#7 Alexandra Oțoiu, Avocat - Despre rolul și responsabilitatea civică a avocatului în societate

Cu Alexandra Oțoiu, avocat in Baroul Timiș, am pornit discuția cu sfaturi pentru noii colegi intrați în profesie, și am continuat cu importanța responsabilizării civice a avocaților și cât de important este să ne oferim ajutorul persoanelor vulnerabile sau care provin din medii defavorizate. Prin doar două ore pe lună impactul poate fi unul major, și nu doar la nivel individual, ci și asupra întregii societății. Alexandra ne-a vorbit, de asemenea, despre programul de educație juidică, Respect Education Academy, în care este implicată, și rezultatele avute de la inițierea acestuia.

Alte subiecte atinse:

• De ce este benefic ca noi, ca profesioniști, împreună cu organele profesiei, să reacționăm atunci când există diferite mișcări în lumea juridică

• De ce este util ca avocații să se implice în proiecte civice

• Despre programul Lideri pentru Justiție și cum acesta conferă curaj și susținere în implicarea în diverse cauze civice.

În prezent, Alexandra este avocat definitiv în Baroul Timiș și își desfășoară activitatea preponderent în domeniul consultanței (civil, comercial, muncii) și susține asociațiile non-profit. Este membru în Consiliul Director al Asociației Liderjust și membru în Asociația Tinerilor Avocați din Baroul Timiș. Crede cu tărie în ideea de voluntariat, implicare și consideră că puterea comunităților mobilizează mulți oameni și aduce schimbarea.

Transciere

Ana-Maria: Legal Tale, un Podcast cu oameni fascinanți din noua generație de juriști, despre schimbare, viață și legi. Hey! Salutare tuturor și bine v-am regăsit la un nou episod al Podcastului Legal Tale. Eu sunt Ana-Maria Drăgănuță Briard, avocat și fondator Avoteca și voi fi gazda acestei emisiuni în continuare.

Ana-Maria: Povestește-ne puțin cum ai ajuns avocat și de ce ai ales această cale profesională.

Alexandra Oțoiu: Spre deosebire de foarte multă lume, eu nu am avut de mică acest vis de a fi avocat, a fost o alegere pur întâmplătoare în clasa a douăsprezecea când am oscilat între a fi jurnalist sau a da la filosofie. Iar apoi m-am gândit că totuși ideea de debate și de a povesti cu oamenii mi se pare interesantă și am zis, de ce nu, hai să merg la Drept. Nu m-am visat de mică avocat și nici nu am avut în familie oameni care să profeseze în acest domeniu. Și, de multe ori când merg în școli și povestesc cu elevii, le spun că, din experiența mea, cred că nu e nicio problemă să fii debusolat în clasa a douăsprezecea și să nu știi ce vrei cu adevărat că există și oameni care nu știu ce vor și descoperă pe parcurs. Așa că, a fost o întâmplare, zic eu dar o întâmplare bună.

Ana-Maria: Și pentru tinerii avocați care ar vrea acum să urmeze această cale profesională, ce ai putea să le spui? Ceva sfaturi, îndrumări în sensul acesta?

Alexandra Oțoiu: Pentru cei tineri care aleg această profesie, i-aș sfătui dinainte, înainte ca să dea examenul, să se gândească foarte bine dacă vor asta și dacă le-ar plăcea și pot face asta doar prin a accesa programe de practică.

Deci primul sfat ar fi să facă practică în timpul facultății și să vadă dacă le place profesia și ce presupune cu adevărat.

Pe mine m-a ajutat foarte mult să fac practică în timpul facultății, chiar un an și jumătate la o societate din Timișoara, unde am realizat exact ce presupune munca de avocat și că nu e chiar ca-n filmele pe care le vedem noi la, filmele americane și realitatea e puțin altfel.

Și un sfat foarte important e să nu meargă doar în cabinetele de avocatură și să meargă și-n alte profesii să vadă cum e, poate, poate, așa își dau seama dacă le place sau nu, eu așa mi-am dat seama că îmi place mai mult avocatura și că nu m-aș duce momentan spre magistratură.

Revenind la a da examenul și a intra efectiv în profesie, un sfat important, mi se pare acela de a lupta pentru drepturile lor, pentru că în profesia de avocat colaborator e cumva, nu e atât de avantajoasă uneori ca cea de salariat.

Poate că dacă ești salariat ai mai multe drepturi iar din perspectiva colaboratorului trebuie să știi să negociezi foarte bine, așa că primul sfat ar fi să își exerseze capacitatea de a negocia și să nu le fie rușine să ceară ceea ce își doresc.

Și, al treilea sfat important, e să aleagă un loc în care le place foarte mult ceea ce lucrează, e foarte important să lucrezi în ceva ce îți place.

Dacă îți place penalul și ți-a plăcut toată facultatea penalul cred că nu e recomandat să mergi să lucrezi la un cabinet unde se face doar comercial sau civil ci să mergi către acolo unde îți place, unde te îndrumă, trebuie să existe o pasiune în ceea ce faci, pasiunea există doar dacă îți place domeniul. Așa că, să aleagă locul de muncă într-o materie plăcută lor, chiar dacă o cunosc, momentan doar teoretic și să nu le fie teamă de a pleca dacă nu le place acolo unde sunt, nu e niciodată prea târziu să schimbi locul sau să realizezi că nu îți place domeniul, dreptul e vast așa că și alegerile pot fi la fel de multe.

Cam astea ar fi sfaturile pentru tinerii avocați și multă răbdare, ca-n orice profesie, orice început e foarte greu și să nu se descurajeze, e foarte important să rămână optimiști pe parcursul drumului de stagiar, mai ales, care presupune multe urcușuri și coborâri.

Ana-Maria: Da, într-adevăr, sunt doar doi ani dar adevărul e că sunt atât de multe urcușuri și coborâșuri de uneori ai impresia că-s mai mult de doi ani. Adică, mi se par anii aceștia de stagiatură, ani în care înveți cel mai mult și în care îți pui tu bazele.

Alexandra Oțoiu:

Da. Îți pui bazele, baze solide, e foarte important să stai în cei doi ani lângă niște oameni care chiar cunosc foarte bine domeniul, de la care ai ce învăța.

Și, un aspect pe care îl spun tot timpul, prin experiență, e că e plăcut să lucrezi acolo unde părerea ta e acceptată și ascultată și e plăcut să vezi că oamenii îți explică de ce nu este ok așa și există un întreg debate pe tema asta și nu ți se spune din start: “Nu se poate pentru că așa vrem noi!”. E foarte important să găsești oamenii potriviți, te ajută și te formează, până la urmă realizezi, eu lucrez în același loc de la începutul stagiaturii până acum și realizez că te formează și ca stil, ca fel de a vorbi, de a, din toate punctele de vedere.

De asta e foarte important să alegi un loc plăcut și pe gusturile tale.

Și, un pas important e să alegi între avocatura de provincie și cea din București și aici cred că e o alegere, care ar trebui și cred din experiență și din ce povestesc cu, eu practic avocatura în Timișoara deci nu cea din București e o diferență foarte mare așa că, ar trebui discutat dinainte de, în funcție de ce îți dorești cu adevărat, să faci alegerea potrivită.

Ana-Maria: Cum vezi tu rolul unui avocat în societate?

Alexandra Oțoiu: Eu cred că avocatul are un rol foarte important în societate și-n sistemul general, rolul lui esențial este acela de a apăra și promova statul de drept și cel mai important lucru și ce îmi place mie, prin avocatură, sunt un garant al drepturilor cetățenilor. E plăcut atunci când cunoști bine drepturile și poți să le aperi pentru că mulți dintre noi nu ne cunoaștem atât de bine drepturile, ce putem face și ce nu și nu știm să le apărăm. Iar avocatul cred că este un actor important fără de care, un stat de drept nu ar putea funcționa așa cum trebuie.

Ana-Maria: Crezi că există vreo diferență între rolul pe care un avocat ar trebui să-l aibă în societate și ce se întâmplă în sistemul de justiție în România? Crezi că există vreo diferență între rolul avocatului român în societatea noastră?

Alexandra Oțoiu: De principiu, ca idee, avocatul teoretic are același rol, de a garanta drepturile cetățenilor și de a promova statul de drept dar, acesta la un nivel de principiu pentru că teoretic, pot exista diferențe de reglementări între avocatura dintr-un stat și avocatura din alt stat, pentru că sistemul e foarte diferit. Așa cum e diferența dintre un avocat care lucrează în Marea Britanie și unul în România, e foarte mare pentru că sistemul de drept e diferit.

Dar, până la urmă rolul tot trebuie să fie același, chiar dacă poate în Marea Britanie poți pleda o oră în fața unor judecători și în România acest lucru e puțin probabil, scopul tot acela trebuie să fie, să lupți pentru adevăr și să garantezi că drepturile clientului tău sunt respectate în fața instanței sau în fața oricărei autorități, pentru că eu nu văd rolul avocatului strict legat de instanța de judecată. Cred că are un rol foarte important în societate și în legătură cu toate celelalte profesii, e puțin limitat să privim că rolul avocatului e doar acolo în sala de judecată, există, el poate fi un mediator foarte bun, poate aplana conflicte între oameni, poate fi un avocat de succes în consultanță, nu doar acolo unde există litigii. Și, în principiu, ca idee, avocatura e aceeași dar când ajungem în practică ea e diferită pentru că sistemul e diferit.

Ana-Maria: Știi de ce am întrebat în special partea asta cu societatea românească? E că, din păcate, am observat că reacțiile organelor noastre de conducere, respectiv a avocaților sunt destul de rezervate în a face față la ce se întâmplă în sistemul juridic din România și, spre diferite de alte organe de conducere, poate din alte țări, ei sunt oarecum mai inactivi. Și mă gândesc dacă ar trebui cumva acționat în alt fel sau de ce s-a ajuns aici și cum ar fi trebuit, sau poate e ok așa, nu știu, poate e mai bine să fii mai rezervat uneori.

Alexandra Oțoiu: Da, cred că, avocatul trebuie să aibă și are un rol foarte important în sistemul de justiție și statul de drept. Și atunci el, având în vedere că avocatura e plină de oameni profesioniști, pe care cu toții i-am cunoscut, fie că au fost profesori sau i-am văzut în instanță, ei sunt cunoscători ai legislației și a sistemului de drept.

Și e foarte important ca atunci când apare o problemă în sistemul juridic din România, părerea lor să fie expusă nu doar ca simple persoane fizice, să-mi exprim eu părerea ca avocat Oțoiu Alexandra ci să fie exprimată o părere îmbrățișată de toată profesia în sine.

Știu că, din păcate, acest lucru s-a întâmplat dar mai târziu, dar până la urmă a fost luată vizavi de schimbările legislative din România și de Reforma Justiției, a fost luată o poziție oficială mai târziu, dar până la urmă s-a reacționat într-un fel. Consider că o astfel de atitudine e una cu care eu mă identific și cred că ar trebui ca pe viitor să acționăm la timp și atunci când e necesar, când arde, cum s-ar spune. Și, în acest fel ar trebui acționat. În momentul în care apare o problemă să arătăm, pentru că suntem cunoscători, putem identifica probleme, putem vedea dincolo de orice alt necunoscător al dreptului. Poate sunt mulți simpli cetățeni care nu văd probleme, văd doar niște texte strict tehnice și nu-și dau seama care ar fi impactul lor.

Și noi suntem în măsura de a explica ceea ce se întâmplă și de a explica ca profesioniști acest lucru. Și de asta cred că avocatul poate avea un rol important aici și poate crea presiune la nivel înalt pentru că e o profesie larg reprezentată de foarte mulți avocați și ar avea un impact foarte mare. De asta cred că luarea de poziții publice este un lucru benefic pentru sistemul juridic din România.

Ana-Maria: Există o legătură între această viziune pe care ai expus-o anterior cu cea pe care o vezi în legătură cu responsabilitatea civică a avocatului sau în general a tuturor cetățenilor?

Alexandra Oțoiu: Cred că avocatul trebuie să poarte această responsabilitate civică dar cred că responsabilitatea civică este importantă nu doar din perspectiva avocatului ci din perspectiva oricărui cetățean.

Teoretic, fiecare dintre noi, fie că suntem avocați, fie că nu, trebuie să ne conștientizăm cu adevărat rolul pe care îl avem în cadrul societății pentru că numai astfel putem să contribuim noi la binele general.

Așadar, fie că sunt avocați și conștientizează acest lucru, fie că sunt simpli cetățeni, ar trebui să aibă ideea aceasta de responsabilitate civică, să fie cumva dobândită pe parcurs și, da, eu cred că se poate dobândi pe parcurs, nu e tot timpul înnăscuta, prin programe educaționale, prin discuții, participarea la diferite discuții, întruniri ale profesiei, să vedem cum putem face asta cel mai bine, de ce, cu cine, de ce avem nevoie. Sunt sigură că există în profesie foarte mulți oameni care își doresc să facă lucruri, doar că încă nu s-au întâlnit să se pună la o masă și să discute efectiv problemele, așa că cred că astfel de întâlniri periodice ne ajută mult să ne organizăm în diverse forme, ONG-uri sau simple debateuri sau ne strângem pentru o discuție legată de ceva.

Ana-Maria: Dar ce crezi că ar putea aduce în plus avocații sau persoanele care au cunoștințe juridice în proiectele civice?

Alexandra Oțoiu: Avocații sau orice altă persoană care are cunoștințe juridice, cred că au un mare plus și ar putea aduce un mare beneficiu societății pentru că ei pot explica cel mai bine drepturile și obligațiile cetățenilor. Ei le cunosc foarte bine, în detaliu, cunosc, dreptul e așa, foarte tehnic, foarte greoi de citit, dacă stai să citești cap-coadă Constituția, poate nu ți se pare atât de interesant dar dacă vine cineva și îți explică într-un mod interactiv ceea ce înseamnă acolo scris, cred că asta îi poate ajuta pe alți oameni sau îi poate motiva. Deci, da, noi cei care avem cunoștințe juridice putem să îi învățăm pe cei mici, spre exemplu, pe elevi, cum să, să aducem mai aproape de ei cunoștințele astea juridice, până la urmă dreptul de vot, spre exemplu, este ceva juridic și poate fi complicat, dar el poate fi explicat foarte bine iar cei cu cunoștințe juridice sunt, cred eu că sunt, cei mai în măsură să facă asta.

Ana-Maria: Povestește-ne puțin, te rog, despre momentul în care ai realizat că este nevoie de această implicare civică. Că ai spus că unii se nasc cu o asemenea aptitudine, alții o învață pe parcurs, cum a fost la tine?

Alexandra Oțoiu: Cred că la mine e cumva înnăscută, în sensul că mereu am luptat pentru ceea ce mi s-a părut, dacă am văzut o situație incorectă mereu am luptat să se facă dreptate, cum s-ar spune, să arăt că nu-i așa, că adevărul e altul. Dar, e foarte greu să faci acest lucru de unul singur.

Momentul în care am realizat eu că este necesară implicarea civică și momentul în care am realizat că am nevoie de mai mulți oameni să facă asta pentru a îmi da curajul de a face asta, a fost aplicarea în programul “Lideri Pentru Justiție”.

Pe mine m-a ajutat foarte mult și mi-a dat foarte mult curaj unde ne-am întâlnit juriști să discutăm despre implicare civică, probleme actuale din sistem, să ne punem la masă și să discutăm și să găsim soluții, să găsim ce ne doare și cum putem rezolva asta. Pentru mine, acela a fost momentul în care am realizat că e clar nevoie de implicare civică și că sunt mai mulți oameni care gândesc ca mine, nu sunt eu singurul naiv pe lumea asta care se gândește la asta. Și acela a fost momentul, deci, cumva, aș putea spune că acum trei ani.

Bine, sentimentul s-a născut și în facultate. Am fost destul de activă în voluntariat pentru că și voluntariatul este un fel de implicare civică și prin el s-au organizat diverse programe. Doar că terminând facultatea realizezi că te deconectezi de oamenii alături de care ai lucrat, intri într-o nouă profesie și nu prea știi de unde să o apuci.

Întâlnești mulți oameni care au deja experiență și sunt foarte conectați la ceea ce fac și cauți oamenii ca tine, la început de profesie, dornici de a face și altceva sau de a da puțin din ceea ce știu către exterior și, astfel de programe cred că ajută foarte mult.

Sunt implicată în proiectele organizate de Comunitatea “Lideri Pentru Justiție” printre care și proiectul “RespectEDucation Academy”. Asta presupune educația juridică a liceenilor. Dar am încercat de curând să mă implic și în Asociația Tinerilor Avocați din Baroul Timiș deși implicarea mea este mult mai mică acolo pentru că nu poți să-ți dozezi timpul chiar cum ai vrea. Cred că se fac lucruri importante și la nivel de profesie.

Ultimul proiect la care am participat eu cu Asociația Tinerilor Avocați a fost acela de a discuta cu avocații stagiari despre problemele pe care le au ei la început de profesie, o discuție deschisă în care noi, cei definitivi, îi putem ajuta și le putem da sfaturi cu privire la asta. Deja proiecte sunt foarte multe și îmi place să organizez și discuții deschise despre probleme actuale din justiție. Se strâng oameni, eu cred foarte mult în ideea de a strânge oameni și de a îi pune la un loc pentru a discuta și a se găsi între ei pentru a face mai departe proiecte, că de unul singur, e greu și cu cât suntem mai mulți cu atât suntem mai puternici și putem face proiecte mai fun.

Ana-Maria: Care a fost motivația de a te implica în aceste proiecte? A fost o situație de conjunctură, s-a întâmplat să fii la momentul potrivit acolo când aceste programe s-au dezvoltat sau a fost o decizie conștientă că vrei în aceste două programe să te implici?

Alexandra Oțoiu: A fost o motivație. Am mers să văd despre ce e vorba, a fost o curiozitate la început, să văd exact despre ce e vorba, ce vor oamenii exact. Apoi am realizat că există foarte mulți oameni care gândesc la fel ca mine sau simt aceleași lucruri la fel ca mine, văd probleme pe care le identific și eu și s-ar gândi că ar face ceva dar nu știu încă ce. Și, pentru mine motivația este să găsesc oameni care au aceleași idei și aceeași dorință ca a mea și de a încerca să găsesc împreună cu ei soluții.

Ana-Maria: Spune-ne, te rog, mai multe despre povestea “RespectEDucation Academy”, de unde a venit și care a fost rolul ei și unde mergeți mai departe cu ea.

Alexandra Oțoiu: Proiectul “RespectEDucation Academy” s-a născut în 2017 ca o idee a generației 8 din programul “Lideri Pentru Justiție”, în ideea de a aduca educația juridică mai aproape de liceeni.

E interesant că educația juridică e la modă și de multe ori ea se predă. Noi am plecat de la ideea că vrem să facem ceva interactiv, ne-am săturat cu toții să stăm în banca noastră și să ascultăm profesorul în fața clasei spunând o prelegere și ne-am gândit cum am putea aduce noi educația juridică și noțiunile astea foarte tehnice de drept mai aproape de elevi. Și, soluția a fost să creăm ateliere interactive cu ei, să le concepem noi spețe practice, spre exemplu, doi colegi s-au bătut la școală, ce consecințe are acest lucru sau Mihai care are 17 ani s-a urcat la volanul mașinii părinților și a condus și a făcut un accident. Nimeni nu s-ar gândi că ar avea foarte mari implicații, poate unii zic că ar răspunde părinții și nu ei că-s minori. Și ne-am gândit să le dăm astfel de spețe, să le povestim așa, pe înțelesul tuturor, să le dăm un text de lege, în Codul Penal, tradus în termeni mai simpli și sp îi lăsăm pe ei în grupuri să dezbată speța și să ne răspundă la întrebări.

Și, e foarte interesant de fiecare dată când mergem cu ateliere de educație juridică, să vedem cum sunt uimiți de ce văd în lege, nici nu au idee că ei pot răspunde sau ce consecințe au și, sunt curioși să afle cât mai multe și feedback-ul lor este super pozitiv de fiecare dată.

Ne-am orientat atenția către adolescenți pentru că ei deja se află la punctul în care conștientizează ce fac și, ne axăm pe clasa a zecea, a unsprezecea, când sunt aproape de majorat. Mulți dintre ei nu știu că de la 16 ani pot răspunde și cum și la fel și de la 18, unii de la 14 și în ce fel pot răspunde. Și atunci, adolescenții sunt cumva acolo la punctul în care conștientizează, nu mai sunt copii și îi poți învăța mult mai multe și mai practic pentru ei, e practic.

Ana-Maria: Ai avut vreun feedback de la ei care ți-a rămas cumva întipărit în minte, nu știu, ceva surprinzător de plăcut sau poate mai puțin?

Alexandra Oțoiu: Da. Legat de profesie, că tot discutam astăzi despre profesia de avocat, a fost interesant să discut cu ei stereotipuri legate de profesie, m-au întrebat câți bani am dat să fiu avocat că ei știu de la părinți că se dau, nu știu, zeci de mii de euro să fii avocat și că le-ar plăcea și lor dar li se pare că trebuie bani.

Și atunci, e foarte interesant să te duci acolo să le spui că, uite, nu, eu vin dintr-un oraș mic unde, n-am pe nimeni în familie, nu știam exact ce se va întâmpla dar am dat examenele și am ajuns să am un loc de muncă fără să dau bani sau, pur și simplu pe munca ta și nu le venea să creadă că nu mai există acest stereotip și parcă părea mai aproape de ei profesia.

Mulți confundă cu filmele americane și li se pare că, te întreabă dacă judecătorii poartă peruca, dacă tu porți ceva, mulți știau de robă, au fost foarte interesați să afle de robă, alții erau foarte curioși de când pot candida, ei voiau deja să candideze ca deputați, senator, președinte, voiau să afle vârsta.

Ce m-a uimit, era că erau foarte conștienți că trebuie să meargă la vot. Mi-a plăcut mult, cel puțin aici, în vest, în Timișoara, lumea era conștientă și știa că, da, am 18 ani, mă duc la vot.

Și când îi întrebai, de ce te duci la vot, adică ce înțelegi tu prin vot, dau niște răspunsuri foarte interesante. Gen, să-mi spun opinia, lucruri la care nu te-ai aștepta, un adolescent de aproape 18 ani care face atunci 18 ani, nu te-ai aștepta să fie atât de conștient de drepturile sale și de dreptul la vot în mod special.

Ana-Maria: Și până acum în ce orașe ați fost cu proiectul?

Alexandra Oțoiu: Am ajuns împreună cu colegii mei în foarte multe puncte din țară, chiar cele mai importante, în București, în Iași, Timișoara, polii principali ai țării, Brașov, iar ideea de anul ăsta, împreună cu, acum echipa s-a restrâns cumva, sunt eu, Iulia, notar din Curtea de Argeș și Dana, avocat în București, iar atelierele astea nu s-ar fi desfășurat fără ajutorul tuturor, întregii comunități “Lideri Pentru Justiție”.

Ceea ce este interesant e că am ajuns în toate aceste orașe deși toți suntem din orașe diferite și că nu e imposibil să lucrezi de la distanță, poți organiza proiectele de la distanță liniștit, poți avea întâlniri pe Skype, nu e neapărat să fii din același oraș dacă vrei să organizezi proiecte.

Ceea ce e și mai interesant, e că toți oamenii sunt din profesii diferite, avocați, notari, magistrați, ofițeri de poliție, juriști, toată paleta de profesii juridice, pentru că comunitatea “Lideri Pentru Justiție” e formată din toate profesiile și marele câștig e că toți s-au implicat. Și proiectul nu ține doar despre cei care îl organizează ci ține foarte mult de puterea asta de a atrage oameni, oameni pe care să-i aduni cu tine și să îți susțină ideea și să meargă mai departe la ateliere.

Ana-Maria: Și unde ați dori să ajungeți cu el?

Alexandra Oțoiu: Anul acesta am implementat un nou concept, acela de maraton de educație juridică, maraton în care ne propunem să ținem minim 9 ateliere de educație juridică, adică să ajungem la 9 clase, în aceeași zi, în aceleași ore, adică între ora 9:00 și 11:00 să aibă loc, în același timp, 9 ateliere. E foarte fun ideea că așa putem ajunge la foarte mulți elevi în două ore și ne dorim ca aceste maratoane să ajungă în câte un oraș nou, unde nu am mai fost.

De curând, proiectul “RespectEDucation Academy” a ajuns și la, într-un sat, în zona rurală, nu în Timișoara, ceea ce ne arată că putem ajunge și acolo unde e mai puțin accesibil și să facem informația juridică accesibilă și celor care au mai puțin acces la ea.

Deci, pe viitor, gânduri mari sunt, să ne extindem în cât mai multe orașe noi și-n Constanța am fost și-n Eforie, legat de orașe noi și-n Craiova și, ne dorim să ajungem în comunități mai mici, de ce nu, unde astfel de proiecte poate că nu ajung niciodată. Eu, personal, îmi doresc să ajung cu atelierele de educație juridică, în orașul natal de unde sunt eu, sper să reușesc asta. Au fost mai multe idei de a ajunge acolo dar din cauza vremii nefavorabile s-a închis școala dar sunt sigură că va sosi momentul. Așa că, gândul mare pentru viitor e să ajungem în cât mai multe orașe.

Ana-Maria: Ai vreun mesaj pe care ai vrea să îl adresezi colegilor avocați în legătură cu implicarea civică?

Alexandra Oțoiu: Da!

Mesajul meu pentru toți colegii din profesie, e să încerce să își dedice minim două ore pe lună de voluntariat, în care să încerce să dea puțin gratuit celor din jurul lor.

Fie că sunt ei elevi, fie că sunt femei defavorizate cărora le explică ordinul de protecție, spre exemplu, sau persoane defavorizate, fie că iau poziții publice referitoare la modificări în justiție, cred că e important să doneze, sau să dea acele două ore pe lună pentru asta. Pentru că două ore de la fiecare s-ar strânge în foarte multe lucruri și, ar duce către proiecte foarte faine.

Așa că, mesajul meu e, două ore, pe lună. E foarte greu să te mobilizezi, după ce ai o zi foarte stresantă la birou sau alergi între termene, întâlniri cu clienți, foarte multe deadline-uri, e foarte greu să te mobilizezi ca timpul ăla liber pe care îl mai ai după ora 6:00 (PM) să îl dai către ceva ce presupune o altă muncă-n plus.Dar, satisfacția de după, e de neprețuit și de nedescris și dacă am face cu toții asta, am trăi într-o lume mai bună.

Ana-Maria: Am să trec acum la întrebările de final. Aș fi vrut să știu ce carte te-a marcat sau te-a motivat, eventual, în carieră până acum?

Alexandra Oțoiu: Nu a fost așa, neapărat o carte care să mă marcheze, dar am personalități care m-au marcat și care mă inspiră.

Am să dau exemplu de o personalitate care îmi place mie, deși poate suna banal, este un tenismen. Mie îmi place foarte mult tenisul, mă relaxează și îmi place să-l privesc în mod special. Este Roger Federer. Mi se pare motivant că prin ceea ce face, prin talentul lui, ajunge să atingă cele mai înalte culmi ale succesului și că indiferent de vârstă luptă să fie în top.

Ce mi se pare motivant la astfel de oameni e că, niciodată nu încetează să lucreze pentru ceea ce le place și cred că e de reținut.

O carte, totuși, revenind la cărți, cred că ceea ce i-ar putea ajuta pe tinerii avocați e o carte despre persuasiune, “Teoria persuasiunii” de Robert Cialdini. O recomand, pe mine m-a ajutat foarte mult. Și dacă ești din perspectiva avocatului litigant și perspectiva avocatului de consultanță, este o carte care merită citită, o recomand. Îți schimbă așa perspectiva și te face să vezi lumea altfel, așa, un pic.

Și, acum mi-a venit în minte o carte care totuși m-a marcat în liceu, dar nu m-a marcat să fiu avocat ci așa, mi s-a părut interesantă. Revenind în practică și făcând oficii și lucrând foarte puțin în drept penal, “Crimă și pedeapsă” mi s-a părut foarte interesantă așa. Și am citit-o în liceu, mi-a rămas în minte, de Dostoevsky și am recitit-o din perspectiva avocatului după ce am ajuns să fiu în anumite dosare și să cunosc oameni din diverse medii, am citit-o și mi-a schimbat un pic perspectiva.

Dacă ați citit-o în adolescență, merită recitită acum, cu gândul de după experiență de doi ani de profesie. Merită recitită din perspectiva de a înțelege psihologia umană și ceea ce ne determină să luăm anumite decizii. E interesant de privit.

Ana-Maria: La ce nu ești foarte bună?

Alexandra Oțoiu: Eu am un principiu. Cred că nu poți spune că ești foarte bun la nimic. Cred că e foarte important să conștientizezi și eu cred asta că viața e un proces continuu de învățare și nu e bine să spunem că suntem foarte buni în avocatură de consultanță pentru că mereu e loc de îmbunătățire.

Așa că, e bine să conștientizezi că, e un proces îndelungat, viața e un proces îndelungat de învățare și să te specializezi din ce în ce mai bine. Nu e bine să te culci pe o ureche și să te gândești că, sunt foarte bun la asta, nu mai citesc.

Mai ales dacă privim din perspectiva avocatului care lucrează cu legile și legile se schimbă de la o zi la alta și ai o incertitudine completă. E important să înveți continuu, așa că foarte bun, nu cred că aș putea să spun la ceva ce nu sunt foarte bună, încerc să învăț constant în toate.

Eu lucrez mai mult în consultanță dar o mică parte 30% să spunem, lucrez și pe partea de litigii. Chiar dacă nu am experiența necesară, îmi place ca de fiecare dată când mă duc în instanță să încerc să fiu mai bună decât ultima variantă a mea, să încerc să mă perfecționez dar n-aș putea să zic că nu sunt foarte bună. Cred că e un proces continuu de învățare.

Ana-Maria: Dacă nu ai fi fost avocat, ce crezi că ai fi fost?

Alexandra Oțoiu: Da, e greu de zis dar cred că, pe mine mă pasionează și mă relaxa ideea de a repara calculatoare și de a instala software-uri. Așa că, dacă nu aș fi fost avocat, aș fi fost IT-ist.

În orice caz, aș vrea să găsesc așa, un domeniu liant între IT și avocatură așa că, mi-ar plăcea să-l găsesc, să găsesc liantul dintre cele două.

Ana-Maria: Acum lucrezi pe avocatura din dreptul tehnologiei, faci ceva pe domeniul acesta?

Alexandra Oțoiu: Din păcate, nu dar încerc să mă informez constant despre asta.

Mi se pare foarte interesantă ideea de a tehnologiza avocatura și până la urmă de a avea un robot care să judece imparțial anumite aspecte, mi se pare interesant și mi se pare că viitorul într-acolo ne-ar duce.

Ana-Maria: Eu îți mulțumesc foarte mult pentru răspunsurile date și pentru discuția de astăzi.

Alexandra Oțoiu: Mulțumesc și eu pentru discuție, a fost interesantă și sper să ajungă la cât mai mulți oameni.

Ana-Maria: Mie îmi place mereu să discut lucruri un pic adiacente avocaturii pentru că, adevărul e că suntem prinși foarte mult în profesie și, cum ai spus și tu mai devreme, uneori timpul cam fuge pe lângă tine și nu îți mai permite și alte lucruri. Iar atunci când vine o discuție pe alte subiecte, e ca o gură de aer proaspăt.

Alexandra Oțoiu: Așa e, așa e. Și până la urmă, ne formează toate experiențele în viață, inclusiv jobul și ce facem după job așa că e bine să povestim de toate și să ne împărtășim cât mai multe.

Mulțumesc și felicitări pentru proiect, să ne auzim din toate colțurile cu toate poveștile interesante.