#5 Vlad Vidican, Avocat - Despre avocatura si viata din orasele mici

In acest episod, Vlad ne-a povestit despre cum este avocatura in orasele mici, despre cauzuistica diversa pe care un cabinet individual o poate avea, dar si despre ce trebuie sa faci la inceput de cariera pentru a putea pune pe picioare un cabinet de avocatura.

Alte subiecte atinse:

• despre cum curiozitatea pura te poate conduce in final la profesia de avocat

• adevarul faptic vs. adevarul juridic

• avantajele si dezavatanjele unui business de avocatura in orasele mai mici

• tehnologia si efectele ei pozitive din viata profesionala a avocatului

• aplicatii utile pentru avocati

• educatie non-formala pentru adulti

Vlad Vidican este avocat in Baroul Covasna si titular al Cabinetului de Avocat Vlad Vidican LLM, cu sediul in Sfantu Gheorghe

Transciere

Legal Tale - un Podcast cu oameni fascinanți din noua generație de juriști, despre schimbare, viață și legi.

Ana-Maria: Hei! Salutare tuturor și bine v-am regăsit la un nou episod al Podcastului Legal Tale. Eu sunt Ana-Maria Drăgănuță Briard, avocat și fondator Avoteca și voi fi gazda acestei emisiuni în continuare.

Astăzi, îl vom asculta pe Vlad povestindu-ne despre cum este avocatura în orașele mici, despre cazuistica diversă pe care un cabinet individual o poate avea într-o astfel de locație dar și despre ce trebuie să faci la început de carieră pentru a putea pune pe picioare un cabinet de avocatură. Vlad Vidican este avocat în Baroul Covasna și titular al cabinetului de avocat Vlad Vidican LL.M. cu sediul în Sfântu Gheorghe.

Ana-Maria: Bună, Vlad, bine te-am găsit și îți mulțumesc că ai acceptat invitația mea la Podcastul Legal Tale.

Vlad Vidican: Bună Ana, sunt onorat de invitație, îți mulțumesc tare mult că te-ai gândit la mine și, cu mare drag.

Ana-Maria: Povestește-ne un pic de ce ai vrut tu să devii avocat și cum de ai ajuns aici.

Vlad Vidican: Da. Povestea mea cu avocatura și treaba în domeniul Legal, al Justiției și al Dreptului începe încă din copilărie. Din o, pot să-i spun eu, trăsătură de-a mea de caracter și anume, curiozitatea.

Mereu am fost și de mic un copil foarte, foarte curios, care mereu punea întrebări părinților, prietenilor, dascălilor, tuturor oamenilor care îl înconjurau și inclusiv mie îmi puneam tot felul de întrebări, despre cum funcționează lucrurile, de ce se întâmplă anumite lucruri. Această curiozitate m-a urmărit pe tot parcursul vieții și încă mă urmărește cumva și îmi ghidează foarte multe dintre decizii și acțiuni pe care le fac și, bineînțeles încetul cu încetul, ajungi la întrebările de ce oamenii se comportă într-un anumit fel, de ce au o anumită conduită, de ce acceptă să se supună anumitor reguli, de ce își trăiesc viața așa cum și-o trăiesc. Și, singura disciplină sau cea care din punctul meu de vedere venea în întâmpinarea acestor întrebări, era Dreptul. Pentru că fiecare, dacă stăm puțin să ne gândim, fiecare acțiune a noastră este dictată de reguli. Din momentul în care ne trezim de dimineață și până când ne culcăm și chiar și-n timpul somnului, pe toata perioada vieții, suntem ghidați de reguli și cele mai multe dintre ele și eu îmi permit să spun chiar toate, sunt scrise. Și atunci, cumva m-a fascinat acest lucru că toate aceste reguli, cumva au fost gândite de către oameni, ele sunt undeva și noi, conștient sau inconștient le urmăm.

Societatea cumva ne inoculează acest mod de a acționa și de a ne organiza într-o societate dictată de reguli și aceste reguli pentru mine reprezintă Dreptul. Și, de fapt, aceasta este cumva și o definiție mai, cum să spun, personală a Dreptului. Toate aceste reguli care ne ghidează și pe care cumva acceptăm să le urmăm.

Și atunci, în liceu, am spus că eu vreau să știu aceste reguli, pentru că aceste reguli îmi vor fi, îmi vor folosi, să le înțeleg, în orice vreau să fac. Dacă în liceu mă gândeam, voi vrea să fiu, nu știu, un antreprenor, să-mi deschid o afacere, cu siguranță va trebui să știu regulile care ghidează funcționarea unei afaceri. Dacă voi dori să devin, nu știu, șofer profesionist sau să transport ceva, cu siguranță voi avea nevoie să cunosc legile și regulile care reglementează activitatea respectivă.

Și, bineînțeles, pe lângă această curiozitate și acest raționament al meu, eu am făcut dezbatere în liceu, dezbateri academice, debate în limbaj popular și normal și asta m-a atras pentru că în dezbateri ți se dă o temă și tu trebuie să studiezi acea temă. Și, spre exemplu, nu știu, ar trebui legalizată eutanasia în România. Asta ar fi o temă, pro sau contra. Deja cuvântul legalizat ne duce la tot ceea ce am povestit adineauri și atunci eu deja în liceu foarte mult am citit legislație internațională, legislație națională, fără să fac nici măcar un curs de Drept. Și atunci, prin această curiozitate a mea dublată de contactul ăsta cu lumea dezbaterilor, foarte mult m-a atras Facultatea de Drept. Iar după ce am ajuns la Drept, am hotărât că cel mai și după ce am terminat Dreptul, cel mai bine mi se potrivește profesia de avocat. De ce profesia de avocat? În primul rând, eu cred că avocatul, cumva, pătrunde în substratul lucrurilor și este cumva cel mai aproape de adevărul faptic.

Probabil că ascultătorii noștri știu că în Drept se vorbește despre adevărul faptic, cel care chiar s-a întâmplat și adevărul juridic care poate fi probat. Și, scopul judecătorului ca cel care ia decizia, este să apropie adevărul juridic, cel probat cât mai mult de adevărul faptic și să facă dreptate, dreptatea, un concept foarte abstract, așa.

Și, de asta am spus că avocatul cumva este mijlocul lucrurilor, el, e și o meserie foarte dinamică, ești cumva independent, eu mereu am fost o persoană mai independentă, nu am fost cel mai bun angajat, ca să spun așa. Mi-a plăcut mereu să fac lucrurile în felul meu și atunci avocatura este cam singura dintre profesiile juridice în care chiar ai libertate mare, nu pot să spun libertate maximă dar ai o libertate mare. Nu ești constrâns de statutul tău neapărat, nu lucrezi într-o ierarhie, nu ești angajat, nu ești plafonat din foarte multe puncte de vedere și atunci avocatura m-a atras și din acest punct de vedere, al posibilității combinării profesiei juridice cu model de business.

Eu și acum avocatura și cabinetul meu de avocat îl privesc ca pe un business în primul rând, care are nevoie de marketing, are nevoie de resurse umane, de imagine, relația client-firmă și așa mai departe. Deci latura asta de business a avocaturii dar business privit de managementul firmei tale.

Ana-Maria: Exact!

Vlad Vidican: Asta m-a atras foarte mult, asta deci în al doilea rând, prima oară, am spus asta, de ce am ales Dreptul, de ce am ales profesia de avocat și îm al treilea rând cumva așa, la mine a fost și o chestiune de familie. Atât tatăl meu cât și bunicul meu și și străbunicul, cu toții am fost juriști și suntem juriști, eu am rămas să continui această tradiție de familie dintre care și bunicul și tata au fost avocați.

Eu la trei ani de zile am fost dus prima oară de către tata într-o sală de judecată, mi s-a prezentat ca pentru unui copil de trei ani unde stă boxa acuzaților, unde stă judecătorul, unde stă procurorul, cumva am fost crescut în profesia asta. De fiecare dată, seara se întorcea tata acasă, ne povestea spețe, așa, pe înțelesul copiilor...

Ana-Maria: Pe înțelesul vostru, da, la acea vârstă.

Vlad Vidican: Eu având și o soră mai mică care tocmai a terminat Dreptul la București acum câteva săptămâni.

Ana-Maria: Și tu, te-ai apucat de avocatură deci să-ți deschizi cabinetul tău individual imediat după ce ai terminat stagiatura sau cum ai făcut?

Vlad Vidican: Da, imediat după ce mi-am terminat stagiatura am, pe cont propriu mi-am deschis cabinetul meu.

Ana-Maria: Cum a fost la început? Dacă ar fi să dăm trei sfaturi pentru tinerii avocați la început de drum. Cum ți-ai văzut tu parcursul și, privind în urmă ce le-ai spune astăzi unor avocați care vor să pornească pe acest drum.

Vlad Vidican: Da, revin la ceea ce am spus adineaori.

Dacă alegi să te duci pe cont propriu, trebuie să privești cabinetul tău de avocat exact ca pe un chioșc de ziare, sau ca pe o farmacie sau ca pe un service auto, sau ca pe orice alt business micuț pe care tu îl deschizi pentru prima oară și nu ești singurul care face asta în oraș, mai sunt o groază de alți oameni care fac exact același lucru și tu ești nou și trebuie să convingi clienții că merită să vină la tine și deși amândoi, nu știu, faceți service auto, că de ce omul trebuie să vină la tine și nu la vecinul.

Deci, cumva, dacă tinerii avocați doresc să-și deschidă un cabinet propriu și să iasă pe cont propriu, atunci, câștigătoare pentru mine și ăsta este sfatul pe care sincer pot să-l dau, este să privească, să-și privească cabinetul de avocatură ca pe un orice alt business și să se comporte ca atare. Adică, să vadă cu ce se pot diferenția în viață. Care sunt serviciile pe care le poate oferi, avocatul respectiv și de ce, cum se poate diferenția și de ce acele servicii pot aduce un plus valoare față de competiție.

Eu, ce am făcut exact, am văzut că există o deficiență mare în relația client-avocat și anume încrederea. Asta am identificat-o ca pe o problemă, lipsa încrederii clientului în avocat. Există o mentalitate din aceasta, avocatul vine să te îmbârlige, să te fure, să te facă de bani, tu nu știi ce ți se întâmplă și am încercat să vin în întâmpinarea acestei probleme, să am de la început o relație foarte deschisă cu clienții mei, să le explic, pe înțelesul lor, prevederile legale care se aplică, să le spun posibilele rezultate ale litigiului sau ale chestiunii litigioase pe care ei mi-au adus-o să o, nu știu, să dau o consultație sau chiar să mă angajeze ca avocat într-un litigiu, ca să le creez cumva un orizont de așteptare, să aibă încredere în mine că, într-adevăr mă voi ocupa de treaba lor exact așa cum le-am explicat-o și cum dictează prevederile legale. Normal, pe înțelesul clientului, care este un profan până la urmă dar, cu puțină răbdare și cu un efort în plus, într-adevăr, poți să-i explici ca și unui profan, în linii mari ce urmează să i se întâmple și că într-adevăr există un cod civil sau un cod penal și că ăsta este articolul de lege și asta este pedeapsa sau astea sunt daunele pe care le poate suporta, sau astea sunt câștigurile pe care le poate câștiga și așa mai departe.

După aceea, la nivel de imagine, am zis, ok, trebuie să mă îmbrac frumos, trebuie să fiu prezentabil când mă vede lumea, că este la birou sau mă vede în instanță și atunci am, m-am dus și mi-am cumpărat niște costume și niște cămăși noi și am investit în imagine, deci în partea de imagine.

Iar un alt lucru tot așa pe care îl pot cumva lega de ideea asta de business, am văzut la mulți colegi sau la firme cărți de vizită, pe un carton din ăsta mai sărăcăcios care se sfărâmițează, care dacă îl îndoi, imediat rămân cute pe el, eu am zis, eu vreau, m-am dus și am cerut niște folii din acestea și mi-am făcut niște cărți de vizită care și inclusiv când le ții în mână sunt mai altfel decât cartea de vizită obișnuită cu care ești, oamenii sunt obișnuiți.

Și asta este o chestiune de imagine, o chestiune de uită-te, omul ăsta, chiar în subconștientul clientului, chiar dacă el nu își dă seama pe moment, când prinde-n mână cartea de vizită își dă seama că ceva este diferit, ceva este calitativ diferit acolo.

Ana-Maria: Deci zici tu că imaginea contează foarte mult pentru profesia asta.

Vlad Vidican: Pentru orice business.

Ana-Maria: Pentru orice business?

Vlad Vidican: Da, dar așa cum am spus, un cabinet de avocat este business și nu face nicio notă discordantă față de alte business-uri. Poate nu sunt trei sfaturi dar sunt, e un sfat mai lung, din acesta.

Deci, să-ți privești afacerea ca pe un business, să vezi cu ce te diferențiezi tu în piață și ce poți să aduci în plus și să vezi cam care sunt locurile unde piața ar avea o cerere, dar această cerere nu este acoperită. Dar, o carte de business, dacă o citiți, te ajută foarte mult.

Deci o carte de business, sunt, e lectură foarte multă și s-a scris foarte mult pe business-uri, ceva ușurel în care, o introduceți așa în orice business, la ce trebuie să ai grijă. La relația cu clientul, la imagine, la marketing, la una la alta și cumva prin analogie să, acele guideline-uri să ți le transformi și să ți le transpui în cabinetul tău de avocat.

Ana-Maria: Tu, acum ai cabinetul în Sfântu Gheorghe, chiar să zic așa, surprinzător că nu ai rămas în Cluj, unde ai terminat facultatea. Și, aș fi vrut să știu dacă ți-a fost cumva, sau te-ai gândit că ți-ar fi un pic mai greu faptul că ți-ai deschis cabinetul într-un oraș poate c-o piață mai restrânsă.

Vlad Vidican: Da, eu în Cluj nici nu am vrut să rămân, deloc. După terminarea facultății, pentru că trebuie să fii și realist în momentul în care vrei să mergi pe cont propriu. Clujul și aici chiar mă refer în special la Cluj, este o piață suprasaturată, sunt foarte multe facultăți de drept bune și, bineînțeles prima este Babeș Bolyai University, facultatea din cadrul Universității Babeș Bolyai de Drept, care dă anual cam 350 de absolvenți buni și foarte buni și mai sunt câteva universități care tot așa, unde se face școală. Deci numărul de absolvenți de Drept din Cluj e undeva la 1000 de absolvenți pe an, deci competiția este enormă și este foarte, foarte greu să ieși pe cont propriu chiar de la începutul carierei într-o piață atât de suprasaturată.

Și atunci, este mult mai ușor pentru tine să te faci remarcat într-un oraș mai micuț. Pe de altă parte, planul meu era să mă duc la București, ceea ce am și făcut, eu m-am transferat din Baroul București în Baroul Covasna, să mă duc să-mi fac stagiatura în București în cadrul unei firme mari de avocatură, să acumulez niște experiență iar apoi să ies pe cont propriu.

Acest plan nu a funcționat, din motive personale, a trebuit să mă întorc la Sfântu Gheorghe și să-mi fac stagiatura aici, dar nu-mi pare nicio clipă rău. Iar, cu privire la piața și la oportunitățile din piață, mi s-a mai pus întrebarea asta chiar de curând de către un student la Drept, tocmai a terminat anul doi și m-a întrebat cum, cum îți merge aici, nu te-ar tenta un oraș mai mare sau...Și, în mod, cumva surprinzător pentru cineva care nu cunoaște situația din orașele mai micuțe...Și aici se face business foarte mult, deci există o cazuistică și, nu știu, un volum de lucru impresionant. Și, firme, fabrici, nu știu, infractori, dacă e până acolo, trafic de droguri și de țigări se face și aici deci nu este o problemă.

Aceleași cazuri le cam ai și-n București și-n Cluj și cam peste tot. Într-adevăr, probabil n-o să ai tranzacții de milioane de euro dar oricum tu ca și cabinet individual, la început de drum, nici n-o să ai acces nici în București, nici în Cluj la asemenea contracte, eventual mai încolo dacă îți vei face, te vei asocia cu alți avocați sau vei crește, nu știu, undeva în zece, cincisprezece, douăzeci de ani, da, probabil atunci. Dar oricum, la început de drum nu ai cum, nici nu ai resursele necesare, n-o să vină la tine, nu știu, nicio firmă mare, nu știu, Microsoft care vrea să facă un merger sau să cumpere o companie mai micuță dar care oricum valorează, nu știu, douăzeci de milioane de euro, n-o să vină la tine să-ți facă actele pentru că nu ai putea, ca să faci o astfel de tranzacție, ai nevoie de. nu știu, douăzeci, treizeci de oameni care să lucreze o lună de zile non-stop, numai la tranzacția asta.

Ana-Maria: Da și acum ai cauze pe care ți le alegi sau ele mai mult te aleg pe tine? Adică iei cam tot ce intră pe ușa cabinetului sau acum ai făcut o clientelă...

Vlad Vidican: Da, la început asta a fost strategia mea, să, ca să intru pe piață, mă rog, pe lângă asta cu business-ul dar, revin, cumva se leagă între ele. Asta am vrut să fac, să fac un pic de dumping, adică să lucrez la un preț mai redus față de piață, pe de-o parte. Pe de cealaltă parte să iau absolut tot ce intră pe ușa cabinetului.

Acum, după doi ani și jumătate, deja îmi permit să fac o anumită triere, deja mi-am format o clientelă oarecum recurentă, am câteva contracte permanente, niște societăți care apelează la serviciile mele de fiecare dată când am nevoie, deci cumva mi s-a sedimentat să spun așa, clientela și aria mea de expertiză.

Deci nu mai sunt pus în situația în care să pot să, nu să pot, să fiu nevoit să accept tot ce intră pe ușa biroului.

Ana-Maria: Apropo de ariile de expertiză, tu la început când ți-ai început cariera, te-ai gândit că vrei să urmezi o anumită arie de expertiză sau te-ai decis pe parcurs? În funcție de ce îți venea ți-ai mai dat așa seama de ce îți place, ce vrei să faci.

Vlad Vidican: La momentul în care am fost, trebuie să înțeleagă toată lumea că eu stagiatura mi-am făcut-o cumva, într-un regim foarte deschis, în sensul în care maestra mea și cu mine, eram cumva independenți. Ne mai ajutam, eu o mai ajutam pe ea, ea mă mai ajuta pe mine dar am fost independenți. Deci eu am putut să am clientelă proprie, 100%, absolut toți clienții mei au fost clienți proprii, nu ne-am intersectat la acest capitol. Deci eu am avut din partea ei libertate maximă, de câte ori mi-a cerut ajutorul, am ajutat-o, ea m-a ajutat la rândul ei de câte ori am avut nevoie dar nu a fost o stagiatură din aceasta în care eu am lucrat pentru ea și ea m-a plătit pe mine.

Eu am avut clienții mei, cazurile mele și m-am ocupat așa cum am știut eu de ele, deci eu cumva și în cadrul stagiaturii am lucrat exact ca și cum aș fi avut eu propriul meu cabinet. Când am devenit definitiv, deschiderea cabinetului a fost mai mult o formalitate și posibilitatea să mă duc și la Tribunale și Curți de Apel, să mă prezint.

Și, revenind, la întrebarea cu specializările, având încă din prima zi de stagiatură cumva această, cum să zic eu, independență sau fiind cumva singur în toată afacerea asta, a trebuit să merg pe strategia și pe vorba asta pe care eu o mai spun când am ocazia: "Nu știu dar învăț repede."

Deci în momentul în care clientul venea la mine și spunea, uită-te, am nevoie de treaba asta sau poți să faci asta, spuneam, uită-te, lasă-mi te rog actele aici și până mâine mă voi documenta și îți voi da un răspuns.

Deci n-am știut aproape nimic dar am învățat repede, am fost nevoit să învăț repede. Și cam asta a fost la mine cu specializarea, deci tot ce a intrat în birou, deși nu am știut, nu am spus că nu știu și nu fac, am zis, te rog frumos vino a doua zi și îți voi spune de ce ai nevoie.

Ana-Maria: Care sunt avantajele și dezavantajele în același timp pentru un avocat dintr-un oraș mai micuț?

Vlad Vidican: Avantajele sunt că te poți remarca foarte repede, deci asta, dacă îți faci treaba bine și încerci să fii un bun profesionist și da, nimeni nu este infailibil. Cu toții greșim, toți avem carențele noastre, Dreptul este o știință infinită. Asta o pot spune cu mâna pe inimă, nu ai cum să le știi pe toate, nu poți să fii tot timpul la zi, îți mai scapă, ai un volum foarte mare de lucru, mai greșești câteodată, deci asta e, nimeni nu este perfect, nimeni nu este infailibil. Dar important este să încerci totuși ca în majoritatea cazurilor să-ți faci treaba cât mai bine posibil și să fii un bun profesionist. Și atunci lumea te va remarca destul de repede, asta este avantajul orașului mic, într-un oraș mare în care foarte multă lume...cumva te pierzi, te pierzi în mulțime. Asta este avantajul, din punctul meu de vedere pe care eu l-am, chiar l-am experimentat, profesional. Personal, orașele mici au avantaje foarte foarte multe, începând de la trafic redus, distanțe mici, timpul pe care îl petreci în trafic sau rezolvarea oricărei chestiuni administrative este mult mult mai mic.

Da, dar profesional cred că ăsta ar fi primul avantaj și normal, odată cu acest avantaj deci al faptului că poți fi remarcat repede și îți poți face o clientelă destul de rapid, vin și avantajele financiare. Dezavantajul, ce să spun, faptul că, câteodată te poți simți copleșit de volumul de muncă și te poți simți copleșit de faptul că neavând o specializare, în orașele mari de obicei avocații se specializează, fiind piața foarte foarte mare îți permiți să te specializezi, aici nepermițând să te specializezi...că nu ai cum, dacă te-ai specializa atunci nu ai câștiga destui bani, ca să te poți întreține. De asta cumva, nu îți permiți să te specializezi într-o comunitate mai mică, trebuie să fii foarte atent la foarte multe lucruri, trebuie să citești foarte mult din toate domeniile și cumva asta poate să devină obositor, adică depui un efort în plus.

Tot un dezavantaj, este că această triere despre care am vorbit și selectarea clientelei poate să meargă până la un moment dat, nu poți să abuzezi foarte tare de treaba asta că din nou, riști să rămâi fără clienți. Și atunci, lucrul cu oamenii este, poate să devină dificil, pentru că fiecare om are dorințele lui, are frustrările lui cu care de multe ori vine de acasă, câteodată te înțelegi mai greu cu ei și din nou, asta te încarcă cumva emoțional. Spre deosebire de un oraș mare în care, nu știu, poate te-ai specializat pe o anumită arie, contactul cu oamenii efectiv, cu problemele lor, cu trăirile lor, cu sentimentele lor, este cumva limitat și atunci nu te încarci emoțional atât de mult.

Ana-Maria: Uite și în plus, eu acum locuiesc în Bacău și să zic așa, unul din dezavantajele majore, mai mult pe plan personal, aș zice, este că foarte mulți dintre prietenii pe care i-am avut aici sau oamenii pe care i-am cunoscut de-a lungul timpului, s-au relocat. Sau s-au dus ori în București, ori au plecat din țară și acum, să zic așa, îmi vine foarte greu mai mult din punctul ăsta de vedere, pentru că nu...Na, suntem, noi suntem niște animale sociale la urma urmei și oricât ți-ai dori tu să zici că ok, sunt singur fac totul pe barba mea și nu mă interesează de nimeni, la un moment dat totuși simți nevoia, să ieși la o vorbă, să ieși la un eveniment, să ieși la un, nu știu, teatru, la ceva. Cum e în Sfântu Gheorghe?

Vlad Vidican: Da, revin la discuția pe care am avut-o cu studentul care tocmai terminase anul doi de facultate, pe plan personal, când m-am mutat din București în Sfântu Gheorghe, când am cerut transferul în Sfântu Gheorghe, am avut și acest lucru în vedere, pentru că poate dacă trebuia să mă mut într-un alt oraș, nu știu, nu vreau să spun nimic rău despre alte orașe mai micuțe dar am venit într-un loc care este, e un loc foarte prietenos, este un oraș cu multe familii tinere, e un oraș în care se mută din ce în ce mai mulți tineri, vin înapoi. Un oraș în care viața socială încă funcționează deci nu este moartă, un oraș care are o viață culturală foarte, foarte bogată deci avem începând de la cinematografe, trei teatre, evenimente culturale, vernisaje, concerte de toate felurile, de muzică clasică, de, nu știu, rock, tot felul de invitați care vin, nu știu, Vama Veche, nu știu, Carla's Dreams, Goran Bregovic a venit, a cântat vara trecută aici în Sfântu Gheorghe. Ce să zic, Bonnie M a concertat, nici nu știu, tot felul de artiști mari care au fost, acum, nu de mult a fost aici un festival, au cântat Modern Talking, ăsta, Dr. Alban, Lou Bega...

Ana-Maria: Acum, problema se pune, ai cu cine merge la toate aceste evenimente?

Vlad Vidican: Da, bineînțeles. Ți-am spus, este un oraș în care populația întinerește, nu este chiar tânără, nu pot să spun lucrul ăsta dar întinerește. Sunt mulți tineri care aleg să se întoarcă în Sfântu Gheorghe sau, chiar se mută în Sfântu Gheorghe din alte orașe.

Și aleg să-și întemeieze o familie aici, să-și deschidă o afacere aici, să lucreze aici, deci am, am cu cine să mă duc și ți-am spus, populația din Sfântu Gheorghe întinerește, nu este chiar tânără, nu pot să zic că mă duc în absolut orice bar și este plin de oameni tineri de vârsta noastră dar lucrurile merg într-o direcție bună. Dacă n-ar fi fost așa, probabil că nu m-aș fi mutat aici sau aș fi luat decizia asta puțin mai greu dar, acum nu că laud Sfântu Gheorghe dar chiar este un oraș care îți oferă foarte multe oportunități din punct de vedere al vieții personale.

Ana-Maria: Ce acțiuni întreprinde Baroul Covasna pentru avocații tineri?

Vlad Vidican: Păi, nu prea întreprinde nicio acțiune pentru avocații tineri, nu, suntem un Barou mic, probabil cel mai mic, nici nu știu dacă, na, chestiunea asta de Barou și de această organizație cumva tutelară a avocaților de la noi este destul de limitată.

Acțiunile care sunt aici, cum să zic, partea asta, este destul de limitată într-adevăr.

Ana-Maria: Și ar trebui să facă, vezi util niște acțiuni organizate de ei?

Vlad Vidican: Da, ar trebui!

Ana-Maria: Adică ar trebui, nu știu, mai mult avocații să se organizeze singuri.

Vlad Vidican: Da. Și Baroul este format din avocați și Consiliul Baroului este format tot din avocați și Decanul tot avocat, dar, na, e o chestiune de a vrea, de a vrea, de a te implica și toate aceste lucruri înseamnă un efort în plus pe care cineva trebuie să și-l asume. Eu am spus, când voi avea vechimea în profesie îndeajuns de mare încât să acced în organele de conducere ale profesiei, atunci mă voi implica. Dar, deocamdată vechimea în profesie nu-mi permite să fac nimic dar, într-adevăr, din acest punct de vedere, cel puțin aici la noi, lucrurile sunt destul de limitate.

Ana-Maria: Vezi tehnologia ca pe un instrument, nu știu, care ar putea ajuta avocații tineri din orașele mai micuțe să iasă pe piață mai ușor, cumva?

Vlad Vidican: Da, eu folosesc foarte mult tehnologia în viața profesională, în viața personală încerc să reduc cât mai mult utilizarea tehnologiei dar în viața profesională o folosesc foarte mult și mă ajută foarte mult să fac lucrurile mai repede și să fie, nu știu, viața mea profesională să fie cât mai puțin cronofagă .

Lucrurile care nu au nevoie de foarte mult timp le rezolv foarte repede cu ajutorul tehnologiei, agenda mi-o țin online, toate documentele pe care le redactez sunt accesibile online să le pot consulta oriunde, oricând, deci cumva toate dosarele în desfășurare, termenele, tot, tot, tot, mi le verific online, ele se actualizează cumva.

Mi-e mai ușor așa, mie personal, să am totul la îndemână, îl am pe mobil, îl am pe laptop, îl am pe calculatorul de la birou, dacă am nevoie de ceva, oriunde sunt pot să lucrez de la distanță. Nu sunt limitat de un spațiu fizic ca să-mi pot face treaba. Și atunci eu, îmi place să cred că economisesc mult timp.

Pe parte de promovare a avocaților, contează mult pentru că și clientela este de așa fel, foarte multă lume, foarte mulți clienți îmi trimit, tot felul de documente pe WhatsApp, îmi scriu pe WhatsApp, mă sună acolo, mai am nevoie de ceva, comunic foarte repede cu ei. Nu trebuie să vină, nu știu, un client care are o afacere în Sfântu Gheorghe dar el e de fapt din Târgu Mureș și am nevoie de un act de la el, nu trebuie să mi-l trimită nici prin poștă, nu trebuie să vină nici personal să mi-l aducă din Târgu Mureș, poate să-i facă o poză și într-un minut am deja hârtia pe masă printată la mine în birou cu ajutorul tehnologiei.

Și, asta este și o chestiune care atrage clienții, să vadă că avocatul este dispus și este deschis acelor noi metode de comunicare, la distanță.

Un alt aspect pe care vreau să-l implementez dar încă n-am avut timp este să-mi fac un site, prin care să mă promovez, normal, respectând regulile statutului exercitării profesiei dar noi avem dreptul de a avea promovare online și site și este următorul pas pe lista mea de chestiuni de marketing pe care vreau să le fac. Încă n-am avut timp dar urmează, este pe lista priorităților.

Dar, da, ajută, tehnologia ajută foarte mult și la eficientizarea muncii tale în fiecare zi dar și la marketing.

Ana-Maria: Ai zis de WhatsApp. Ce aplicații mai folosești? De web, de telefon, ce aplicații?

Vlad Vidican: Da, deci tot ce înseamnă pachetul Google, cu tot, așa și CamScanner.

Ana-Maria: Ooo, CamScanner, una din cele mai importante aplicații.

Vlad Vidican: Una din cele mai importante aplicații din secolul XXI, anul de grație 2019, nici nu știu ce m-aș face fără CamScanner.

Ana-Maria: Să știi că asta am avut și eu impresia.

Vlad Vidican: Cum am trăit fără el până acum?

Ana-Maria: Cred că de vreo cinci ani tot îl am pe telefon dar nici că l-am mai dezinstalat și nici nu cred c-o să-l dezinstalez prea curând.

Vlad Vidican: Și DropBox. Dar asta pe lângă mail și normal așa și DropBox. DropBox mă ajută foarte mult.

Ana-Maria: Da. Și Google Drive presupun, adică aici intrau în pachetul Google, nu?

Vlad Vidican: Da, sigur. Tot ce înseamnă Google Drive, Sheets, Forms, Calendar, tot.

Ana-Maria: O să trec acum la întrebările finale așa mai out of the context.

Ce carte te-a marcat sau te-a motivat oarecum în cariera ta de până acum?

Vlad Vidican: Cam toate cărțile pe care le-am citit au avut o oarecare contribuție așa asupra mea pentru că sunt un cititor care citește doar ce-i place, așa, cumva nu m-a atras niciodată cititul doar de dragul de a citi ci, din nou revin la ce am spus chiar în primele minute ale interviului, că citesc cumva din curiozitate, citesc ca să aflu eu, să-mi satisfac eu o curiozitate de-a mea.

O carte care mi-a plăcut și foarte foarte mult m-a ajutat, a fost cartea, printre ultimele sau poate chiar ultima carte a lui Octavian Paler înainte să se stingă, "Autoportret într-o oglindă spartă" se numește și e cumva, un fel de autobiografie a lui despre ceea ce a însemnat viața pentru el și cum a trăit anii tinereții, carieră, de ce a făcut ce a făcut. Și la un moment dat are un monolog din acesta în carte în care explică de ce lucrurile trebuie făcute la momentul la care ele trebuie făcute și de ce dacă, lucrurile pe care nu le faci la timpul lor nu le mai faci niciodată, asta nu pentru că fizic nu le mai poți face sau chiar nu le faci, ci ele nu mai au aceeași însemnătate pentru tine ca om. Și cumva, lipsa acelei însemnătăți, cumva golesc acțiunea ta de orice valoare dacă nu o faci la timpul ei. Cred că ai înțeles, poate am fost mai ambiguu...

Ana-Maria: Nu, nu, nu! S-a înțeles foarte bine!

Vlad Vidican: Deci lucrurile pe care nu le faci la timpul lor nu le mai faci niciodată pentru că tu chiar fizic dacă le faci ele sunt golite de conținut și atunci lucrurile pe care trebuie să le faci mereu la timpul lor.

Și, tot așa în continuarea acestei idei, spunea că mai bine să-ți pară rău de lucrurile pe care le-ai făcut decât de lucrurile pe care nu le-ai făcut. Bineînțeles, ideile astea nu sunt niște idei noi, nu le spune el primul, foarte multă lume a mai scris despre ele.

Dar cumva modul în care acest scriitor le-a transpus în cartea lui și cumva și modul ăsta de a scrie, autobiografic, mi-a intrat așa la suflet și cumva le-am însușit, au intrat mult mai bine în sufletul meu și au rămas acolo foarte bine. Deci asta, "Autoportret într-o oglindă spartă" de Octavian Paler.

Ana-Maria: La ce nu te consideri că ești foarte bun?

Vlad Vidican: La ce nu sunt foarte bun? La a avea răbdare, la asta nu sunt prea bun, îmi pierd răbdarea destul de repede dar este o carență pe care mi-o asum și încerc cumva să o corijez. Deci, câteodată îmi pierd răbdarea și, ar fi bine să, răbdarea este o mare virtute și, e foarte utilă, mai ales în contextul în care trăim, acum. Pentru că, societatea din ziua de astăzi cumva, ne bagă așa într-un fel de mandală din asta, o roată care se-nvârte într-un ritm din ăsta, amețitor și tot timpul vrem din ce în ce mai mult, să se întâmple cât mai multe lucruri și nu mai avem răbdare.

Ana-Maria: Și faci ceva ca să ai răbdare? Să-nveți să ai răbdare?

Vlad Vidican: Da, conștientizez lucrul ăsta și încerc să fac niște exerciții mentale cu mine, în care să-mi explic că lucrurile nu vin dintr-o dată și lucrurile se construiesc. Și că, poate mai mult decât în alte profesii, în profesia de avocat, nu poți să sari trepte, trebuie să parcurgi fiecare treaptă. Și, îmi spun asta poate, nu în fiecare zi dar, nu știu, în fiecare săptămână, cu siguranță am un moment în care zic Vlad, liniștește-te puțin, ai răbdare, pentru că nu ai cum să sari treapta asta, stai, calcă pe ea, odihnește-te puțin, simte treapta sub tălpile tale, frumos așa, stai acolo apăsat și când ești pregătit, urcă următoarea treaptă.

Ana-Maria: Dacă nu ai fi fost avocat, ce crezi că ai fi fost?

Vlad Vidican: Aș fi fost, nu știu, antreprenor și nu am renunțat la această idee nici până-n ziua de astăzi. Într-o discuție pe care o aveam undeva în clasa a unsprezecea, a doisprezecea, vorbeam despre treaba asta cu un prieten apropiat și îi spuneam, încă de atunci că Dreptul și cumva, se prefigura deja că vreau să devin avocat, este doar o treaptă, doar o altă treaptă și cumva un mijloc de a avea un start în viață, eventual de a-mi aduna niște bani ca să-mi pot porni o afacere, în viitor.

Și, asta cred că aș fi fost și poate o să și ajung, un antreprenor și antreprenoriat în educație.

Ana-Maria: În educație? Ai cumva vreo idee pe care ai vrea s-o dezvolți? Știi deja?

Vlad Vidican: Da, da. Vreau să fac, nu știu, un fel de școală sau, nu știu, niște cursuri, niște training-uri, educație non-formală pentru adulți. Deci, în domeniul ăsta vreau să-mi dezvolt ceva, educație non-formală pentru adulți.

Asta cred că e foarte mare nevoie, România stă foarte prost la capitolul acesta și, cred că ar fi, s-ar căuta foarte mult.

Sunt oameni care fac chestiuni de genul acesta, nu sunt training-uri multe și foarte multe companii își trimit angajații la traininguri de time management, de tot felul de soft skills-uri din acestea dar eu am o idee în aria asta dar cumva altfel doresc să o implementez.

Ana-Maria: Dar ce crezi că lipsește? Adică vrei alte domenii sau un alt mod de a preda?

Vlad Vidican: Da, din punctul meu de vedere, lipsește o coerență. Deci vreau să fac chiar, sau eu așa o gândesc, ca pe un proces întreg. deci cineva care dorește să facă treaba asta, s-o facă, nu știu, să-și asume că va umbla la școală patru ani de zile fără să-i fie afectat jobul, sau așa.

Deci niște întâlniri, niște cursuri, nu știu, o dată pe lună poate, într-un weekend, sau într-o zi dintr-un weekend și asta pe o perioadă mult mai lungă. Nu, m-am dus acum la un training și mă mai duc peste doi ani la un training și trainingurile între ele n-au nicio legătură și n-au continuitate și nu pot să mă raportez pentru a învăța mai bine training-ul de astăzi la ceea ce am învățat acum două săptămâni, sau un an. Deci o continuitate din aceasta, un proces.

Acum din ce văd eu, în piață, ce există-n România cel puțin, această educație non-formală pentru adulți este privită ca o chestiune one time. O faci acuma și poate o mai faci și altădată dar nu contează, nu ai un orizont de așteptare că vei mai face în continuare ceva. Nu, ai fost astăzi la un training, te-ai simțit bine, poate ai stat o săptămână, poate ai stat trei zile, foarte bine și aia e, a fost fain. Mi-am notat ceva sau nu mi-am notat ceva și am niște poze mișto, mi-am făcut niște prieteni pe Facebook și aia e. A plătit firma, am mâncat bine. A fost frumos la Sinaia, la hotel Lăcrămioara sau...

Ana-Maria: Pensiune, patru margarete.

Vlad Vidican: Da, deci vreau, vreau ceva de continuitate, de proces, un proces de învățământ.

Ana-Maria: Uite, acuma apropo de învățare și de ce am vorbit mai devreme cu tehnologia în avocatură. Știam că mai e o aplicație pe care eu o folosesc și e tot cu ceva cu Cam și m-am uitat acum în telefon și se numește CamCard. Și, relativ la ce ziceai tu mai devreme cu business cards-urile, asta este o aplicație prin care scanezi doar business cards-urile și introduci informațiile oamenilor, ca o agendă de altfel ca să nu mai stai, știi, mereu cu hârtiile după tine.

**Vlad Vidican: **Corect!

Ana-Maria: Deci CamCard se numește și chiar e bun.

Vlad Vidican: Da, mersi.

Ana-Maria: Cam atât a fost din partea mea, eu îți mulțumesc foarte mult că ai acceptat să vorbești cu mine. Pentru mine e foarte important pentru că ești unul din puținii avocați din orașele mai mici pe care îi cunosc și e cumva diferită perspectiva de viață de la un oraș mic la un oraș mare, chiar și de la un oraș mic la un oraș mic.

Vlad Vidican: Eu sunt foarte curios să ascult Podcasturile cu avocații din București sau din Cluj sau care vor mai fi invitații tăi, să văd așa, diferența.

Ana-Maria: Da, îți mulțumesc mult și îți doresc o zi plăcută-n continuare.

Vlad Vidican: Mulțumesc, la fel și ție!

Ana-Maria: Și a fost chiar o plăcere!

Vlad Vidican: Și pentru mine! Ca de fiecare dată! Te-am pupat.

În episodul următor, vom discuta despre protecția datelor, din lumina a trei perspective. Și anume, de la practician în protecția datelor la operatori de date cu caracter personal.

Între timp, dacă dorești să atingem un anumit subiect sau îți dorești să asculți pe cineva anume, ori dacă ai anumite opinii pe care vrei să le împărtășești cu noi, nu ezita să ne scrii, fie pe pagina de Facebook: Avoteca fie pe email-ul nostru contact@avoteca.com. Să ne auzim cu bine!