dar în același timp nu ne ajută. Spre deosebire de alte barouri, alte țări care au luat măsuri mult mai benefice pentru avocații din respectivele țări. Și în al treilea rând, faptul că, mai ales la început când a explodat epidemia în țară am observat că au fost luate câteva măsuri dar mie mi s-a părut că respectivele măsuri nu erau luate în niciun caz cu gândul la avocat.

Erau luate măsuri să nu intre decât trei, patru, cinci persoane în sală, să nu stea foarte multă lume în sală, însă mie mi s-a părut că respectivele măsuri erau luate strict în ceea ce privește judecătorii, în niciun caz pentru avocați.

Și anume, am observat colegi care stăteau 20-30 în primele zile când nu era declarată încă pandemie, ci doar epidemie, stăteau 20-30 de colegi în fața unei săli așteptându-și cauza, judecătorul fiind bineînțeles la adăpost de orice infectare. Iar mai apoi stând în fața instanțelor, așteptând cauza iarăși 10-20 de avocați așteptând la ușă. Aceste măsuri puteau fi luate și pentru ajutorarea avocaților, nu doar pentru judecători.

Iar la final, având în vedere că mai avem doar foarte puțin timp, aș vrea să spun câteva lucruri în ceea ce privește personal. Și anume, recomandările mele pentru toată lumea, atât avocat cât și neavocat ar fi în primul rând să vizioneze cât mai mult filme de comedie. Pentru că în momentul în care vor vedea filme în care personajul bun câștigă, psihologic ei vor fi mult mai bine, poate nu neapărat conștient, dar cel puțin subconștient. Am vrut să spun și să și arăt că un motiv pentru care sunt îmbrăcat într-un tricou cu Superman, exact ăsta este, să avem o atitudine pozitivă că vom reuși să trecem peste această problemă. În al doilea rând recomand tuturor să încerce lucruri noi, să încerce să învețe o limbă străină sau poate chiar să cânte la un instrument. Să citească, pentru cu toată lumea se plânge că nu are timp să citească, e momentul exact propice pentru așa ceva.

Și recomandarea principală ar fi să mediteze pentru că prin meditație, este singurul mod prin care ar reuși să rămână calmi pentru mult timp. Pentru că e adevărat că nu știm cât va dura această pandemie și sănătatea noastră mentală, în momentul de față este cel mai important lucru, bineînțeles pe lângă sănătatea fizică. Să trecem cu bine, sănătoși de epidemie, pandemie. Însă degeaba vom trece sănătoși dacă psihic, mintal nu vom fi sănătoși la sfârșit.

Ana-Maria: Bun, dacă nu mai sunt completări eu aș vrea să vă mulțumesc că ați acceptat invitația. Carmen, te rog.

Carmen Diaconu: Cei din urmă vor fi cei dintâi. Legat de temerile lui Ovidiu, noi suntem o breaslă prea necesară și această situație de criză se confruntă cu obligațiile din foarte multe contracte de împrumut și situații economice în care noi putem veni, și inclusiv la această cafenea juridică pe care am propus-o, cu consultații legate de clauza de forță majoră și tot felul de sfaturi concrete legate de diverse împrumuturi și alte obligații financiare ale persoanelor fizice și juridice în această situație de criză, dându-le tot felul de sfaturi cum pot beneficia de clauza de forță majoră care astăzi o trăim cu toții prin starea de urgență și prin faptul că foarte multe activități ale persoanelor juridice sunt afectate. Este vorba de zona de turism, zona de restaurant și așa mai departe, dar și persoane fizice care pot avea o reducere a venitului … tehnic sau chiar o pierdere a locului de muncă datorită incapacității de plată a angajatorului chiar a salariilor. Vom vedea în ce măsură statul va acorda ajutoare de stat după modelul Greciei care oferea la un moment dat 800 de euro, din ce se arăta pe știripesurse, din câte am citit și eu fiind preocupată de acest subiect. Legat de alte preocupări să spunem că ar trebui ca Palatul de Justiție, apropo de „Mens sana in corpore sana” și pentru profesia noastră și actorul care vizitează aceste edificii, să fim consultați în mod obligatoriu ca și breaslă, pentru că noi activăm în aceste spații. De exemplu, Tribunalul de la Iași cu toți banii investiți de Ministerul de Justiție este total impropriu prin modul în care au fost realizate sălile de judecată, prin faptul că nu există spații create, chiar artificial, prin ghivece de flori; acele curți interioare care putea fi foarte ușor creat. Nu mai zicem că din minunata parcare lipsește cu desăvârșire, avem un .. de ăsta care nu a reușit să se rezolve absolut deloc, iar demisolul care trebuia să aibă această utilitate publică pentru justitiari și avocați nu există iarăși deloc.

Adică ar trebui să fim respectați ca breaslă, asta suntem, în asta activăm; de multe ori fiind așa un rebel al profesiei dacă aș fi avut să spunem o funcție de conducere aș fi propus fără să am nici un mic moment de ezitare, ca tot ce înseamnă zona de penal și drepturi și libertăți, o lungă perioadă de timp să nu activăm, să se vadă rolul nostru ca fiind necesar și să fim respectați ca breaslă, pentru că noi în primul rând oferim respect.

Mă bucur foarte mult că ne-ai reunit în acest fel și să sperăm că soarele va apărea pe strada noastră, pentru că lumea este ciclică și vom depăși această pandemie ca cea din 1935. A mai fost în 1935 o altfel de gripă în America de Sud, venită prin Constanța.

Ana-Maria: Vă mulțumesc și eu încă o dată!

Carmen Diaconu: O zi excelentă la noi toți și Dumnezeu să ne întărească în aceste momente și să fim solidari unii cu alții.

Ana-Maria: Mulțumesc, după cum am spus, încă odată, și sper să ne mai revedem și într-o altă ocazie în aceeași formulă.

Dan Negoiță: Noi îți mulțumim și oricând cu drag ne putem revedea și discuta despre binele profesiei și al avocaților.