#4 Ruxandra Visoiu, Avocat - Despre relatia dintre avocati si antreprenori: "Clientul trebuie lasat sa-si descopere singur business-ul"

Intr-o conversatie foarte deschisa si onesta, Ruxandra ne vorbeste despre relatia dintre avocati si antreprenori, despre necesitatea avocatilor de perfectionare si invatare continua si, venind in intampinarea avocatilor tineri cu sfaturi practice pentru dezvoltarea unei viata profesionala pe care si-o doresc.

Alte subiecte discutate:

• Sfaturi practice pentru avocatii tineri/studentii la drept
• Decizii de business in care ar trebui implicat si avocatul
• Cum gasim avocatul potrivit pentru speta/business-ul nostru
• Gandurile unui avocat pentru un antreprenor la inceput de drum
• Necesitatea avocatului de a iesi din zona de confort

Ruxandra Visoiu este avocat in baroul Bucuresti si avocat fondator al R&R Partners, fiind specializata pe drept civil si comercial. Pe langa activitatea de avocat, Ruxandra a colaborat de-a lungul timpului cu o serie de ONG-uri si a sustinut seminare gratuite de informare juridica pentru tineri antreprenori.

Transciere

Legal Tale - un Podcast cu oameni fascinanți din noua generație de juriști, despre schimbare, viață și legi.

Hei! Salutare tuturor și bine v-am regăsit la un nou episod al Podcastului Legal Tale.

Eu sunt Ana-Maria Drăgănuță Briard, avocat și fondator Avoteca și voi fi gazda acestei emisiuni în continuare.

Ana-Maria: Am discutat în acest episod cu Ruxandra Vișoiu, atât despre începuturile carierei unui avocat cât și despre relația unui avocat cu mediul de afaceri. Ruxandra este avocat în Baroul București, partener fondator al firmei de avocatură R&R Partners fiind specializată pe drept civil și comercial. Pe lângă activitatea de avocat, Ruxandra a colaborat de-a lungul timpului și cu o serie de ONG-uri și a susținut totodată și seminare gratuite de informare juridică pentru tineri antreprenori.

Bună, Ruxandra, și bine ai venit!

Ruxandra Vișoiu: Bună Ana! Mă bucur să fiu alături de tine și mulțumesc frumos pentru invitație.

Ana-Maria: Cu mare drag! Și sunt foarte foarte curioasă să îți aflu un pic povestea așa că am să te rog să ne spui de ce ai devenit avocat și de ce te-ai dus chiar la profesia de avocat și poate nu altă profesie.

Ruxandra Vișoiu: Da! Poveste lungă, doar ca s-o pun așa, pe scurt, cred că am ajuns avocat prin două decizii pe care le-am luat așa cumva una după alta. Inițial, a fost decizia destul de grea pentru orice elev, la ce facultate să dea. Eu urmasem un profil mate-info, inițial m-am gândit să merg spre A.S.E sau pe altă zonă de aceasta reală dar mi-am dat seama că vreau foarte mult să lucrez cu oamenii, că nu mi-ar fi plăcut să fac ceva doar pe finance sau să fiu programator pentru că îmi plăcea și informatica. Am ales până la urmă dreptul, nu pot să spun de ce am avut așa, ca o chemare și s-a dovedit a fi decizia corectă. Deci uneori trebuie să ne mai urmăm și intuiția în viață, pe mine cel puțin, m-a ajutat foarte mult.

Iar ca profesie, aici a fost un pic mai dificil pentru că, eu când am dat la drept inițial, eram foarte hotărâtă să devin magistrat. Așa cum s-a întâmplat chiar și cu alți mulți colegi de-ai mei, cam cred jumătate de grupă, în anul întâi voiam magistratură, voiam să fim judecători, procurori, să fim acolo, ori pe teren ori în sala de judecată, să decidem soarta oamenilor.

Ana-Maria: Da, aveam așa niște imagini poate un pic greșite față de ce face de fapt un procuror și un judecător.

Ruxandra Vișoiu: Exact, exact! Plus că am observat o tendință, nu doar la mine ci și la alți colegi, inclusiv părinții, când ești mic mai ales, ei te îndreaptă spre zona aceasta care pare mai interesantă din punctul lor de vedere, mai grea. Cum adică, să fii judecător, să fii om mare, important în societate. Ulterior, începi să-îi dai seama că trebuie să decizi și pentru tine și cumva să-ți urmezi inima, să-ți urmezi intuiția, să-ți dai seama ce-ți place și la ce ai fi bun.

Ori pentru mine să fiu judecător, deși mi se părea inițial o chestie interesantă și ceea ce mi-ar fi plăcut să fac, practic am decis că nu ar fi varianta corectă pentru că am nevoie de o profesie mult mai dinamică și asta mi s-a confirmat ulterior, că a fost decizia corectă să devin avocat și, de asemenea, e mult mai mare diversitate, când ești judecător, oricum, ai un anumit tip de cazuri, ele sunt un pic repetitive pentru că așa este domeniul.

Iar când ești avocat te întâlnești tot timpul cu noi tipuri de spețe, clienți, mie îmi place foarte mult aspectul ăsta. Și așa s-au întâmplat lucrurile în cazul meu.

Ana-Maria: Cum ți-a fost la început în carieră? Ți-a venit greu să te pui pe picioarele tale?

Ruxandra Vișoiu: Cariera să zicem am început-o pe să zicem așa, direcția clasică. După ce am luat Baroul am aplicat să fiu avocat la una dintre marile firme de avocatură din București. Mi se părea, să spunem așa că este o variantă un pic mai greu, practic o profesie un pic mai dificil de dus pentru un tânăr absolvent, dar mi se părea că o să am cele mai mari provocări acolo. Știam că programul este foarte lung, că spețele sunt foarte complicate, dar am vrut să văd cum se face avocatura la nivel înalt și ulterior, m-am gândit că e mai ușor dacă nu îmi place, să mă duc la o firmă mică, medie după caz. Și lucrul acesta cumva m-a ajutat pentru că după ce am stat doi ani și jumătate cred, da, cam așa, în corporație până mi-am dat definitivatul. Am învățat foarte mult de acolo, m-am întâlnit cu mulți oameni foarte faini și am implementat ulterior în activitatea mea când mi-am deschis cabinetul; pentru că asta am făcut, am plecat din corporație, am mers pe cont propriu, antreprenoriat. Am implementat multe din procedurile și din stilul de a lucra din corporație. Dar mi-a fost greu la început, trebuie să recunosc, când ești student ești obișnuit să înveți foarte mult, nu să aplici materia respectivă, nu să gândești în perspectivă, nu să ai de-a face cu clienți, cu alte persoane, ești doar tu cu tine și cu cartea și uneori cu, mă rog, colegii și cu profesorii, după caz.

Dar să fii avocat implică mult mai multe și nu te învață nimeni chestia asta. Ești aruncat ca un copil mic care nu știe să înoate, ești aruncat și ești lăsat acolo să vezi ce se întâmplă. Dar, nu știu, cred că e și bine, te călește chestia asta, eu așa am simțit pe pielea mea.

Ana-Maria: Hai să încercăm atunci să îi sfătuim oarecum pe tinerii avocați care au fost și ei săracii aruncați ca și noi așa, în vâltoava vieții. Ce să le spunem la început de carieră, ce ar trebui ei să urmărească în principal?

Ruxandra Vișoiu: Eu aș spune, deși am zis că facultatea te face doar să înveți, aș pune totuși accent, mai ales la început și pe învățat. Nu cred că poți să faci ceva fără să fi pus bine mâna pe carte dinainte, să stăpânești materia, nu ai cum să scapi de chestia asta. E neplăcut, dar trebuie să înveți. Și să ții minte că o să înveți în mod constant, nu e doar facultatea la mijloc, o să înveți ulterior toată activitatea ta profesională. Și dacă nu înveți și nu te dezvolți, chiar nu ai nicio șansă să mergi pe profesia aceasta așa cum trebuie. Deci ăsta ar fi primul sfat, să pună mâna pe carte și să nu o lase, ca să spunem așa, din mână. Al doilea sfat ar fi să fie integri, pe mine chestia asta chiar cumva m-a supărat că nu se punea accent pe asta în facultate. Pentru că noi practic lucrăm în domeniul juridic, ar trebui să fiu unul dintre cele mai importante aspecte pe care să îi înveți pe studenți. Nu, am aflat-o eu ulterior și am aflat-o cumva pe pielea mea. Pentru că am observat, poate mai puțin în viața de corporație, unde acolo ești într-un sistem și ți se dă ceva de făcut și îl faci pur și simplu.

Am aflat după ce am deschis cabinetul, deci după ce am mers pe cont propriu că, dacă ești integru și chiar faci lucrurile așa cum trebuie, nu minți clienții, te duci pe calea care e să zicem cea corectă ai foarte multe de câștigat.

Viața de zi cu zi, dacă ești un om integru, pe lângă faptul că îți fidelizezi clienții, pe mine chestia asta chiar m-a ajutat foarte mult să am de la început o clientelă care să fie alături de mine și șă rămână și să pot să am și un revenue stream, ceea ce este important, deci când ești la început de drum e foarte important. Pe mine chestia asta m-a făcut și să zicem așa, să dorm bine noaptea, pe mine mai ales mă șochează când văd toate știrile astea de la televizor și câte lucruri se întâmplă în țara asta, iar eu să fiu un om integru, chiar mă face efectiv să mă simt bine eu cu mine, să spunem așa, în această mare de nebunie. Iar al treilea sfat, ca să fim mai la obiect, ar fi, mai ales dacă merg pe cont propriu să pună accent pe client. Dacă ești doar tu cu tine, cu materia, cu speța, dacă devine totul așa ceva teoretic, nu cred că poți să fii un bun avocat.

Chiar trebuie să privești lucrurile din perspectiva clientului și să ai empatie. Fără empatie poți să stii codurile pe dinafară, poți să fii extraordinar, să ai o grămadă de experiență în spate, chiar nu cred că poți să faci avocatură la un nivel adevărat.

Deci, asta ar fi practic, ca să sintetizez cele trei, 1. Carte și iar carte, 2. Integritate și 3. Accent pe client și empatie. Cred că sunt toate foarte importante.

Ana-Maria: Ar fi interesant de știut de ce ai ales să îți deschizi propriul cabinet. I-ai încuraja pe alții, pe tinerii avocați să își deschidă cabinetul? Sau, nu știu, cum vezi chestiunea asta? Pentru că sunt totuși mulți care fie au foarte mari dificultăți în a își deschide cabinetul lor și din păcate ajung să chiar și renunțe la profesie. Sau preferă să meargă să lucreze în multinaționale, care știm noi, după cum ai văzut și tu pe pielea ta, au un program oarecum nu foarte sănătos.

Ruxandra Vișoiu: Da, partea cu programul, într-adevăr a fost unul dintre elementele definitorii care m-a făcut să încerc cu altă cale. De ce m-am dus? În primul rând, cum am zis, asta cu programul a fost într-adevăr definitoriu. Eu inițial când am început să fac avocatură, în firma unde eram angajată programul era de la 09:00 AM până la 08:00 PM. Aici nu exagerez, în general când spun chestia asta lumea strâmbă din nas sau glumește. Zice, a, păi bun, te ținea peste program sau stăteai tu că nu voiai să pleci acasă. Nu, noi în avocatură chiar aveam acest program în mod oficial, era în regulamentul de ordine interioară să spunem așa. Și de ce se întâmpla asta? Pentru că avocații nu sunt pe contract de muncă, ăsta e unul dintre motive. Noi putem practic s-avem programul cum ni-l alegem noi pentru că suntem pe un fel de colaborare și angajatorul, ca să spunem așa între ghilimele, te poate ține la birou cât stabiliți voi. Și se practică. Ulterior, după un an de când eram în firmă s-a micșorat programul până la 7:00 PM, ceea ce e destul de ironic dacă stai să te gândești așa, câte o oră, câte o oră. Nu știu, poate în următoarea perioadă o să îl mai micșoreze un pic. Dar lăsând gluma la o parte, nu e ok. Adică devii obosit, nu știu dacă la 20 și un pic de ani e chiar viața pe care ți-o dorești. M-am aruncat în chestia asta știind în ce mă bag, a fost o experiență și pentru mine, dar nu puteam s-o duc. Unii am văzut că pot, adică chiar aveam colegi care puteau să stea mult timp la birou, să reziste fără, nu știu, probleme. Până la urmă fiecare își ține problemele pentru el, dar nu era viața pe care puteam eu să o duc și nu aș fi putut rezista fizic și psihic. Dar nu am plecat pe cont propriu cumva de frica programului, pentru că puteam să mă angajez poate la o firmă care să aibă programul mai restrâns, există. Sunt puține, dar există; sunt câteva.

Și, am plecat pe cont propriu pentru că unu la mână, am observat că am anumite skilluri pe care nu știu dacă puteam să mi le dezvolt și să mi le valorific într-o firmă de avocatură, ci doar dacă eram pe cont propriu. Îmi plăcea să am contact cu oamenii, îmi plăcea să rezolv problemele în mod direct și nu să fiu doar un executant. Să văd un pic și pe zona de strategie niște lucruri. Și asta poate până când aș fi devenit senior sau managing într-o firmă nu cred că mi s-ar fi permis să intru pe această zonă.

Eu trebuia să fiu în pătrățica mea, să fac ce mi se dă de făcut, ceea ce e normal. Adică în primii ani de avocatură cam asta faci, dar cumva eu voiam să mă dezvolt mai repede. Și, doi la mână, au început să vină clienți spre mine. Adică ce s-a întâmplat, când ești avocat, asta poate ai observat și tu, oamenii încep să vină la tine că are cineva un business și vrea un sfat, că are cineva o speță și cumva nu puteam să îi rezolv, o mai făceam uneori în timpul meu liber, pro bono, dar mai mult decât atât nu aveai cum. Și pentru că nu mi se permitea clientelă proprie de la birou, există și varianta asta la unele firme, să ai clienții tăi proprii, dar la mine nu se putea.

Ana-Maria: Da, nu cred, că la majoritatea multinaționalelor am înțeles că nu se permite așa ceva.

Ruxandra Vișoiu: Da, da, mai puțin. În firmele mai mici și medii, dar și acelea sunt puține într-adevăr, nu există variante de compromis. Fie faci ce ți se dă și ok, faci bine, te dezvolți pe domeniul ăla, fie îți iei frumușel lucrurile și încerci să îți faci propria firmă. Dar eu am fost excepția. Adică cred că din generație cu mine, din ce știu și din ce am mai vorbit și cu alți colegi, foarte, foarte puțini merg pe zona aceasta. Nu știu dacă e bine, nu știu dacă e rău, mie personal mi-a priit și a fost foarte potrivit pentru stilul meu de viață. Și ce aș sfătui pe cei care vor să meargă pe zona aceasta e să meargă cu foarte multă, să se înhămeze cu multă răbdare pentru că ai nevoie de răbdare, lucrurile nu se întâmplă peste noapte absolut deloc. Și, nu știu dacă m-aș fi aruncat pe zona aceasta dacă nu aș fi avut să zicem un pic de backup financiar, adică să pun niște bani deoparte. Eu m-am bazat inclusiv pe ideea că poate un an de zile nu o să am clienți, nu știu, chiar nu știu ce se va întâmpla. Aveam deja câțiva clienți, dar erau mai micuți, veneau la mine cu câte o speță, două, nu știam ce o să se întâmple mai departe, așa că mi-am pus niște bani deoparte. Și am zis, Bun, dacă nu merg lucrurile bine, un an de zile să zicem, am minimul necesar și dacă chiar nu merge mă reangajez.

Nu m-aș arunca înainte fără să am un backup financiar pentru că e și stresant, e și frustrant și nu vă așteptați să cadă clienți să zicem așa, din cer.

Pentru că sunt foarte mulți avocați pe piață, ăsta este adevărul și cei care sunt de mai mult timp pe piață deja au un pic, au un nume format, îi recomandă alții mai departe. Cam așa se întâmplă lucrurile. Deci cam asta ar fi pentru tinerii avocați ce aș recomanda eu.

Ana-Maria: Tu faci avocatură de business printre altele așa e?

Ruxandra Vișoiu: Da, exact!

Ana-Maria: Cum vezi relația dintre un avocat și un om de business din experiența pe care o ai până acum?

Ruxandra Vișoiu: Aș vedea-o ca o colaborare în sensul în care omul de business ajunge la avocat e clar, pentru că are nevoie de ajutor de specialitate. Noi suntem foarte buni pe domeniul nostru așa cum și mie dacă m-ai pune pe o altă industrie să lucrez cu siguranță nu aș fi ok, nu aș face ceea ce trebuie. Ei ar trebui să vină la noi în primul rând cu foarte multă deschidere, aș zice și să caute cumva soluții realiste. Noi nu putem să facem minuni, dar pe de altă parte încercăm mult să ajutăm clientul. Ar trebui să fie, să se ducă efectiv acest joc de înțelegere reciprocă și mi-ar plăcea practic ca antreprenorii să vină la avocat și cu problema foarte bine formulată. Pentru că noi nu putem să vedem toate dedesubturile business-urilor lor, va trebui să ni le explice cu siguranță și doar în acel moment putem cu adevărat să ajutăm. Avocatul pentru omul de business chiar trebuie să fie persoana care să știi că este de încredere poți apela la ea atunci când ai nevoie, adică este on call ca să spunem așa, mai puțin în weekend, mi-ar plăcea să cred că ai mei clienți înțeleg că avem și noi nevoie de un repaus la fel ca și ei. Dar lăsând gluma la o parte, cumva, așa văd lucrurile. Și nu cred că ar trebui avocatul să se gândească oricum altfel decât, el trebuie practic să își ajute clientul să își găsească calea. Și să ne așteptăm la faptul ca clientul să vină la noi atunci când are nevoie. Am întâlnit mulți avocați care consideră că ar trebui ca clientul să vină la ei în mod constant cu treabă sau nu. Noi trebuie să îi lăsăm să fie din multe puncte de vedere și oncall pentru noi, pentru că antreprenorii, mai ales când ești la început de drum poate nu o să ai întotdeauna buget pentru un avocat, eu înțeleg foarte bine chestia asta. Și ar trebui să le lăsăm puțin spațiu să descopere singuri business-ul.

Ana-Maria: Dar, apelează businessurile în general la avocați? Cât de des vin start-up-urile la voi ca să vă ceară un sfat? Se apelează la avocați?

Ruxandra Vișoiu: Am observat că start-up-urile mai puțin. Din nou, mi se pare că e o problemă mai degrabă de buget, să spunem așa. Există două feluri de start-up-uri din câte am observat eu, există persoanele care fac un fel de sidegig, spre exemplu sunt corporatiști sau au oricum un job bine plătit, au anumite finanțe și doresc să mai facă ceva pe lângă și au puțin timp liber. Acele persoane, da, vor apela la avocați pentru că nu au timp de pierdut, nu pot să își ia o zi liberă de la serviciu ca să își înființeze firma, eventual să mai meargă o dată la registrul comerțului, nu, este exclus. Ei atunci vor avea practic finanțele și o să meargă la avocat tocmai ca să salveze timp și nervi și toate aceste resurse. Iar în ce privește antreprenorii care chiar au plecat la acest drum lasându-și jobul, lăsând toată securitatea financiară deoparte, ei de multe ori o să meargă mai degrabă să se lovească singuri de problemele cu autoritățile publice și birocrația. Aceia mai puțin apelează la avocați, efectiv pentru că e vorba nu neapărat că nu și-ar dori, nu neapărat că ar avea o problemă cu ideea de a apela la un avocat, ci pentru că nu există resurse financiare și e oarecum de înțeles. Dar ca și start-up-uri mai puțin. Ulterior, în schimb, am observat că odată ce business-ul merge, are și câțiva ani în spate și cumva nu mai vrei să te lovești de aceste probleme juridice în mod constant doar tu și să pierzi ore întregi să faci research-uri pe internet și să cauți, nu știu, pe avocatnet, între sute de întrebări și pe forumuri și să îți întrebi toți prietenii antreprenori dacă s-au mai lovit de chestia aia. Da, o să te duci la avocat și o să vezi valoarea în a da din resursele financiare și a câștiga timp în acest sens.

Ana-Maria: Sunt și anumite decizii pe care le vezi indispensabile, să fie luate cu participarea avocatului?

Ruxandra Vișoiu: Indispensabile, nu știu ce să zic. La start-up-uri, e greu de spus pentru că în ziua de azi există foarte multe surse de informare, inclusiv pe zona juridică dacă ai un anumit tip de problemă și ai timp și chef, este posibil să găsești inclusiv pe internet de la un search pe google articole pe tema respectivă sau să îți întrebi alți colegi antreprenori. În majoritatea deciziilor de business, dar, cred că atunci când firma ajunge la un anumit nivel, e firmă să zicem, de nivel spre mediu, ar trebui să iei mai multe decizii alături de avocați, în special pe zona, zic eu ca om de consultanță, în special pe zona de contracte aș spune, colaborări unde există uneori o miză foarte mare. Adică, dacă un contract nu este făcut bine de la început și nu investești în el, este posibil să ajungi eventual la un litigiu sau să pierzi, fără să ajungi la litigiu, să pierzi mulți bani pentru că nu se execută contractul cum trebuie. Și chiar nu merită, când ajungi în partea de litigiu, când te cerți practic cu contractantul tău, clar ajungi la avocat, acolo nu prea ai ce să mai faci. Să te reprezinți singur în litigiu, să fim serioși, mai ales ca firmă nu este o variantă prea fericită.

Deci acolo aș spune, pe zona de contracte și pe zona de drept al muncii, HR, aici din nou trebuie puțin sprijin juridic, măcar un specialist în domeniu dacă nu chiar un avocat în anumite aspecte. La înființare, din nou depinde foarte mult de caz, dacă vrei să îți bați capul cu Registrul Comerțului, cu plimbări, să faci research, să poți, dar am văzut și firme, din păcate înființate prost, la care ulterior a trebuit să muncim ca să reparăm anumite probleme din trecut, pentru că pot să apară o grămadă de probleme. Și e păcat, dacă nu ai timp și chef de research, să te duci pur și simplu cu un act constitutiv luat de pe net la Registrul Comerțului, nu cred că e o variantă pentru că sunt foarte multe lucruri în spate. E o întreagă specie de Drept, Dreptul Comercial, care reglementează zona asta. Și, să fim serioși, sunt unii avocați care nu știu foarte bine, d-apoi antreprenori, adică dacă nu ai făcut puține studii în domeniu e foarte greu să crezi că o s-o nimerești singur.

Deci cam așa stau lucrurile pe zona asta de business. Și bine, ulterior, nu mai vorbesc de zona de business la nivel mare, când ești o societate mare cu anumite resurse, pe fuziuni, pe achiziții, acolo nici nu mai vorbesc, că nu mai intrăm acolo în zona de corporație. Dar vorbind strict de start-up, cam așa stau lucrurile.

Ana-Maria: Cum ar putea aceste start-up-uri să își găsească avocatul potrivit în funcție de speța lor sau problema lor de business?

Ruxandra Vișoiu: Avocatul potrivit... O să-ți spun cum ajunge lumea la noi în general, ajunge mult pe încredere, se merge pe recomandări în continuare foarte mult în România în special. Pentru că relația cu avocatul este una foarte personală. Tu când te duci la avocat te duci chiar ca la un om care vrei să te rezolve, care vrei să fie bun pentru tine. Nu este ca și cum, nu știu, tu ai o problemă cu, ai nevoie cineva să îți facă ceva la sistemul electric în casă și chemi orice meșter, o să știe, probabil fiecare, sper eu, să facă același lucru. Nu, la avocat ai nevoie de o soluție personalizată și cineva care chiar știe domeniul în care tu ai nevoie de ajutor. Pentru că sunt avocați pe toate domeniile. Eu spre exemplu dacă știu business, dacă mă pui să fac ceva pe zona de, nu știu, spre exemplu pe zona muncii nu prea o să știu, pentru că acolo e un avocat specializat, la fel pe zona de penal sau dreptul familiei, trebuie să te duci la avocatul care știe domeniul tău. Dar mi-ar plăcea să văd, practic ceea ce se întâmplă acum în România cu Avoteca și cu alte, genul acesta de portal, care să facă cumva să faciliteze legătura între avocat și client și pe zona un pic mai directă, mai rapidă. Decât să îmi întreb prietenii antreprenori sau rude, familie, ai fi surprinsă cât de mulți vin la noi pentru că, nu știu, au rezolvat fratele, sora, tatăl, nu știu. Deci se întâmplă, se întâmplă, mai ales cu persoane fizice, nu neapărat pe zona de business. Dar pe business vin mulți prin recomandări ale altor colegi antreprenori, cam așa se întâmplă. În momentul în care rezolvi pe cineva, rezolvi bine și practic ați avut o colaborare bună, el să vorbească mai departe de tine. Și în România foarte mult am observat și pe zona noastră, pe avocatură, se merge și din avocat în avocat. Inclusiv eu, dacă vine un client la mine, spre exemplu, i-am rezolvat ceva pe zona de business și ulterior are Doamne ferește o problemă penală, el sau o cunoștință, o să zic ok, bun, eu nu mă ocup de penal, dar pot să recomand unui coleg. Și îi arăt colegul respectiv, la rândul lui colegul sau altă persoană, alt avocat, poate un avocat dintr-o corporație, prieten cu mine care știe că eu lucrez ok o să mă recomande pentru că știe că sunt un avocat bun. Asta este foarte important să nu recomandăm doar pe bază de prietenie ci să recomandăm chiar pe bază de competență.

Ana-Maria: Profesionalism. Da, exact. E chiar îmbucurător că încă mai exista această colaborare între avocați și că principiul colegialității n-a murit, să spun așa. Și că ajungem și noi să ne închegăm mai mult ca profesie.

Ruxandra Vișoiu: Da, exact! Pentru că nu avem nimic de pierdut, din punctul meu de vedere, o competiție, să zicem așa, nesănatoasă nu aduce nimic bine pentru nimeni.

Ana-Maria: Și în afară de acest ultim punct pe care l-ai menționat, care ar mai fi, să zic, primele gânduri pe care le-ai transmite unui antreprenor care se află la început de drum și vine la tine pentru anumite sfaturi.

Ruxandra Vișoiu: I-aș transmite...În primul rând, cum spuneam, până să vină la avocat, să aibă puțin temele făcute, în sensul în care să-și structureze el destul de bine problema.

Noi putem să ajutăm, dar, putem să ajutăm doar dacă antreprenorul la rândul lui, are destul de clar sensul în care vrem să îl ajutăm.

Ce are el nevoie de la noi, pentru că noi nu putem să facem un due diligence al întregii lui societăți, mai ales într-o, nu știu, într-o nișă de o oră, să ne dăm seama ce merge bine și ce nu. Aș sfătui de asemenea antreprenorul să își aleagă avocatul cu grijă, aici din nou vin aceste surse de recomandări, prieteni, nu știu, alte platforme online, să facă un research bun, pentru că, dacă ajunge la un avocat care nu este de încredere sau care nu își face treaba foarte bine, din păcate, o să ajungă pe termen lung să dea mult mai mulți bani și să, practic să cheltuiască mai multe resurse ca să repare acel rău. Din păcate și în profesia noastră ca în orice profesie, sunt persoane mai mult sau mai puțin pregătite și cu cât îți faci temele mai bine și mergi la cineva la care chiar știi că poți apela cu încredere, poate fi mai ok pentru tine și business-ul tău.

De asemenea, aș recomanda oricărui antreprenor care vine la avocat, să aibă răbdare, știu, nu sună foarte plăcut, cu toții vrem lucrurile să se întâmple ieri, nici măcar mâine, ieri, trecem și noi prin același lucru și noi suntem frustrați, mă rog, mai mult de autoritățile publice, avem și noi porția noastră de frustrare pe zona asta. Dar, antreprenorul trebuie să înțeleagă că, avocatul tocmai pentru că a ajuns la acel grad de profesionalism și știe să rezolve și o să facă treabă bună pentru el, nu a ajuns de ieri pe azi ci pentru că la rândul său are și alți clienți, are în spate ani de pregătire și are nevoie de pregătire. Da, deci dacă eu spre exemplu îmi aloc într-o oră, într-o zi, o oră spre exemplu să mai citesc o lege nouă sau să mă mai duc la o conferință, o fac tocmai că să beneficieze clientului pe termen lung, n-o să pot să stau pe speța respectivă non-stop. Și să își dea seama că lucrurile de calitate cer timp.

Știm cu toții că există și urgențe dar există o diferență între urgențele reale și urgențele închipuite, urgențe pe fond de stres.

Dar, să zicem că un bun antreprenor știe să facă diferența, eu chiar am încredere că un bun antreprenor va ști să facă diferențe între adevăratele urgențe, deci cele care trebuie rezolvate de avocat peste noapte, nu știu, în weekend, habar n-am, în timpul nopții și urgențele închipuite unde e mai bine poate să cercetăm, să studiem un pic problema, să studiem legea, jurisprudența pentru că dacă era lucru simplu poate nu ar fi venit la noi până la urmă. Adică vine la noi tocmai pentru că e ceva mai dificil și să ne dea timpul necesar să îi facem treaba cum trebuie.

Ana-Maria: Consideri că ar trebui avocații să se formeze și pe alte domenii, ceva adiacent cu business-ul client, tocmai pentru a înțelege mai bine acel business?

Ruxandra Vișoiu: Da, cu siguranță! În special...Acum există mai multe specii de avocat, există inclusiv tipul de avocat, că am tot vorbit de avocatul antreprenor, există avocați care lucrează pentru o anumită industrie, inclusiv avocați In-house. Acolo, avocații In-house să zicem, sunt la limita cu un jurist In-house, nu aș intra mult pe domeniul acesta, dar chiar dacă ești avocat antreprenor și pe cabinetul tău, anumiți clienți din anumită industrie, nu ar fi rău cumva să înțelegi dedesubtul industriei acelea, poate de la clientul tău, să-i mai pui întrebări pe lângă, nu doar pe spețe strict pe ce a venit la tine, să înțelegi un pic mai bine background-ul. Poate cum a ajuns la acea problemă, poate să mai citești un articol pe tema respectivă, nu știu, să ne uităm și pe zona de business nu doar pe zona juridică.

Eu chiar încurajez avocații, mi se pare o idee foarte bună să mai citești poate ceva și pe lângă cărți de Drept pentru că nu cred că acolo sunt toate răspunsurile, cu cât ești mai axat pe această zonă de teorie și doar să rămâi pe domeniul tău, cu atât mai puțin o să-ți înțelegi clientul pentru că el vine dintr-o altă zonă, el are practic un alt background și vine cu alte așteptări la tine.

Ar trebui să citim inclusiv presă, să știm ceea ce se întâmplă în viața de zi cu zi, în lume chiar și un pic de politică, politică internațională. Toate lucrurile acestea, pe lângă faptul că îți creează o cultură generală care este foarte importantă pentru noi toți, te ajută și să înțelegi mai bine contextul economic și social. Și noi ca avocați, trebuie să facem asta, nu prea ai cum să scapi. Dacă nu-ți place...

Ana-Maria: Voiam să știu dacă tu ai fost vreodată nevoită să, nu știu să citești o carte nouă sau să participi la un curs nou sau chiar s-o iei, nu știu, de la zero cu un anumit domeniu că domn'le, na, e o afacere în proprietate, ce presupune dreptul de proprietate intelectuală și trebuie să știu ce face acel muzician sau acel IT-ist sau whatever.

Ruxandra Vișoiu: Da, am participat chiar când am deschis cabinetul. Aveam atunci unii clienți pe zona de IT și am mai participat chiar la meet-up-uri pentru că pe mine mă pasionează, mă rog, până la un punct, zona aceasta de IT. Am mai participat chiar la meet-up-uri și m-am întâlnit cu persoane din domeniul acela și știu că eram singurul jurist acolo. Lumea se uită așa puțin la tine ca și cum ești un pic pe...ce cauți pe aici. Dar e și pentru mine interesant pentru că aduce un suflu proaspăt, mă rog cât de proaspăt poate să fie din zona juridică dar oricum.

Este ceva nou și pentru ei și pentru noi și mi-a făcut plăcere pentru că nu cred că poți să te dezvolți cu adevărat dacă rămâi strict pe segmentul tău. Trebuie să-ți deschizi puțin urechile, să-ți ridici capul și să vezi ce se întâmplă-n lume. Iar eu, personal, să spunem așa, a trebuie să mă dezvolt, cum am zis, nu doar pentru clienți dar și pentru mine. Practic experiența aceasta de antreprenoriat juridic, îți pune foarte multe provocări.

Eu a trebuit, practic, alături de partenerul meu de la început, între timp care a devenit soțul meu, Remus, noi practic am început, că nu l-am menționat deloc până acum, am început acest lucru împreună și a trebuit să văd și să mă dezvolt foarte bine și pe zona aceasta de, inclusiv marketing, poate chiar un pic pe vânzări, concepte acestea, mici, de bază, a trebuit să mai citesc pe domeniul acesta, să mai particip la câte un webinar, seminar. Adică noi, practic cu cabinetul nu ne-am axat strict pe jurism, ok facem doar asta, dăm înainte. Nu! Facem și un pic de social media pentru pagina noastră, facem și postări pe blog, a trebuit să mă uit în jur să văd cum sunt alte site-uri structurate pentru că nu doar web developer-ul o să facă lucrul ăsta. E bine când ești la început de drum să lucrezi pe persoane din profesia respectivă, adică evident o să ai nevoie de un IT-ist să îți facă site-ul, poate de o persoană pe zona de marketing să te ajute un pic, să ai o strategie. Dar trebuie să faci și tu, în primul rând să coordonezi acei profesioniști, să arăți direcția, pentru că dacă nu știi tu ce vrei n-o să te ajute nimeni și să înveți și tu, să înveți puțin domeniul.

Ana-Maria: Și presupun că pe partea de content voi vă ocupați în mare parte, adică tot ce înseamnă conținut de website.

Ruxandra Vișoiu: Exact! Eu și cu colegii mei, că acum suntem practic 5-6 în echipă deja, cu tot, cu tot. Practic, noi facem content-ul. La un moment dat am cochetat cu ideea de a da cuiva să-mi facă content-ul, o persoană, nu știu, specialist SEO sau ce mai este în ziua de azi la modă, interesant și toată lumea sare pe acest domeniu, dar tocmai pentru că am citit un pic despre SEO și am mai mers și la niște seminare, cursuri, am ajuns tot la concluzia că SEO, SEO, dar până la urmă este important să fie conținutul acela valoros și tu să poți să transmiți informație de calitate. Și dacă nu este un profesionist practic în zona de juridic, nu ai o șansă să faci content bun. Așa că, e preferabil să facem content-ul noi, noi să facem postările, am învățat desigur cum să le uploadez pe Wordpress, apropo de ce înveți pe lângă juridic și am făcut și un pic de Wordpress, în continuare mai fac puțin. Și, așa am continuat, cu postări făcute de noi, poate pe viitor, nu știu, mă gândesc poate doar Social Media să dau cuiva dar postările nu le-aș da pentru că nu mi se pare că ar mai putea să fie informația care trebuie, de calitate și pe care ar vrea efectiv s-o citească altcineva. Deci tot noi din juridic și scriem. Facem și asta.

Ana-Maria: Și chiar, apropo, că ai venit, ai atins un subiect pe care l-am tot auzit în discuțiile de până acum și cu alți invitați și anume, competențele antreprenoriale ale unui avocat care ar trebui să fie dezvoltate în mod continuu și care totuși lipsesc cu desăvârșire la mulți dintre colegii noștri. Cum vezi tu chestiunea asta, de când ar trebui să ne apucăm noi să intrăm pe partea de legal entrepreneurship?

Ruxandra Vișoiu: Uite, eu aici sunt de părere că, sincer, nu cred că oricine este făcut și nu oricui o să-i placă să fie antreprenor, aș porni de la ideea asta. Dacă nu aș fi avut, să spunem așa, o chemare în zona aceea, probabil nu aș fi făcut-o și aș fi fost absolut ok. Nu cred că neapărat pentru toată lumea, deziderat practic această structură, este cea mai potrivită.

În momentul în care ești antreprenor, practic, trebuie să ai mult mai multe skilluri și este efectiv mult mai mult de muncă, aș zice, decât dacă mergi pe calea clasică. Dar, dacă vrei cu adevărat să faci asta și dacă vrei să te duci în acea direcție, ar trebui, cred, din momentul în care simți acea "chemare" să-ncepi să te mai educi. Cum am zis, un pic de marketing, un pic de vânzări, content creation, îți dai seama va trebui să scrii postări ca să-ți promovezi business-ul.

Toate lucrurile astea o să fie parte din munca ta și dacă nu îți plac, atunci, ghinion. Va trebui fie să le externalizezi, ceea ce evident o să te coste timp, resurse și așa mai departe, inclusiv bani, la început, fie să te obișnuiești să-ți placă. Dacă nu, eu cred că este foarte ok și normal să fii și avocat în această perspectivă de angajat sau colaborator la un cabinet sau la o firmă mai mare și să rămâi pe drumul acela.

Ana-Maria: Dar pentru deschiderea unui propriu cabinet consideri că e oarecum esențial să ai minime cunoștințe antreprenoriale?

Ruxandra Vișoiu: Uite, spre exemplu, mă gândesc la cazul meu. În momentul în care am deschis cabinetul, nu prea aveam, să spunem cunoștințe. Tot ce am făcut-o am făcut-o mult instinctiv. Dar, chiar îmi amintesc, când am spus părinților mei că vreau să merg pe calea aceasta, evident, era și o doză de scepticism, era și un pic de încurajare. Tatăl meu a fost foarte amuzant, mi-a zis păi cum, fă-ți un business plan , el fiind pe zona aceasta de...El mi-a zis fă-ți un plan de business și eu am zis, nu cred că știu tot...

Ana-Maria: Nu știu dacă e nevoie, nu știu ce trebuie să fac...

Ruxandra Vișoiu: Nu știu dacă e nevoie, alții nu fac, uite la noi e altfel. Și el m-a lăsat în pace, până la urmă a zis ok, bun, nu m-a mai bătut la cap. Cred că a mai întrebat de vreo două ori după de atunci. Amuzant a fost că mi-am făcut să zicem un mini plan de business mai târziu, adică cred că pe la vreo jumătate de an, un an când aveam deja și niște cifre și o anumită direcție. Mi-am dat seama care sunt clienții practic pe care îi pot atrage și pentru care o să lucrez, atunci mai mult mi-am dat seama care e direcția mea. Eu nu știam ce vreau la început. Știam că vreau să merg pe cont propriu și cam atât. Dar, m-a ajutat pe zona aceasta mult Remus, soțul meu practic care, el avea un pic de background, el făcând și ASE pe lângă Drept și mai avea anumite concepte pe zona aceasta de business și economic dar nu pot să zic că la început le-am pus în practică. Mai mult acum le vedem și le, la doi ani și ceva de când am deschis, mai mult acum le vedem și le implementăm pentru că la început este haos, deci eu așa am simțit-o. Muncești, dai înainte, încerci să meargă totul bine dar cred că e și ok, pentru că dacă stai foarte mult și pregătești dinainte și până la ultima literă tu zici că asta vreau să fac, asta sunt obiectivele mele și exact așa vreau să meargă, cred că dai un pic într-un fel de perfecționism, cumva și ajungi să-ți amâni acea plecare. Eu cel puțin așa am văzut-o, inclusiv la alte persoane, dacă vrei să fie exact la linie și exact planului tău și nu lași loc de, să te surprindă puțin viața efectiv, cred că o dai în altă extremă și ajungi poate să nu mai faci nimic, din păcate.

Ana-Maria: Uite, că am ajuns și la întrebările de final care o să ți se pară poate un pic mai, mai simpatice așa față de ce am vorbit până acum.

Ruxandra Vișoiu: Ok, ok.

Ana-Maria: **Ana-Maria:**i vreun sunet care îți face plăcere să-l asculți sau să-l auzi? Nu știu, faci o meditație și îți place să auzi vântul cum bate-n urechi, eu știu, ceva.

Ruxandra Vișoiu: Uite, vorbind de meditație, pe mine nu prea m-a prins meditația clasică, mie îmi place să fac ceea ce se numește meditație în mișcare, pe mine dacă mă pui să stau locului, mi-e un pic cam greu. Am mai încercat, în momentele când eram foarte stresată și trebuia să mă centrez dar în rest prefer să fac sport. Dacă e să alerg pe bandă și să am muzică în urechi, atunci este chiar foarte ok și aceea e meditația mea. Dar pe lângă muzică, uite, folosesc muzica uneori și când lucrez ca să mă distanțez de cei din jur, inclusiv colegii de birou, dacă cineva vorbește, cineva cu altcineva, am nevoie și de lucrul acesta că nu are fiecare biroul lui propriu, nu suntem la acel nivel, așa, glumesc. Și, îmi mai place sunetul, uite ce mi-am mai pus atunci când voiam spre exemplu să mă relaxez sau să adorm, chiar sunetul mării, apa, îmi place foarte mult, mi se pare foarte relaxant. Îmi găsesc un sunet de genul acesta pe YouTube sau pe SoundCloud, îl las să meargă și mă calmez. Cam astea sunt sunetele mele.

Ana-Maria: La ce nu te consideri că ești foarte bună, nu faci lucrurile într-un mod, foarte ok?

Ruxandra Vișoiu: Grea întrebare, grea întrebare. La ce nu sunt bună? Am observat o chestie inclusiv din facultate că eu n-am foarte multă răbdare să stau pe un task foarte mult timp iar ca și avocat, asta e puțin dificil pentru că trebuie uneori să aloci foarte mult timp unei spețe, poate unui contract spre exemplu, să-l faci foarte bine, să ai grijă la fiecare detaliu, asta cred că mi-e cel mai greu.

Îmi place mai degrabă să fac un task, să trec la următorul, să scap destul de repede de ele dar uneori chiar nu ai cum, nu poți să jonglezi pentru că nu mai înțelegi nimic din activitatea ta. Și asta cred că mi-e mie cel mai greu, să rămân focusată mult timp pe un singur lucru. Ceea ce cred că până la urmă e și bine, dacă aș rămâne focusată prea mult timp pe un lucru, cred că, nu știu, s-ar dilua un pic genul acela de atenție pe care o ai atunci când ești pasionat și ești în flow. Deci, probabil și acest, să zicem așa, poate mic defect dar e și avantaj.

Ana-Maria: Ca orice defect, există și reversul medaliei, așa că...

Ruxandra Vișoiu: Exact, exact, exact.

Ana-Maria: Ai momente când te simți poate mai ciudat?

Ruxandra Vișoiu: Ciudat...M-aș gândi poate ciudat în sensul de nu știu, original Eu nu cred că există persoane ciudate, eu cred că fiecare dintre noi are chestia lui pe care ceilalți nu pot s-o înțeleagă, asta cred că înseamnă de fapt ciudățenia umană. Eu dacă spre exemplu nu rezonez cu o persoană, nu pricep de ce e el așa sau de ce vorbește într-un anumit fel, ok, zic wow, ești ciudat, nu pot să mă conectez cu tine. Dar e mai mult așa o modalitate de-a noastră de a respinge ceea ce nu înțelegem, nu cred, nu neapărat să zicem că omul ăla are ceva în neregulă cu el.

Ciudat, poate când, uite, inclusiv faptul că am mers pe zona de antreprenoriat juridic este o ciudățenie, adică practic când am început R&R Partners, cu siguranță am fost pentru aproape toți colegii mei de la birou considerată ciudată. Adică cum poți să faci tu chestia asta, pleci de bună voie, lași un job, nu știu, bine plătit care, pe care mulți și l-ar dori pentru că, da, mulți ar fi dorit pe jobul acela să ajungă, ceea ce este real, există o competiție destul de acerbă pe zona avocaturii. Da, am renunțat la toate lucrurile astea și am mers pe o cale care poate fi considerată destul de ciudată dar care pentru mine a fost decizia corectă.

Ana-Maria: Da, până la urmă ciudățenia asta ține foarte mult și de normele sociale, că putem într-o țară să fim ciudați, într-o altă țară să nu fim ciudați, într-o comunitate suntem, într-o altă comunitate nu suntem. Așa că, depinde foarte mult de locul în care ne aflăm la momentul în care vrem să ne simțim ciudați sau nu.

Ruxandra Vișoiu: Da, da, așa este.

Ana-Maria: Apropo, că ai spus la început că pe vremea când erai la liceu cochetai, ba cu ASE, ba cu Informatica, acum chiar ai zis că ai făcut și niște cursuri sau meet-up-uri de IT. Te-ai gândit vreodată dacă nu ai fi fost avocat, în spre ce direcție te-ai fi dus?

Ruxandra Vișoiu: M-am mai gândit, profesional vorbind, mi se părea și în liceu că mi se potrivea foarte bine IT-ul și programarea, îmi plăcea foarte mult dar nu m-aș fi văzut programator. Mi se părea dificil să fiu doar eu cu calculatorul, amuzant este că acum, ca și avocat care, eu mai fac și sunt și pe partea de litigiu dar în principal sunt pe persoana de consultanță, ca avocat de consultanță, ești cu calculatorul aproape mereu, nu mai lucrează nimeni cu dosare, cu hârtii, nu mai scrie nimeni de mână. Asta este, pe toate domeniile, noi și calculatorul, cam asta e.

Dar ca și profesie, cred că aș fi mers într-adevăr pe zona de ASE ceva poate spre business, mereu m-a atras zona asta, nu cred că m-aș fi văzut în alt domeniu, poate tot pe zona de business, nu știu ce industrie, chiar nu știu unde m-ar fi dus viața dacă alegeam acea zonă, cred că aș fi lăsat puțin să mă surprindă, să spunem așa.

Și poate m-aș fi văzut tot așa, poate mergând într-o firmă, să urc un fel de corporate ladder dar la un moment dat dacă m-aș fi plictisit de ceea ce fac, cred că aș fi încercat să am un fel de sidegig. Adică nu cred că aș fi fost antreprenor de la început, nu cred că aș fi făcut chestia asta, aș fi vrut tot așa, să merg undeva să învăț un anumit set de skilluri pe care nu le prinzi din facultate, clar, și ulterior poate să le implementez într-o afacere pe care să o țin pe lângă job, poate la un moment dat dacă se dezvoltă, să mă concentrez doar pe ea. Așa cred că ar fi fost un alt scenariu pentru mine, în viață, mă gândesc.

Ana-Maria: Dar acum în niciun caz, nu! În niciun caz, nu se va schimba nimic.

Ruxandra Vișoiu: Nu cred, nu. Pe zona de avocatură, nu văd s-o părăsesc, nu m-aș vedea acum făcând altceva, unu la mână pentru că am investit foarte mult timp și practic, e greu să ajungi să fii bun pe un domeniu, sunt niște ani de muncă în spate și îmi place în continuare ceea ce fac. Dacă nu mi-ar plăcea, nu cred că mi-ar fi frică să încerc alt domeniu, mi se pare destul de ușor în ziua de azi față de spre exemplu, generația părinților noștri, poate mai mult a bunicilor poate. Atunci dacă voiai să-ți schimbi jobul, nu știu, atunci chiar ai fost un ciudat, apropo de ce ziceam. Chiar ai fi fost cu adevărat ciudat dar în ziua de azi este foarte ușor să schimbi firmele, să schimbi, nu știu, industriile în care lucrezi, trecerile ar putea să fie mult mai line. Nu știu, poate vorbim peste, habar n-am, 20-30 de ani sau poate la pensionare o să-mi deschid ceva, o să fiu pe altă industrie, poate las avocatura celorlalți dar pentru mine, momentan nu.

Ana-Maria: Super! Mersi frumos de participare!

Ruxandra Vișoiu: Mulțumesc și eu de invitație!

Ana-Maria: Chiar a fost o conversație foarte interesantă și mi-a plăcut, de altfel cum îmi place de fiecare dată când port discuții cu avocații tineri. Îmi place să vorbesc cu ei și să venim cu suport si sprijin pentru cei care vin din urma noastră ca să le arătăm adevărata față a avocaturii și să-i încurajăm spre ceea ce își doresc ei cel mai mult.

Îți mulțumesc încă o dată și îți doresc o zi frumoasă în continuare.

Ruxandra Vișoiu: Mulțumesc Ana, mulțumesc. De asemenea! Numai bine.

În episodul următor vom discuta despre avocatura din orașele mici. Încercăm să răspundem împreună cu invitatul nostru, întrebărilor precum:

• Cât de diferită este viața profesională a unui avocat în orașele mici?
• Care sunt avantajele dar și greutățile unui avocat ce profesează în astfel de orașe?
• Cum este calitatea vieții unui astfel de avocat?
• Cum ar putea tehnologia ajuta un tânăr avocat în dezvoltarea carierei sale?

Între timp, dacă dorești să atingem un anumit subiect sau îți dorești să asculți pe cineva anume, ori poate chiar ai opinii pe care ai dori să ni le împărtășești, nu ezita să ne scrii, fie pe pagina de Facebook: Avoteca fie pe email-ul nostru la contact@avoteca.com