#9 Laurențiu Gherase, Data Protection Officer - Un an (și-un pic) de GDPR: concluzii și implicații în business



Acest episod are ca scop trecerea în revistă a impactului pe care regulamentul GDPR l-a avut de la intrarea in vigoare, în special asupra mediului de afaceri. Uitându-ne în urmă, am discutat împreună cu Laurențiu de ce a fost nevoie de o asemenea întărire legislativă a protecției datelor cu caracter personal și ce recomandări există pentru noile business-uri din sfera de digital.

Alte subiecte atinse în episod:

  • Politici scrise sau nu?

  • Dificultatea implementării Regulamentului GDPR la IMM-uri, dar și importanța acesteia

  • Menținerea unui echilibru între cât de mult poți implementa într-o organizație și cât ești obligat să implementezi

  • Top recomandări pentru business-urile noi și startupuri

Laurențiu Gherase este absolvent al Facultății de Drept din cadrul Universității de Vest din Timișoara. În ultimii ani a avut rolul de consilier juridic în domeniul companiilor multinaționale și a administrației publice. A oferit consultanță și suport juridic pe domenii de dreptul afacerilor, în special pe teme de protecția datelor cu caracter personal, proprietate intelectuală, dreptul noilor tehnologii și comunicarea informațiilor de interes public. Este implicat activ in mai multe ONG-uri, de profil juridic și pentru apărarea drepturilor omului și a statului de drept. De asemenea, desfășoară traininguri și workshopuri având ca subiect protecția și securitata datelor personale, legislație IT și proprietate intelectuală.

Transcript

Laurențiu Gherase: Ideea a fost că la un moment dat, în urmă cu vreo doi ani, eu lucram cumva în administrația publică. De ce zic cumva, pentru că nu lucram per se în sine la o instituție autoritate publică ci la un ONG care era și este și în continuare un soi de umbrelă a primăriilor. Și în rolul acela aveam și o parte de, nu aș zice neapărat protecția datelor, dar aveam de-a face cu chestii de comunicare de informații publice sau cu lucrul cu tot soiul de autorități. A intervenit o oportunitate la acel moment: Firma la care am lucrat căuta un consultant pe partea asta; vorbim de anul 2017, cu mai puțin de un an sau chiar cu un an înainte de termenul de implementare a regulamentului GDPR în toata Europa și nu numai. Și așa am ajuns eu, deși aveam niște cunoștințe anterioare în domeniu, să lucrez efectiv pe partea aceasta. Adică a implementa toate prevederile și chichițele și lucrurile bune și rele ale regulamentului într-o companie privată, într-o multinațională. Între timp asta s-a întâmplat, au trecut destul de multe evenimente, acum suntem la un an după mirifica dată sperietoare de 05 mai 2018, care a trecut așa de frumos. Nu a picat cerul peste nimeni cum se previzona pe atunci, nu au început să bată autoritățile la ușă în a doua zi după cum ziceau anumiți profeți din domeniu. Cam asta e un pic background story-ul din ultimii 2-3 ani fast forward.

Ana-Maria: La momentul la care ai început să lucrezi pe protecția datelor, știai ceva din acest domeniu? Ai mai lucrat pe acest domeniu înainte sau a fost pentru prima dată când ai intrat pe domeniu?

Laurențiu Gherase: Experiență profesională în sine nu mai avusem strict pe acest domeniu. Începusem deja de o bucată de vreme să mă interesez, fiindcă auzisem la acel moment despre acest regulament, despre tot domeniul care pentru mine cumva îmi era puțin cunoscut din facultate, dar nu foarte mult. Fiindcă acolo tangențial vorbeai despre dreptul de viață privată; poate la constituțional, poate la dreptul penal, puțin și pe la dreptul civil, dar așa atinse în sensul de o frază, mai mult nu, desigur la dreptul internațional, internațional privat când se vorbea despre CEDO și așa mai departe. Și mi-a rămas întipărit în trecut partea asta de viață privată și intimă și de familie și de protecția datelor ca fiind ceva așa, nu neapărat exotic; era important dar nu fundamental. Și am zis, Ok! Hai să vedem totuși de ce s-au chinuit niște oameni la un moment dat cu mulți zeci de ani în urmă să bage acest domeniu, să îl reglementeze. Oare ce e așa de important la el? Și am început puțin să citesc din diferite surse, evident majoritatea online. Fiindcă nici acum cinci ani când am terminat eu facultatea, poate nici acum nu stăm foarte bine la literatură juridică pe acest domeniu. Au mai apărut, ce e drept, câteva cărți în ultima vreme, a unor colegi specialiști și da, atunci am citit pe tot felul de site-uri inclusiv ale Uniunii Europene, diferite organizații internaționale ale profesioniștilor în privacy. Și puțin câte puțin, desigur și cu resursele limitate oferite pe site-ul autorității de supraveghere a datelor și am început să construiesc puțin câte puțin o imagine de care mi-am dat seama ulterior în practică cum funcționează ea și de ce este nevoie de fapt.

Ana-Maria: Fă-ne, te rog, un scurt istoric a ceea ce s-a întâmplat până astăzi și cum am ajuns aici.

Laurențiu Gherase: Ok. Ideea este că la un moment dat, asta se întâmpla cred că prin începutul anilor '90, la momentul respectiv încă mai mult sau mai puțin proaspăta Uniune Europeană, într-un format mai restrâns decât este acum, a emis o primă legislație, desigur aplicabilă pentru țările din Comunitatea Europeană cum era atunci, fosta Directivă din 1995. Legislație care a stat la bazele, putem spune a multor reglementări naționale din Europa din acel moment. Ei și-au dat seama, deci asta cu aproape... 1995, suntem în 2019, mai mult sau mai puțin 30 de ani; ei încă de la acel moment și-au dat seama că este important, având în vedere dezvoltarea tehnologică care tot pătrunde pe piața consumatorilor și așa mai departe, să protejeze interesele acestora. Exista deja înainte de Directiva Europeană o convenție adoptată de Consiliul Europei, acel organism internațional cu mult mai mulți membri decât Comunitatea Europeană de la acel moment, Uniunea Europeană, Convenția 108; nu mai știu exact data adoptării. Dar acela poate fi considerat ca un prim pas, o primă reglementare cu adevărat internațională a acestui domeniu. De acolo s-au inspirat majoritatea legiuitorilor din lume la adoptarea propriilor reglementări naționale în acest domeniu. Și fast forward în 1995 la momentul adoptării pentru România, implementarea acelei directive sau o formă asemănătoare ei, a avut loc prin minunata și faimoasa lege 677/2001, care a funcționat cu bune, cu rele, cu scăpări, cu completări până recent când, desigur a fost abrogată și înlocuită de prevederile regulamentului. Nu intrăm foarte mult în detalii, dar practic, acesta a fost parcursul până în acest moment.

Ana-Maria: Și de ce crezi că a fost totuși nevoie de adoptarea unui astfel de regulament în condițiile în care exista deja ceva legislație pe protecția datelor?

Laurențiu Gherase: Și pe mine m-a frapat cumva ideea asta. Și urmărind în trecut concluzile și rapoartele ce se adoptau în Parlamentul European pe această temă, citeam acolo despre legislația până în acel moment, și ne referim de prin 2014, dacă nu mă înșel, când au început negocierile și dezbaterile în Parlamentul European pe acest nou regulament. Au început tot mai mult să își pună problema că, nu neapărat vechea directivă intrase în desuetudine sau ceva, doar că prevederile ei nu prea mai erau atât de eficace; având în vedere faptul că din acel moment, din 1995 când a fost adoptată și 20 de ani mai târziu tehnologia a evoluat într-un fel foarte diferit și a avansat, a progresat în sensul în care sunt la acest moment. Erau o grămadă de riscuri, o grămadă de provocări la adresa protecției vieții private a cetățenilor din Uniunea Europeană, că la ei ne referim în principal. Concret: Cine avea smartphone-uri în 1995? Cine avea atâtea telefoane, televizoare inteligente, frigidere care îți comandă ele ce ai tu nevoie și ce consumi ca alimente, mașini de spălat care comunică în toată rețeaua de smarthome cu o grămadă de dispozitive pe care le mai ai tu? Ca să nu mai vorbim, evident, că de acolo cred că a și plecat toată marea dezbatere a acestui nou regulament, rețelele de socializare și tot mai marea interacțiune și comunicare pe internet. Ne amintim și noi la sfârșitul anilor '90 începutul anilor 2000 când am început să avem și noi acces minunat la internet prin modem, de nu puteai să vorbești la telefon în același timp ce foloseai internetul fiind că nu funcționau în paralel. Da, când acum aproape totul este disponibil la un click distanță de pe telefon... Chiar citeam că suntem printre cele mai avansate țări, culmea, din punct de vedere al mobile banking-ului; mă refer în Europa, poate și pe plan global. În ultimii 2-3 ani a crescut foarte mult numărul de plăți făcute prin online banking și alte platforme digitale de plăți și tranzacții financiare și așa mai departe. Întocmai de aceea, având în vedere dezvoltarea asta - a IV-a revoluție industrială cum mai este denumită - a fost nevoie de adoptarea acestui regulament; și desigur cu niște sancțiuni binemeritate pe măsură, ca să zicem așa. În sine nu este ceva foarte revoluționar, multe prevederi din fosta directivă și din reglementările existente la acel moment au fost preluate și păstrate. Desigur, pe lângă câteva modificări de substanță, poate cele mai de impact sau care lasă cel mai mare efect sunt cele referitoare la sancțiunile aplicabile și penalitățile care pot fi impuse celor care nu respectă prevederile.

Ana-Maria: Și chiar au fost recent niște amenzi date. A fost așa ca un exces de zel aș zice, au venit toate una după cealaltă. Acum am înțeles totuși că anchetele erau pornite de ceva timp, doar că abia acum au venit cu soluția.

Laurențiu Gherase: Da, ai spus foarte bine. Uite că la un an, putem zice mai bine de un an de la momentul intrării în vigoare al regulamentului în mod oficial, au început, cel puțin autoritățile de la noi din țară - ANSPDCP - să acorde, mă rog, să sancționeze operatorii și ceilalți jucători de pe piață pentru nerespectarea regulamentului. Pentru că e o discuție mai amplă aici, în sensul în care, da, într-adevăr, poate nici autoritatea ca orice altă instituție a statului de altfel, nu a avut resursele necesare pentru implementarea cu adevărat sau pentru îndrumarea către operatorii de pe piață să se conformeze ca atare.

La un moment dat știu că am fost la o conferință la începutul anului trecut în București; era titlu mare, șocant: Patru luni înainte de GDPR! Acum discutăm totul. Și spuneau reprezentanții de la autoritate că ei au o schemă de personal pe 35-36 de persoane dintre care în mod evident destul de mulți, nu știu exact câte persoane, nu erau efectiv cu atribuții de inspecție și control în domeniul protecției datelor; există și alte categorii de personal. S-a modificat desigur și legea de funcționare a Autorității de Supraveghere a Datelor, s-au prevăzut fonduri suplimentare, s-a prevăzut o mărire a schemei de personal, dar evident nu s-au alocat și bani în acest sens de la bugetul de stat. Să ne înțelegem, asta este o chestie, un trend, o situație care se aplică la aproape toate Autoritățile de supraveghere din Uniunea Europeană. Nu este o chestie doar la noi; în mod asemănător sunt și alte autorități care exact de aceeași problemă suferă. Și au spus-o și în diferite discuții, Noi am vrea cu drag să vă ajutăm mai mult, să vă oferim mai mult guidance, mai multe sfaturi, dar fizic nu avem când. Pentru că sunt o grămadă, sunt foarte mulți operatori pe piață. Nu sunt numai companiile private, sunt și companiile de stat evident, sunt și ONG-uri cărora și lor li se aplică prevederea, chiar și persoanelor fizice culmea, apropo de știrile de zilele trecute; poate intra sub incidența regulamentului. Dar da, cred că aceste trei amenzi care au fost date până acum în România, unei bănci, unui hotel și unei firme de consultanță în domeniu, arată că într-adevăr anchetele care au fost pornite cu luni în urmă, poate și mai bine, ajung la un moment dat la final; poate vor și rămâne în forma asta dacă nu vor fi contestate prin instanță sau mai știu eu ce alte căi de atac. Și demonstrează și altora, acei non believers, să spunem așa, că da, într-adevăr, trebuie respectate și aceste prevederi, nu sunt un lux. Trăim în niște vremuri în car, și ăsta este titlul de economist de anul trecut, Data is the new oil.

Ana-Maria: Chiar zilele astea umbla pe internet tot așa o speță, cred că din Grecia, dacă nu mă înșel, o amendă aplicată unei firme mari de consultanță pentru prelucrarea nelegală a datelor angajaților. Și cred că una din probleme, pentru că erau mai multe, era fix acest lucru: prelucrau anumite date care de fapt nu erau necesare pentru încheierea contractelor de muncă.

Laurențiu Gherase: Da, minunatul caz al companiei de consultanță din Big Four. Întocmai, o dovadă încă în plus că se poate și la case mai mari, nu? Dacă putem să folosim expresia asta. Sigur, aici este una dintre, cred că cele mai mari probleme ale impactului pe care îl aduce această nouă legislație. Mă refer la faptul că de ea a fost nevoie.

Și cred că punctul cel mai critic al acestei legislații este la o relație de individ - între angajați, între cetățean privat, pentru că aduce pe tapet, în prim plan importanța și nevoia respectării acestui criteriu al vieții, al intimității, al vieții private.

Pentru că foarte multe persoane, din păcate trăiesc cu mentalitatea că, Eu nu am nimic de ascuns, prin urmare nu îmi pasă ce se întâmplă cu datele și informațiile despre mine. Respectiv, și asta aplicată apropo în domeniul business-ului este acest shift, această trecere de la cunoștințele limitate despre acest domeniu la acest upgrade legislativ, dacă pot să numesc așa.

Prima reacție a fost evident ca în Teoria schimbării, ca la orice altă schimbare care se întâmplă: a fost de blocaj mental, acel freez - înghețare, Și acum noi ce facem mai departe? Hai să ne blindăm în ultimul hal și să cerem consimțământul la toate prelucrările de care avem nevoie. Și s-a dovedit a fi o mare greșeală, în special cu precădere în domeniul angajator - angajat, în domeniul relațiilor de muncă. Întocmai, este foarte periculos și de evitat, apropo de speța de zilele trecute, ca operatorii, indiferent că sunt din public sau din privat, să nu folosească consimțământul. Să nu oblige angajații să își dea acordul prin consimțământul lor la prelucrarea datelor în domeniul relațiilor de muncă, fiindcă criteriul esențial, existențial dacă vrei să mergi pe această cale, este ca acel consimțământ să fie valabil, să fie valid. Ori având în vedere că din start orice, sau aproape orice relație de muncă se bazează pe un criteriu de inegalitate: adică, eu angajat care doresc să prestez o muncă îmi subordonez skill-urile și abilitățile mele ție angajatorului. Eu nu pot fi pe același picior de egalitate cu tine din start. Pentru că, după cum am spus, îmi subordonez voința mea timp de opt ore pe zi pentru tine, în schimbul unui beneficiu numit salariu și așa mai departe. Deci noi nu putem pleca de la presupunerea, Gata mi-am dat consimțământul, este valid. Dar dacă nu mi-l dau ce se întâmplă? Asta este întrebarea pe care trebuie să ne-o punem întotdeauna, Ok, ce se întâmplă dacă eu nu fac asta? Gata nu îmi mai prelucrez datele mai departe? Păi nu e chiar așa, că mai ai și alte căi, alte posibilități în acest sens.

Ana-Maria: Cât de dificilă ți se pare implementarea politicilor de protecție a datelor, în special pentru firmele mici?

Laurențiu Gherase: E o întrebare bună fiindcă majoritatea companiilor de pe piață sunt reprezentate de aceste IMM-uri; fie că au 1-2 angajați, fie că au 20-30. Ele sunt de fapt baza economiei și de la ele ai nevoie de cel mai mare grad de conformitate. O parte bună, sau unul dintre scopurile protecției datelor și a acestui nou regulament este același și de protejare și de securizare a informațiilor. Sigur, avem și reglementări în acest domeniu, diferite de GDPR, însă poate, criteriul cel mai important este acela de a-ți securiza bazele tale de date; și modul în care tu prelucrezi datele și implementezi diferite măsuri tehnice și organizatorice - technical organisational measures. Ca tu să fii în stare să dovedești faptul că datele pe care tu le-ai luat de la orice persoană de pe planeta asta, că ești capabil să le păstrezi în siguranță și să le protejezi în esență de diferite atacuri, de diferite încercări de fishing, de hacking și mai știu eu ce alți termeni din securitate cibernetică. Și desigur să le și ștergi sau să le dai înapoi persoanelor de la care le-ai luat dacă ele îți cer asta. În condițiile în care revenind la situația companiilor din România care cele mai multe de-abia își permit să rămână pe linia de plutire a economiei și să își plătească dările la stat, poate uneori ele consideră că aceste diferite reglementări care vin, le pun și mai multe bețe în roate. Și există rapoarte ale Consiliului IMM-urilor pe această temă: că nu există suficiente resurse, fie ele instituționale, fie diferite îndrumări, fie diferiți specialiști care să le asigure opinia, consultanță necesară ca ele să se pună la punct din acest aspect.

Ana-Maria: Știi ce aș fi curioasă? Urmăresc și eu pe internet fel și fel de discuții și am văzut că există această discuție contradictorie între a avea politici scrise, a avea efectiv niște dosare cu politici scrise vs o implementare directă. Care e opinia ta despre acest lucru?

Laurențiu Gherase: Da, ca să zic așa achiesez la părerea dinainte, mai ales dacă revenim din nou, că

ne plac sau că nu ne plac principiile, că ne țin de foame sau nu, ele există acolo cu un motiv bun.

Sunt ca niște stâlpi solizi, niște stâlpi de bază pe care stă toată infrastructura regulamentului. Mă refer cu precădere la poate cel mai important aspect nou introdus de regulament: acest principiu al responsabilității, numit foarte frumos în engleză, accountability; nu de la contabilitate ci de la responsabilitate. Ce vrea el să spună de fapt... El vrea să spună faptul că, Uite noi acuma am schimbat optica și tu operatorul, tu care operezi date, indiferent de poziția ta, că ești persoană împuternicită sau mai știu eu alt terț, trebuie să fii mult mai responsabil cu datele pe care le prelucrezi. Și să poți să dovedești că ai fost responsabil și că ai avut grijă de ele, că te-ai conformat din toate punctele de vedere la cerințele și exigențele regulamentului.

Din acest fapt, mergând un pas și mai departe, trebuie găsit un echilibru între cât de mult dorești, cât de mult poți să implementezi niște prevederi într-o organizație. Dar cu siguranță, și aici profităm de cunoștințele noastre din domeniul juridic, este nevoie în esență de aceste proceduri scrise și implementări ca tu să poți dovedi că ai luat măsurile de securitate, de acces care se impun, pe care ți le permiți desigur. Și că le-ai documentat, pentru că tocmai asta, la un moment dat există posibilitatea să primești o investigație, să îți fie făcută o cercetare de la Autoritatea de Supraveghere a Datelor și să fii nevoit să demonstrezi că la un moment dat ai implementat o măsură indiferent care este ea; de criptare a e-mailurilor spre exemplu. Și că acest lucru l-ai și documentat ca atare în politica ta cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal, acea politică de confidențialitate - privacy policy; poartă diferite denumiri în funcție de website și operator. Și da, din acest punct de vedere clar consider că este nevoie și să ai un dosar ca atare, nu neapărat fizic, dar el să existe acolo și să fii capabil în esență să aduci dovezi în apărarea ta. Și până la urmă acolo stă la un moment dat și credibilitatea ta pe piață.

Ana-Maria: Ai spus că există pe internet deja o serie de recomandări în ceea ce privește protecția datelor pentru business-uri. Ai cumva un top trei recomandări pe care ai dori să le subliniezi pentru cei care au deja un business? Și eventual dacă sunt diferite pentru cei care doresc să își deschidă un business de acum încolo?

Laurențiu Gherase: O întrebare destul de grea. Toate seturile astea de măsuri iau forme diverse și pe diferite domenii. Cred că poate cel mai important sau dacă tot ai spus top trei dintre sfaturi, este să creeze sau să ajute la implementarea unei, nu aș vrea să o numesc politică, dar unei mai mari conștientizări în cadrul organizației, indiferent care este ea, a importanței și a faptului că este chiar un domeniu pe care trebuie să îl aibă în vedere; acesta al vieții private și personale a oamenilor. Indiferent că acei oameni sunt angajații organizației respective, indiferent că sunt clienții, că sunt furnizorii, că sunt orișice persoane ale căror date le prelucrează. De ce e important să creeze această cultură? Cred că e cel mai frumos dacă aș putea să o numesc în acest sens. Dacă reușești să le pui în vedere, să le explici de ce sunt importante aceste prevederi angajaților tăi, automat ei vor fi mult mai conștienți, și gradul de risc pe care compania îl are din punct de vedere al diferitelor breșe de securitate sau scăpări de date este mai mic. Și fără a intra în filosofia dreptului sau în dreptul filosofiei, clar un prim pas este acela al creării acestei culturi a respectării dreptului la viață privată.

Cumva al doilea pas pe care companiile ar trebui să le aibă în vedere în business-urile din acest punct de vedere, este să se protejeze mult mai mult și să securizeze ca atare. Încă nu îmi vine să cred că în minunatul an 2019 câte instituții publice, poate și companii și diferiți profesioniști din profesiile liberale, folosesc adrese personale de email la adrese de yahoo pentru efectuarea diferitelor tranzacții și comunicarea unor documente oficiale prin acele adrese personale. Trebuie să se gândească mult mai bine pentru că implicit, având în vedere că persoanele sunt mult mai mult în online și digital, toate produsele și serviciile pe care tu companie, business le oferi trebuie ca atare să le protejezi. Și ăsta nu e niciun secret, nu e nimic nou, doar că ai mai multe responsabilități și mai multe obligații în acest nou context.

Ana-Maria: Se aplică aceste recomandări și pentru un start-up?

Laurențiu Gherase: Aș spune că da, se aplică într-o mare măsură. În esență, din punct de vedere al legislației nu contează că tu te autointitulezi un start-up sau că ești o companie care are 30 de ani de experiență pe piață. Operatorul este același, indiferent că are un angajat sau 1000. Sigur, riscurile și activitățile unui start-up poate nu sunt la fel de mari, în sensul de semnificative, față de cineva care operează deja pe piață și are deja o grămadă de clienți, afaceri și diferite operațiuni în derulare. Chiar participasem recent la un eveniment, și evident că și acolo s-a pus problema, Ok dar avem atâtea start-up-uri pe piață pentru care unul dintre cele mai mari obstacole este cel legislativ. Pentru că este adevărat, nu ai cum să știi tu administrator într-o companie sau pur și simplu o persoană care dorește să investească într-un start-up, să îl crească, să îl dezvolte, toate prevederile legislative la care trebuie să fii atent. Sigur, ții să îi atragi atenția că, Vezi că ai diferite contribuții și taxe pe care să le achiți în mod regulat, vezi că trebuie să ai grijă la protecția consumatorului în funcție de domeniu. Dar și din acest punct de vedere cred că trebuie să se acorde o atenție spre acest domeniu al conformității pentru protecția datelor. Fiindcă, în esență, dacă ele reușesc să crească în mod organic vor implementa sau vor avea în vedere și diferitele reglementări în acest domeniu; acum nici nu vrem. Și asta e foarte dificil la un start-up cumva să pui balanța, Ok ce e cel mai important pentru mine acum la început? Ca eu să respect cu sfințenie și la cuvânt legislația care îmi este aplicabilă sau eu să pot să îmi dezvolt produsul, să ridic reach-ul și să îl aduc pe piață cât mai repede astfel încât să îmi creez o bază pe care eu să îmi dezvolt mai departe afacerea. Și da, pot înțelege, nu sunt în sine antreprenor, nu am un business anume. Dar în toate discuțiile pe care le-am avut cu oameni care au diferite afaceri, mai ales cele la început de start-up-uri, ei au ajuns la această concluzie: pentru ei este mai important să ignore în mod deliberat anumite prevederi legislative, indiferent în ce domeniu sunt ele, fiscale, contractuale, comerciale, protecția datelor consumatorului și așa mai departe. Totul în detrimentul concentrării resurselor care oricum sunt limitate, pentru a crește businessul lor, urmând ca pe viitor, după ce ajung să aibă diferiți investitori, diferiți business angels sau indiferent de sursa lor de finanțare, să își aloce din acele resurse suplimentare și către acest domeniu; să nu le ignore.

Ana-Maria: Voi trece acum la ultimele întrebări care nu au ele legătură foarte mult cu domeniul protecției datelor dar sunt mai personale. Spune-mi, te rog, ce carte te-a motivat în cariera ta de până acum.

Laurențiu Gherase: Acum ca să fiu un jurist a la cart ar trebui să spun despre o carte din timpul facultății. Însă nu cred că m-au marcat așa de tare codurile noastre minunate civile, penale, comerciale și așa mai departe. Cred că fiecare carte la un moment dat îți aduce un anumit impact asupra vieții și te pune serios pe gânduri sau te impresionează. Una dintre cărțile care pe mine în ultima vreme m-a marcat, m-a impresionat din acest punct de vedere este a lui Yuval Harari, sunt de fapt două cărți Homo Deus și... acum îmi scapă; le-am citit pe amândouă odată. În fine, mi-a plăcut mai mult a doua carte a lui și anume Homo Deus, cu coperta neagră, fiindcă el acolo încearcă să explice cititorilor modul în care va arăta viitorul pentru omenire. Și, plecând de la o analiză largă a trecutului nostru și prezentului, mai ales în prima carte, el ajunge să creioneze, să portretizeze felul în care noi ca indivizi în viitor vom interacționa unii cu alții. Vom ajunge să trăim într-un mediu, într-un context cu totul diferit decât este acum. Și chiar își pune problema la un moment dat, dacă noi, luați la nivel de individ, nu vom ajunge să fim decât niște simple sisteme de data processing, de prelucrare date; culmea că pe asta se bazează tot regulamentul de GDPR. Și noi, de acolo, să fim pur și simplu ca niște obiecte și să fim mai mult sau mai puțin înlocuiți de alte sisteme de prelucrare a datelor, de data processing systems mai capabile decât noi. Și te pune un pic pe gânduri din punctul ăsta de vedere și îți creionează acele scenarii pe care trebuie să le ai în vedere. Deja se întâmplă mișcări în acest domeniu de mulți ani și ele se vor amplifica pe măsură ce, din ce în ce mai multe dispozitive, instrumente, smartphone-uri, mașini și așa mai departe, vor fi integrate în acest minunat și nou ecosistem de Internet of things; tradus cumva este Marele internet al lucrurilor. Dar el practic va avea capabilitatea la un moment dat să înlocuiască destul de multe relaționări între noi, oamenii de zi cu zi; cam asta ar fi ideea.

Ana-Maria: La ce nu te consideri că nu ești foarte bun?

Laurențiu Gherase: Oh, bună întrebare. Întotdeauna lumea te întreabă, Uau tu la ce ești bun, ce știi să faci cel mai bine? Dar cred că întrebarea asta este de fapt mult mai interesantă din punctul ăsta de vedere.

Poate nu sunt neapărat bun în a relaționa cu anumite persoane care nu vor să înțeleagă și un alt punct de vedere decât al lor. Și anume să fie deschiși și către alte opinii și către alte perspective.

De cele mai multe ori provocările pe care le am și pe care cred că le avem mulți dintre noi sunt de a ajunge să relaționez cu diferite persoane. Indiferent că e în context personal sau profesional și să ajungi să le explici niște lucruri de mai multe ori, dar ei prin simplul motiv că nu sunt curioși, nu vor să audă nimic; și de aici intervine acea barieră și acel obstacol.

Și tu te chinui și mai mult și ajungi la un moment dat să vorbești practic cu un zid, deși ai în gând poate doar binele celui de lângă tine.

Deci, da, poate la ce nu mai sunt bun, apropo de interviul tău anterior cu un alt antevorbitor, la partea de gătit încă mai am de lucru, nu sunt un master chef ca să zic așa. But I'm getting there, fac deja progrese în domeniu și cred că s-ar putea să produc niște surprize delicioase sper eu.

Ana-Maria: Dacă nu ai fi lucrat în domeniul juridic, ce cale crezi că ai fi ales?

Laurențiu Gherase: Oh, uau! Păi la asta cred că știu destul de simplu să răspund, una dintre marile mele pasiuni este în domeniul istoriei. Mi-a plăcut încă din timpul școlii să învăț și m-a făcut foarte curios. Chiar eram la o răscruce în momentul în care am dat la facultate, căci fusesem admis la amândouă și la Drept și la cealaltă, și am ales Dreptul, între timp, din diferite considerente; dar în continuare citesc cu plăcere. Și citesc cu foarte mare drag orice chestie ce îmi pică în mână, indiferent că este despre istoria Timișoarei, că este despre istoria României sau ceva lucruri de perspectiva Europeană, internațională. Cred că este esențial și să cunoaștem aceste aspecte, cum zicea și marele Nicolae Iorga „Nu-ți poți cunoaște viitorul dacă nu îți știi trecutul.” Da, probabil că în domeniul acesta aș fi lucrat.

Încă nu exclud nicio oportunitate de carieră spre acest domeniu, dar poate în viitor vom vedea. Și mulți dintre prietenii mei îmi spun că sunt un bun diplomat și un bun ghid, mai ales pe plan local în Timișoara. Am avut ocazia să le ofer câteva ghiduri unor prieteni de-ai mei veniți evident din afara orașului, poate și din afara țării. Au fost impresionați nu numai cantitatea de informații pe care o tot debitam încontinuu, așa într-un mod mai mult sau mai puțin frumos spus, dar și de modul în care le prezentam. Cine știe, poate pe viitor, că tot vom avea ocazia să fim Capitală Culturală, Capitala Europeană a Culturii în 2021 voi avea și mai multe activități în acest domeniu; să le arăt oamenilor în ce urbe frumoasă trăim. Cam asta cred că ar fi ce aș face dacă nu aș fi avut treabă cu domeniul juridic.

Ana-Maria: Super! Îți mulțumesc mult. Cam atât a fost din partea mea, chiar a fost o plăcere și mă bucur că ai răspuns la invitație. Îți doresc mult spor în ceea ce faci și așa cum spunea un coleg de-al nostru cu care am vorbit zilele trecute despre GDPR, Îți doresc la cât mai puține amenzi GDPR.

Laurențiu Gherase: Așa să fie! Să le evităm cu brio. Mulțumesc încă odată și asemenea, mult succes și ție îți doresc!

Distribuie mai departe :
Avoteca. Suntem o echipă entuziasmată care lucrează înspre îmbunătățirea serviciilor juridice, prin susținerea avocaților independenți. Urmărim să schimbăm modul în care oamenii accesează, comunică și caută profesioniști din domeniul juridic, redefinind în mod eficient relațiile avocat-client. Prin platforma Avoteca, avocații își pot mări portofoliul de clienți, iar cei în căutare de servicii juridice au acces nelimitat la profesioniști specializați pe problema lor. Ai nevoie de un avocat? Ești avocat și vrei să îți crești clientela? Hai pe platforma Avoteca ca să afli mai multe: https://avoteca.com