#3 Ovidiu Rez, Avocat - Despre relatia client-avocat dintr-o perspectiva umana

Ovidiu Rez ne-a povestit in acest episod cum, impreuna cu Asociatia tinerilor avocati din baroul timis, pun la cale redactarea unui Ghid al avocatului incepator si ne-a dezvaluit si noua cateva tips & tricks pentru cei ce isi doresc sa intre in profesie. Totodata, am discutat de ce e nevoie de un Cod deontologic al avocatului, ce inseamna sa fii un avocat dedicat si cum munca unui avocat are la baza principii precum sinceritatea si corectitudinea fata de clientii sai. Am intrat si pe niste subiecte mai sensibile, precum empatia in cauzele juridice, importanta conlucrarii in anumite cazuri alaturi de psihologi, sau necesitatea ca avocatii sa aiba niste minime cunostinte din domeniul psihologiei.

Ovidiu Rez este avocat in Baroul Timis si presedinte al Asociatiei Tinerilor Avocati din Baroul Timis.

Acest episod marcheaza si inceputul colaborarii noastre cu membrii comunitatii Leaders for Justice si Asociatiei Tinerilor Avocati din Baroul Timis, care au avut curajul sa se prezinte publicului asa cum sunt, sa vorbeasca despre ce inseamna sa fii un profesionist al dreptului in zilele noastre, si sa prezinte idei despre schimbari legislative sau tentinde in drept.

Transciere

Ana-Maria: Cu acest episod debutează și frumoasă colaborare a podcastului Legal Tale cu cea a comunității Leaders for Justice. Prin intermediul acestei minunate comunități eu am întâlnit foarte mulți oameni din sistemul de justiție onești și profesioniști, cărora am dorit neapărat să le cunosc poveștile din spatele meseriei lor. Acum vin să vi le împărtășesc și vouă. Am discutat în acest episod cu Ovidiu Rez, avocat în Baroul Timiș și am aflat că împreună cu Asociația Tinerilor Avocați din Baroul Timiș pun la cale redactarea unui ghid al avocatului începător. Așa ne-a dezvălui și nouă câteva tips and tricks; în special pentru cei care își doresc să intre în această profesie. Totodată am discutat de ce e nevoie de un cod deontologic al avocatului, ce înseamnă să fii un avocat dedicat și cum munca unui avocat se bazează în principal pe sinceritate și corectitudine față de clienții săi. Am intrat în același timp și pe niște subiecte mai sensibile, precum empatia în cauzele juridice ori importanța conlucrării în anumite cazuri alături de psihologi sau chiar necesitatea ca avocații să aibă niște cunoștințe din domeniul psihologiei.

Ana-Maria: Bună, tuturor, îl am alături de mine astăzi pe Ovidiu Rez, avocat în Baroul Timiș și titular al cabinetului de avocat Rez Ovidiu și de curând, președinte al Asociației Tinerilor Avocați din Baroul Timiș. Bună și bine ai venit alături de noi!

Ovidiu Rez: Bună ziua! Mă bucur foarte mult pentru această invitație și pe această cale țin să îți mulțumesc foarte mult!

Ana-Maria: Cu mare drag. Povestește-ne un pic de ce ai devenit avocat și de ce te-ai dus spre această profesie și nu spre altceva.

Ovidiu Rez: Sincer să spun, la mine e extrem de simplu și anume undeva la 11-12 ani eu deja știam că vreau să fiu avocat. Pot să recunosc că mi-a plăcut să vorbesc foarte mult, mi-a plăcut să iau apărarea colegilor mei în clasele mici, clasa a IV-a, clasa a V-a. Și la un moment dat pur și simplu am simțit că doar asta aș vrea să fac. Nu mă văd făcând în niciun caz altceva în momentul de față și cred că niciodată nu m-am văzut cu adevărat să lucrez altceva. Deci a fost o chemare, ca să spun așa.

Ana-Maria: Și președintele Asociației Tinerilor Avocați, de unde această idee care e super genială? Mi se pare minunat că există astfel de inițiative în sfârșit.

Ovidiu Rez: Această asociației există din 2008-20019, dar în ultima vreme nu a mai fost activă. Și în momentul în care eu am realizat că există o asemenea asociație, știind în primul rând, pentru că eu am mai făcut parte din anumite asociații nonguvernamentale, știind că există o posibilitate pentru noi tinerii avocați să ne dezvoltăm și să ne spunem ofurile, să ne dăm cu părerea într-un cadru organizat și în cazul în care avem o solicitare să fim un grup de oameni. Pentru că dacă eu ca avocat Rez Ovidiu voiam să fac o cerere către un parchet sau către o judecătorie în cazul în care observam că ceva nu funcționează bine, tind să cred că nu e la fel de ascultată vocea unei singure persoane, față de vocea unui grup de persoane, o entitate care are totuși mai multă putere. În momentul în care am observat că există această asociație m-am îndreptat către organele Baroului Timiș care bineînțeles, cu foarte multă deschidere ne-au primit și avem în continuare sprijinul lor. Ei s-au bucurat la fel de tare văzând că totuși suntem un grup de oameni care avem inițiativa de a face ceva, de a schimba lucruri.

Ana-Maria: Chiar asta ar fi fost următoarea mea întrebare, cum a reacționat Baroul când v-ați dus cu această cerere la ei? Și dacă vezi cumva că s-ar putea implementa la nivel național, adică să ajungem cu această asociație a tinerilor avocați din România?

Ovidiu Rez: Ideea este că noi la Timișoara, trebuie să laud puțin dacă tot am această posibilitate...

Ana-Maria: Chiar te rog.

Ovidiu Rez: Avem de câțiva ani un decan extraordinar și un Consiliu al Baroului extraordinar. Pur și simplu sunt extrem de transparenți, extrem de deschiși; și ei ne sprijină și ne vor sprijini. Tocmai astăzi, chiar mai devreme, am venit de la Consiliul Baroului, am fost invitați un grup de oameni din asociație să prezentăm proiectele care sunt în viitorul apropiat și nu numai. Și am primit confirmarea faptului că ei ne vor sprijini și noi vrem să-i ajutăm acolo unde putem bineînțeles și unde reușim, unde putem noi. Și la fel, ei vor să ne ajute pe noi, o să avem o colaborare zic eu excelentă și extraordinară. Și dacă este vorba despre oameni deschiși, despre decani deschiși, despre Consiliu al Baroului deschis, eu cred că s-ar putea implementa în fiecare barou și ar putea exista și la nivel național o asemenea asociație. Ideea e că o asemenea asociație poate ajuta foarte mult tinerii avocați, foarte mult.

Ana-Maria: Apropo de tinerii avocați, am văzut că aveți, adică în principal acesta este obiectul vostru de activitate, să susțineți și să sprijiniți tinerii avocați în dezvoltarea lor.

Ovidiu Rez: Da, corect. Primul mare proiect pe care o să-l implementăm, mai mare, avem câteva proiecte mai mici cu care am început, ca să fiu din nou sincer. De foarte puțin timp am și modificat actele asociației și anume statutul l-am modificat puțin, bineînțeles Consiliu Director și așa mai departe. Și primul proiect de care suntem cu adevărat bucuroși și mândri este Ghidul Avocatului Începător în care cumva noi am avut niște discuții între noi și am ajuns la concluzia că, noi când am fost avocați stagiari în primele luni de zile ajungeam în instanță să depunem actele sau oriunde mergeam la orice instituție, eram ca plouați, eram speriați.

Ana-Maria: Nu știați.

Ovidiu Rez: Nu știam nimic, da. Chiar dacă maestrul îți explică foarte multe lucruri și de obicei maeștrii sunt foarte deschiși. Dar pe maestru nu poți să îl bâzâi la cap de fiecare dată „Unde trebuie să depun aia?”, îți explică el lucrurile, dar cumva trebuie să te și descurci. Totuși noi eram plouați, absolut toți. Și în ghid exact asta vrem să introducem, multe trick-uri și multe trucuri, care ar putea ajuta foarte mult avocații tineri, mai ales stagiarii. Să nu fie speriați la început, să știe niște lucruri care îi vor ajuta pur și simplu organizatorice, administrative, care îi vor ajuta foarte mult pentru viitor. Unde se depune, pentru că noi la Timișoara avem de exemplu, când e vorba de referatele pentru onorariile din oficiu, la judecătorie e o anumită procedură, la tribunal o anumită procedură și așa mai departe. Și atunci exact lucrurile astea super micuțe, dar care te ajută foarte mult pe termen lung.

Ana-Maria: Ai putea să împărtășești cu noi măcar trei cele mai importante tips-uri pe care le-ați da unui avocat tânăr, în special stagiar, care e la început de drum și e la fel de plouat ca noi toți cum am fost odată?

Ovidiu Rez:

În principal i-aș spune să aibă încredere în forțele proprii, pentru că dacă a ajuns avocat înseamnă că totuși e o persoană puternică.

Pentru că examenul nu e ușor și înseamnă că a demonstrat nu doar că știe drept, pentru că nu e doar de a cunoaște și a învăța drept, ci e vorba și de un examen care e destul de greu psihologic, psihic e destul de greu să treci de stresul unui asemenea examen. Și aia înseamnă din start că e vorba de o persoană puternică. Și să continue să aibă încredere pentru că doar într-o persoană cu încredere în sine, doar la un avocat cu încredere în sine vor veni clienții, asta în primul rând. În al doilea rând le-aș recomanda să citească drept în continuu, să nu uite niciodată, adică să înțeleagă faptul că da, a trecut de un examen care îl face avocat, l-a ajutat să ajungă în această profesie, dar avocații buni, cu adevărat buni sunt cei care se delimitează în continuare. Și anume în momentul în care există piața asta unde suntem foarte mulți avocați, dacă nu citești în continuu pur și simplu nu vei avea nicio șansă. Și să zicem număru trei, eu am o, dar asta e doar a mea problemă, nu e chiar o problemă, eu aș recomanda să fie elegant, nu doar vestimentar ci și comportamental, elegant atât în momentul în care este în instanță sau în momentul în care este la birou cât și în afara biroului.

Ana-Maria: Eleganța aceasta până unde să mergem cu ea? În afara instanței ne dăm jos roba și suntem cum? Suntem în adidași și tricou sau...?

Ovidiu Rez: Da, putem fi în adidași și în tricou, putem fi absolut în orice îmbrăcați.

De asta spuneam că eleganța nu vine doar din stilul vestimentar ci vine din atitudine.

În momentul în care am devenit avocați trebuie să ne asumăm faptul că totuși există un standard comportamental la care trebuie să ne raliem și anume nu mai putem să ne comportăm ca și cum am fi studenți, ca și cum am fi liceeni. Comportamentul nostru trebuie să fie unul exemplar în opinia mea, trebuie să fim un exemplu pentru societate.

Ana-Maria: Când vine la tine un avocat mai tânăr cu câțiva ani și zice „Uite, vreau și eu să-mi deschid un cabinet. Ce trebuie să fac? Care sunt primii pași ca să reușesc să meargă cabinetul?”

Ovidiu Rez: Din nou mă întorc la cele trei lucruri pe care le-am spus mai devreme. Și anume, în primul și în primul rând e vorba de atitudine, de încrederea pe care ar trebui să o aibă în forțele proprii. Și anume dacă un tânăr avocat are o atitudine, dar nu aroganță, că e foarte subtilă diferența între aroganță și încredere în sine.

Încrederea în sine vine prin prisma faptului că o persoană înțelege și își recunoaște valoarea. Nu trebuie cu opulență să o arate celorlalți, ci doar își recunoaște valoarea.

În momentul în care un tânăr avocat are încredere și coroborat cu faptul că citește în fiecare zi, învață în fiecare zi ceva nou, și bineînțeles cu eleganța atât vestimentară cât și comportamentală eu zic că îi aduce oricărui tânăr avocat și proaspăt pe piață, îi poate aduce foarte mulți clienți. Asta unu și aș mai plusa cu ideea în care dacă exemplu vrea un tânăr avocat să se specializeze pe avocatură de business să înceapă să frecventeze conferințe, cursuri în care e vorba de avocatură de business și la fel pe fiecare domeniu. Să se specializeze și dacă vrea să se specializeze, pur și simplu să încerce să ajungă la cât mai multe evenimente unde își poate atrage clientelă în felul acesta.

Prezența, vizibilitatea avocatului este foarte importantă în momentul în care ești la început.

Ana-Maria: Și doar la evenimente la care țin de avocatura de business crezi?

Ovidiu Rez: Nu, nu la evenimente care țin de avocatura de business, ci la evenimente de business. Anume orice fel de evenimente în care, eu mă refer aici în cazul în care vrea avocatură de business, dacă vrea să facă avocatură de business, pentru a putea atrage clientela are nevoie să ajungă la potențialii lui clienți. Și anume la evenimente unde acei clienți ar putea să fie.

Ana-Maria: Apropo de clienți, te vezi cumva diferit în relația cu clienții față de relația, nu cu prietenii dar cu alte persoane care nu îți sunt clienți, dar cu care intri în contact?

Ovidiu Rez: O mică diferență există bineînțeles, pentru că profesionalismul e foarte important la un avocat. Pentru mine e o chestiune, eu cât de mult am putut am încercat să nu arăt clientului că eu sunt deasupra, eu sunt mai presus decât el, ci tocmai clienții mei vreau cumva să înțeleagă că eu sunt acolo să îi ajut, eu sunt ca și prietenul lor. E adevărat prietenul acela profesionist pe care nu poți să îl suni la ora 12 noaptea.

Ana-Maria: Absolut, da.

Ovidiu Rez: Dar în niciun caz o discrepanță foarte mare între mine și clienții mei în sensul că eu vreau, asta e doar atitudinea mea și doar opțiunea mea, alți avocați chiar nu știu cum fac, dar eu am ales ca majoritatea clienților mei să vadă în mine un prieten cumva, să vadă în mine o persoană de încredere, să vadă în mine o persoană care îi ajuta cu problema lor. Dar în același timp este bine pregătit profesional, dar este și un om bun care nu face asta doar din prisma faptului că va câștiga niște bani ci faci asta și din prisma faptului că ajută cu adevărat pe cineva. Pentru că revin la întrebarea ta de mai devreme în care mă întreabă cum de am ales să fiu avocat, în momentul în care m-am gândit cu adevărat ce vreau să devin, m-am gândit că vreau să am o meserie sau o profesie în care ajută oamenii. Și mi-au trecut mai multe prin minte și am rămas la avocat și mi s-a părut că se pliază cel mai bine pe atitudinea mea și pe stilul personal.

Ana-Maria: Am văzut că și în codul deontologic al avocaților se precizează aproximativ același lucru pe care l-ai menționat tu acum și anume, acum citez „Relațiile dintre avocați și clienți se bazează pe profesionalism, onestitate, probitate, corectitudine, sinceritate, loialitate și confidențialitate.” E mai mult sau mai puțin rezumatul exact a ceea ce ai spus tu până acum. Și totuși de ce crezi ca au trebuit scrise aceste lucruri într-un cod deontologic? Mie mi se pare, ca orice profesionist, aceste lucruri sunt oarecum evidente sau așa cel puțin le văd eu. Cum vezi tu lucrul ăsta?

Ovidiu Rez:

Ideea e că trebuie să fim sinceri cu noi înșine și să ne dăm seama că orice pădure are și uscături. Și faptul că suntem avocați nu înseamnă că suntem, în niciun caz scutiți de a avea probleme etice, unii dintre noi sau morale în comportament, asta unu.

Doi, la fel de evident mi se pare și mie că nu ar trebui să ucizi, nu ar trebui să furi și nu ar trebui să faci rău niciunui om, însă totuși le avem scrise ca și legi pentru că unor persoane li se pare normal să facă lucrul ăsta. Sau nu neapărat normal, dar trec peste aceste legi și încălcându-se bineînțeles le vedem zi de zi. La fel noi trebuie să realizăm faptul că din păcate, în momentul de față imaginea avocatului în societatea din România, nu mă refer la imaginea avocatului din alte țări, dar în România nu e perceput chiar ca cea mai etică persoană de pe pământ, ca să spun așa. Și așa în opinia mea, e doar reflexia faptului că în trecut au fost persoane care nu s-au comportat extraordinar de etic și moral. Nu au respectat acele principii care acum sunt trecute în mod concret în statutul profesiei de avocat.

Eu am o părere că avocatura devine, sau avocații devin din ce în ce mai corecți și mai buni și văd asta în jurul meu de foarte multe ori.

Însă este foarte adevărat că încă mai există, ca în orice alt domeniu de altfel, mai există persoane care nu chiar respectă toate regulile jocului, ca să spunem așa.

Ana-Maria: Și care ar fi pentru tine sau ce ar însemna pentru tine ca un avocat să fie dedicat? Există așa ceva, dedicat sau concentrat pe problemele clientului maxim?

Ovidiu Rez: Avocatul care chiar se chinuie să găsească o rezolvare, să găsească o soluție, care chiar își dă tot interesul, citește, caută jurisprudență, caută legi, caută legislație, citește foarte mult, își întrebă și alți colegi care tocmai poate au avut un caz similar; tocmai pentru a găsi cea mai bună soluție clientului. Cea mai bună soluție, nici nu știu cum să explic, soluția care l-ar putea ajuta cu adevărat și bineînțeles, în opinia mea cu cele mai mici costuri, cam asta ar fi.

Ana-Maria: Cum am putea să le explicăm noi anumitor persoane care consideră că dacă nu câștigi un caz nu ești un avocat dedicat? Cu toții cred că am întâlnit, noi cei care am făcut instanță și am făcut reprezentare juridică am întâlnit astfel de opinii și feedback-uri primite, să le spun așa frumos.

Ovidiu Rez: Da, corect. Sunt două chestiuni interesante la această întrebare. În primul rând am observat că fiecare client ar vrea ca tu ca avocat să consideri cazul lui cel mai important. Pentru că pentru el e cel mai important sau mai degrabă chiar singurul caz dacă s-ar putea, lucru care bineînțeles nu e deloc viabil. Adică noi avem multe cazuri, asta e clar și e adevărat, toate sunt importante. Dar nu putem să ne concentrăm doar asupra unora sau asupra altora ci pur și simplu trebuie să ne concentrăm asupra tuturor cazurilor pe care le avem, să ne dedicam tuturor cazurilor. În ceea ce privește celălalt punct, e adevărat că, bineînțeles că toți ar vrea să câștige cauza, altfel nu ar apela la un avocat.

Din păcate e foarte greu să le explici în anumite situații că un judecător a avut o altă opinie decât el și în momentul respectiv am observat și eu că ei consideră că nu ai fost destul de dedicat. Ei își pun problema în sensul că nu ți-ai dat destul interesul pentru cazul lor, dar nu e în niciun caz așa ci pur și simplu e vorba de faptul că există destul de multe legi interpretabile și depinde de la caz la caz, dar cumva în opinia mea e imposibil să câștigi toate cazurile pe care le ai.

Ana-Maria: Nici nu putem spune cu exactitate și nici nu avem voie să garantăm câștigarea unor cazuri, pentru că nu țin de noi la urma urmei.

Ovidiu Rez: În niciun caz. Eu și în momentul în care există, pentru că sunt câteva cazuri să zicem așa evident, sunt niște situații în care ai putea să bagi mâna în foc că vei câștiga, nici măcar în momentele acelea...

Ana-Maria: Nici atunci.

Ovidiu Rez: Fraza pe care o folosesc în cazurile respective este că în opinia mea este un proces care se va câștiga, dar explic clientului în felul următor „Trebuie să înțelegeți că nu sunt eu cel care hotărăște, în opinia mea este un caz care se va câștiga, dar totuși trebuie să rețineți că nu eu sunt cel care hotărăște acest lucru, ci un judecător va hotărî acest lucru.”

Ana-Maria: Cred că este foarte important să explice exact cum ai spus și tu și să fii onest și transparent. Că odată ce ești onest și transparent, oarecum clientul se așteaptă măcar într-o fărâmă de posibilitate ca rezultatul să fie altfel. Și atunci, dacă într-adevăr rezultatul e altfel, nu are un efect, nu e un șoc atât de mare. E exact vorba de această corectitudine, sinceritate de care vorbeam mai devreme.

Ovidiu Rez: Clienții am observat că ar vrea doar să le spui că vor câștiga. Adică tu, în momentul în care ajungi, le prezinți posibilitățile respectivului caz, și când le prezinți partea foarte proastă, foarte urâtă, se uită la tine cu niște ochi de parcă „Stai puțin, da eu nu vreau atunci.” Ei ar vrea să le spui doar „Nu, nu. Sigur se câștigă, totul e bine, totul e frumos.”

Eu evit să fac lucrul ăsta tocmai în ideea că, Doamne ferește, în cazul în care se întâmplă inimaginabilul din perspectiva mea, totuși ei să fi conștientizat, eu să le fi explicat de la început că s-ar putea totuși întâmpla și în alt mod.

Ana-Maria: Ai simțit această atitudine a clienților când aceste persoane pe care le-ai reprezentat au fost cele care au beneficiat de asistență judiciară din oficiu? Se așteaptă la aceeași dedicare aceste persoane?

Ovidiu Rez: De așteptat în niciun caz nu cred că se așteaptă la aceeași dedicare. Mi s-a întâmplat să îmi mulțumească atât clienți pe care i-am avut din oficiu, să fie foarte entuziasmați de modul în care am pledat. Și mai mult decât atât, părți adverse din dosar și anume părți vătămate și inculpați din alte dosare care au venit și m-au felicitat, din dosar adică părțile cu care eu eram în conflict juridic și care m-au felicitat după ce am pledat, m-au felicitat. A venit un domn și mi-a spus „Știu că nu sunteți avocatul meu, dar ați pledat incredibil.” Acel a fost un moment în care partea adversă m-a felicitat că am pledat bine, a fost un moment extraordinar. Era un proces din oficiu, asta pentru că eu am hotărât că nu contează dacă e client personal sau este un proces în care e vorba de asistență juridică din oficiu, e vorba de faptul că tot eu sunt avocatul. Și atunci tot ce iese scris din mâna mea sau tot ce iese verbal în instanță din gura mea trebuie să fie la niște standarde.

Ana-Maria: Oarecum, tu față de tine, pentru tine personal, cauzele sunt sau presupun același nivel de dedicare, însă pe de altă parte persoanele reprezentate au o opinie diferită.

Ovidiu Rez: Nu se așteaptă. Și asta e și cel mai fain când ajungi cu elementul surpriză, în sensul că ei chiar nu se așteaptă să fie reprezentați destul de bine. Și acum o să fac o paranteză, nu doar la nivelul Baroul Timiș, dar la nivelul întregii țări este exact aceeași discuție și anume, din păcate avocați din SAJ, avocați care reprezintă din oficiu care nu sunt bine pregătiți pentru cauze și asta din nou dă, din păcate, dă o lovitură imaginii de avocat. Eu zic că în momentul în care ți-ai asumat să fii înscris în acest sistem, să reprezinți din oficiu, pur și simplu ți-ai asumat facptul că vei fi dedicat indiferent de sumele de bani pe care le câștigi.

Ana-Maria: Și ai oferit asistență judiciară în perioada stagiaturii sau și acum?

Ovidiu Rez: Da, și în perioada stagiaturii și acum ofer în continuare.

Ana-Maria: Și ce spui, merită participarea în acest program? Ai recomanda înscrierea în acest registru a avocaților care intră acum în sistem?

Ovidiu Rez: Da, sigur. Ideea e în felul următor, în momentul în care eu am fost stagiar, în momentul în care eu am intrat în avocatură și am ales să mă înscriu în acest program, pot să spun cu sinceritate că nici nu mă gândeam deloc la bani. Știam că banii de pe respectivele dosare vor fi infimi, pentru cei care nu știu, protocolul s-a schimbat, au crescut sumele cu 140%. Acum până și banii merită, asta e o altă discuție. Dar atunci, e adevărat, banii nu prea contau, dar e vorba de experiența pe care ți-o faci, e vorba de posibilitatea ta de a avea cazuri persoanele fără să vină clienți la tine și de a lucra pe niște dosare pe care nu ai fi lucrat într-o perioadă de doi ani de zile. Și cu cât mai multe dosare vei lucra în perioada de cei doi ani de zile de stagiatură, cu atât mai bun vei fi la finalul stagiaturii.

Ana-Maria: În filmul documentar Oamenii Dreptății, pe care presupun că îl cunoști foarte bine se vorbește la un moment dat despre relația dintre client și avocat. Și unul dintre protagoniști menționează acolo faptul că uneori trebuie să se pună și în rolul unui psiholog mai ales în anumite cazuri mai sensibile și să știe oarecum și niște subtilități din domeniul psihologiei pentru a putea face față anumitor situații. Ai fost nevoit să intri în rolul unui psiholog la vreun moment dat în unul din cazurile tale?

Ovidiu Rez: În mai multe cazuri a fost nevoie să fac pe psihologul, bineînțeles i-am și îndrumat la psiholog pe mai mulți dintre clienții mei. Le explicăm că e o normalitate totuși să facă acest lucru, dar mai ales în cauzele în care e vorba de stabilirea domiciliului minorului. După divorț foștii soți se cam ceartă, ca să spunem lucrurilor pe nume și cumva, în opinia mea, folosesc copiii minori pe post de monedă de schimb, de monedă de negociere și devine foarte dificil de discutat cu ei și devine foarte greu. Și anume pot să spun sincer, am avut un client care într-o cauză exact cu stabilirea domiciliului minorului, minorilor, erau chiar doi, avea nevoie o dată pe săptămână, o dată la 10 zile maxim să mă sune să vorbim 5-10 minute despre ce i s-a mai întâmplat în ultima săptămână și despre cum se simte, în legătură cu cazul cumva. Totuși era vorba de ceva psihologic, iar de la mine avea nevoie dar să audă că eu sunt dedicat, că îi știu problemă și că mă interesez în continuare și că lupt în continuare pentru el ca lucrurile să meargă pe un făgaș normal. Și la sfârșitul discuției era mult mai liniștit decât la început când suna și era mult mai bine.

Ana-Maria: Ce spui de posibilitatea avocaților de a conlucra în de-aproape cu psihologi și să aibă eventual chiar un parteneriat profesional cu un psiholog?

Ovidiu Rez: Sincer, asta mi se pare și mie o normalitate.

E o normalitate să existe o colaborare într-un avocat și într-un psiholog. Mica problemă, în opinia mea, în momentul de față în România este faptul că oamenilor le e cumva rușine să meargă la psiholog.

Le e pur și simplu rușine de ceea ce vor spune prietenii, familia și așa mai departe. Și atunci din această cauză ei nu apelează la psiholog. Eu nu cred că e o normalitate ca avocatul să se pună întotdeauna în rolul psihologului pentru că e foarte dificil și noi nu avem studiile necesare pentru acest lucru. Noi nu putem să spunem despre noi că suntem psihologi, că e adevărat că lucrăm puțin și psihologic, e adevărat. Însă în cazul în care omul, deși îl îndrepți către un psiholog nu dorește, cumva trebuie să încerci, în opinia mea, bineînțeles, trebuie cumva să încerci să îl consiliezi atât juridic cât și spiritual, sentimental, nu neapărat consiliere psihologică, pe care repet, nu o cunoaștem cu adevărat. Ar trebui să o cunoaștem mai bine, probabil. Dar repet, problema e la nivelul mentalității românilor și anume merg la psiholog dacă am probleme grave, ei nu înțeleg. Nu că nu fac diferența dintre psihoterapeut, psiholog, psihiatru, dacă ai ceva probleme și trebuie să mergi la psiholog înseamnă că ai ceva probleme cu capul și ezită cumva această asociere cu psihologul. Deși eu aș recomanda tuturor persoanelor să meargă la psiholog, în opinia mea, toți oamenii ar trebui să mergem la psiholog. Sau măcar odată la ceva vreme să discutăm pur și simplu liber cu cineva care este specializat și care nu ne ascultă ca un prieten care pur și simplu empatizează pe parte emoțională cu noi, ci tocmai învață unde ne sunt micile noastre probleme și ne dau sfaturi prin care noi doar putem să creștem.

Ana-Maria: Cât de mult empatizează un avocat cu clientul său? E bine să empatizezi sau nu e bine?

Ovidiu Rez: Aici e o întrebare foarte dificilă. Anume, în opinia mea, nu ar trebui să empatizezi cu clientul în măsura în care să ne afecteze pe noi. Pentru că un avocat care devine implicat emoțional el însuși nu mai poate să fie obiectiv și nu mai poate reprezenta cu succes interesele clientului, care bineînțeles este implicat emoțional. O doză de empatie, dar empatia asta să fie în sensul că să între la dedicarea pe care o ai și să între la ideea de a-l ajuta pe om.

Empatizezi cu problema lui în sensul că vrei să câștigi cazul, empatizezi juridic.

Dar în rest aș tinde să cred că în cazul în care treci de câteva limite, dacă empatizezi un pic prea mult s-ar putea să te dărâme pe tine, sa nu mai poți tu să îți faci îndeajuns de bine treaba, asta unu. Doi, să ajungi să iei o cauză de exemplu, pe care să spunem că pierzi deși ai empatizat cu clientul și deși te-ai implicat emoțional și să o iei personal, care din nou aceeași chestiune, consider că nu ar trebui să iei personal nicio victorie, nicio înfrângere. E vorba despre domeniul juridic, este vorba despre cazuri castigate sau cazuri pierdute. Dar, o doză de empatie cu clientul cred că trebuie să existe, adică nu trebuie să fim inumani, trebuie să fim umani, însă trebuie foarte bine delimitat și foarte mare atenție cât de multă implicare emoțională există într-un caz.

Ana-Maria: Ar fi un astfel de caz în care începem să fim vrând nevrând afectați de ce se întâmplă în el, ar fi acest un caz în care să refuzăm clientul?

Ovidiu Rez: E o chestiune, unul dintre motivele principale pentru care mi-am ales avocatura este exact independența profesiei de avocat. Teoretic, atâta timp cât nu e vorba de un caz din oficiu poți renunța la caz în orice moment. În orice moment în măsura în care clientul poate fi reprezentat, adică nu renunți cu o zi înainte de termenul de judecată.

Ana-Maria: Exact, să nu îi prejudiciezi nici lui interesele.

Ovidiu Rez: Da, corect. Dar dacă e vorba despre un caz în care ai termen peste o lună de zile, tu pur și simplu fără niciun motiv poți renunța la clientul respectiv, dacă așa îți dorești, fără a exista o argumentare din partea ta. E frumusețea profesiei de avocat, e atât în măsura în care tu poți să semnezi un contract cu oricine te lasă conștiința ta și la fel, poți să renunți la un contract sau la un client atâta timp cât nu mai ești confortabil cu respectivă cauză. Și asta nu mă refer la faptul că, să spunem că ai observa că există un client care are o activitate infracțională în continuare și observi lucrul acesta și tu îl ajuți în activitatea lui infracțională. Aici este vorba de o chestie clară care e stipulată în lege, în statut și anume că ești obligat să renunți la clientul respectiv. Ci mă refer la faptul că în momentul în care nu te mai simți confortabil cu un anumit client din motivele tale personale, fără nicio problemă, ai posibilitatea legală de a denunța contractul unilateral, fără nicio problemă.

Ana-Maria: Ți s-a întâmplat vreodată acest lucru, să refuzi un client pe anumite motive?

Ovidiu Rez: Da, să refuz un client s-a întâmplat de foarte multe ori.

S-a întâmplat în momentul în care eu am prezentat situația și am explicat omului, de exemplu, că în opinia mea șansele de reușită sunt asimptotă către zero, i-am explicat că dacă vrea un avocat care să-i spună că „Da, sigur câștigăm” chiar îl rog din tot sufletul meu să meargă să îl găsească. Pentru că eu nu mă voi implica într-un caz în care eu consider că nu există șanse de câștig.

Eu aleg întotdeauna posibilitatea de a câștiga un caz în fața unei idei de a câștiga niște bani. Pentru că dintre cele două, ideea de a câștiga pe termen scurt, de a câștiga niște bani e pe termen scurt, vei avea acum niște bani, însă tu ai intrat într-un caz pierdut. Încă un caz pierdut la cauzele pierdute se adaugă încă un caz. În schimb, în cazul în care te implici într-un caz în care ai posibilitatea să îl câștigi, poate fi posibilitatea să ai un caz câștigat. Nu contează faptul că nu ai primit acum o sumă de bani ci îți aduce probabil notorietate pe viitor, un caz câștigat îți poate aduce notorietate pe viitor.

Ana-Maria: Ți s-a întâmplat vreodată să ai un potențial client pe care pur și simplu l-ai simți că nu sunteți compatibili într-o relație profesională și să spunem că principiile lui de colaborare nu se pliază pe principiile tale morale?

Ovidiu Rez: Nu neapărat că morale, dar pur și simplu după ce mi-a prezentat cauza mi-am dat seama că el ar fi vrut de la mine să ascund adevărul. Mie nu îmi place ideea asta de a ascunde adevărul, anume, cumva el mi-a prezentat o anumită situație, dar de fapt mi-a spus ce ar vrea să afirm în instanță. Și atunci nu am vrut în niciun caz să mă implic într-un astfel de caz, tocmai pentru că i-am explicat că eu nu pot face așa ceva. Și o singură chestiune, e vorba de faptul că, să dau un exemplu, deși nu am avut până acum pentru că chiar nu s-a întâmplat să am până acum ,e vorba și de cauzele cu DNA. Cauzele în care e implicat parchetul DNA. Pot să spun cu sinceritate că m-am gândit de mai multe ori ce s-ar întâmpla dacă ar veni clienți cu solicitări, să îi reprezint în cauzele cu DNA . Și pot să spun încă sigur că nu sunt 100%, cine știe depinde de caz și depinde de ce fel de caz este, dar personal cred că voi evita foarte mult aceste cauze. Și asta pentru că în trecut, împreună cu colegii am organizat ceva proiecte de anticorupție, s-a numit Școala de Anticorupție. Și acum pentru mine ar fi o lovitură, mi-aș da mie o lovitură dacă aș încerca să apăr persoane care aș observă să zicem că sunt vinovate sau mie mi s-ar părea că sunt vinovate de infracțiuni de corupție și eu aș încerca să îi scot basma curată. Și așa, eu etic și moral aș prefera să evit astfel de cauze.

Ana-Maria: Trecând acum la niște întrebări mai relaxante, că am intrat în discuții foarte interesante, dar cu o greutate emoțională destul de mare. Am trei întrebări pregătite de final, mai amuzante, mai ciudățele, sper să fie ok. Ce sunet sau zgomot îți face plăcere să auzi?

Ovidiu Rez: Sunt două, zgomotul tribunei când dau gol și la fel zgomotul tribunei când apăr, pentru că eu sunt portar.

Ana-Maria: Și tu ca portar dai gol?

Ovidiu Rez: Se mai întâmplă să ies în teren pentru că sunt genul de portar, oricum dacă ești portar se zice că nu ești chiar întreg la minte, așa se zice despre portari. Și atunci, da îmi place să ies pe teren din când în când.

Ana-Maria: Perfect că nu crezi că ești foarte întreg la minte ca portar. Următoarea întrebare, cât de ciudat te consideri tu pe o scară de la 1 la 10?

Ovidiu Rez: Pentru mine sau pentru ceilalți?

Ana-Maria: Tu pentru tine.

Ovidiu Rez: Pentru mine nu sunt deloc ciudat, pentru ceilalți probabil cam 10. Dar pentru mine, asta e normalitatea.

Ana-Maria: Știi la ce se referă prietenii tăi când te considera ciudat?

Ovidiu Rez: Da, nu am nicio problemă recunosc. Am învățat să văd și lucrurile bune și lucrurile rele. Știu ei ce știu, prietenii mei.

Ana-Maria: La ce nu te consideri că ești foarte bun?

Ovidiu Rez: Aoleu! Ar trebui să spun că sunt la toate bun, dar știu că nu e adevărat.

Ana-Maria: Hai că nu suntem chiar toți perfecți, lasă!

Ovidiu Rez: Tocmai de-aia, nu sunt deloc perfect. Nu sunt bun la foarte multe lucruri, la extrem de multe lucruri nu sunt bun. Hai să vedem ceva... Aș putea să spun un sport?

Ana-Maria: Dacă ai alte lucruri poți să spui și alte lucruri.

Ovidiu Rez: Nu sunt bun la a nu acapara discuția în momentul în care sunt la o masă și a nu vorbi. Nu sunt deloc bun aș spune eu la chestiunea aceea care presupune că ar trebui să și taci la masă sau într-o conversație. Atunci ar trebui să spun că nu sunt bun la ascultarea activă.

Ana-Maria: Am înțeles. Deci vorbești mult.

Ovidiu Rez: Vorbesc, vorbesc, vorbesc.

Ana-Maria: Să întrebăm și prietenii cât adevăr deține această informație.

Ovidiu Rez: Foarte mult, poate prea mult.

Ana-Maria: Și ultima întrebare, deși ai zis inițial că din adolescență tu ți-ai format deja opinia că vrei să fii avocat, poate chiar mai devreme, dacă nu mă înșel. Dacă nu ai fi fost avocat totuși te-ai gândit ce ai fi putut fi, spre ce te-ai fi dus?

Ovidiu Rez: Mama mea fiind economistă probabil m-aș fi dus pe economie, dar acum după ceva vreme, acum aș putea spune că dacă nu aș mai fi avocat aș fi într-o companie de lobby.

Ana-Maria: De ce lobby?

Ovidiu Rez: Se aseamănă foarte mult cu avocatură. Vorbă multă.

Ana-Maria: Am înțeles, am înțeles. Asta a fost, îți mulțumesc tare mult că ai răspuns că ai răspuns la invitație.

Ovidiu Rez: Și eu vă mulțumesc foarte mult pentru invitație.

Ana-Maria: Chiar a fost o diuție foarte interesantă atât pentru avocații tineri, cât și pentru avocații cu ceva experiență în spate. Sunt subiecte care ar trebui, chiar cred, dezbătute mult mai mult.

Ovidiu Rez: Da așa este.

Ana-Maria: Îți mulțumesc încă odată și să ai o zi foarte plăcută!

Ovidiu Rez: Mulțumesc la fel! o zi frumoasa!