Avocatura Pro Bono, condiții și limitării

Se discută, de ceva vreme, în spațiul public, dar mai mult în spațiul privat al avocaților, despre avocatura pro bono (sau, altfel tradus, „pentru binele public”). Ca orice nouă inițiativă, aceasta a stârnit atât reacții pozitive, dar și reacții mai puțin încurajatoare.

Pe de o parte, există îngrijorarea privind căderea în desuetudine a serviciilor avocaților dacă toți profesioniștii ar accepta să presteze servicii pro bono. Ceea ce nu este neapărat neadevărat. Știm cu toții, fie experimentând pe pielea noastră, fie auzind prin cercul nostru de prieteni, cum în România există o tendință masivă de a se aștepta ca orice serviciu să fie gratuit. De aici și până la apariția unor fals profesioniști care “aruncă” cu sfaturi “juridice” nu mai este decât un pas.

Pe de altă parte, nu trebuie negat nici rolul pe care avocatura îl are în societate. Trebuie să ne îndepărtăm de viziunea pur monetară a avocaturii, de imaginea de lup flămând a avocaților. Și asta o putem face doar prin aplecarea noastră, a tuturor profesioniștilor, către o latură mult mai civică și empatică, ajutând cât de puțin pe cei care au cu adevărat nevoie.

Și ce reprezintă, la urma urmei, prezența unui avocat alături de cei în nevoie dacă nu un acces la justiție neîngrădit?

Într-adevăr, menținerea echilibrului, atât de necesar în tot ceea ce facem, nu este o excepție nici aici. La fel cum cum nu este o excepție nici dificultatea menținerii acestuia.

Vom analiza, așadar, care sunt condițiile recomandate de organele de conducere ale profesiei de avocat pentru avocatura pro bono.

Condiții, care, am spune noi, sunt menite tocmai pentru a menține acest echilibru dintre responsabilitatea socială a avocaților și demnitatea și relevanța profesiei.

Nu vom intra în detalii tehnice, ci ne vom concentra strict pe explicarea celor date publicității de către Uniunea Naţională a Barourilor din România prin Declarația Politică Profesională adoptată prin Hotărârea Consiliului UNBR nr. 414/08.12.2018.

Trebuie, însă, lămurit înainte de toate, că avocații nu sunt obligați să presteze servicii pro bono decât în anumite situaţii excepţionale.

Prin urmare, având în vedere atât recentele eforturi ale organelor de conducere ale profesiei de avocat și cât accepțiunea internațională a serviciilor pro bono, considerăm că rămâne la latitudinea avocaților să decidă dacă doresc și dețin timpul necesar pentru a se ocupa de cauze pro bono în mod profesionist.

Așadar,

se consideră ca fiind servicii profesionale prestate de avocat pro bono, activitățile profesionale realizate fără remunerație sau așteptare de remunerație asigurate, în principal, persoanelor sau comunităților defavorizate sau marginalizate sau organizațiilor care le asistă.

Ce înseamnă “persoane defavorizate”?

Potrivit HG 784/2018, intră în categoria persoanelor defavorizate:

  • persoanele cărora le este stabilit, prin dispoziție scrisă a primarului, dreptul la un venit minim garantat;

  • familiile beneficiare de alocație pentru susținerea familiei; sau

  • persoanele aflate temporar în situații critice de viață, respectiv victime ale calamităților, persoane dependente și în alte situații asemănătoare stabilite prin anchetele sociale și care se află în situații deosebite de vulnerabilitate.

 Persoanele dependente sunt definite ca persoane cu handicap grav și accentuat, adulți și copii, care nu beneficiază de îngrijire în servicii sociale în regim rezidențial, publice sau private.

  • Pentru a stabili dacă o persoană se află sau nu într-o situație vulnerabilă, Legea asistenței sociale nr. 292/2011 ne oferă anumite criterii. Astfel, aceasta desemnează ** grupul vulnerabil ** ca fiind acele persoane sau familii care sunt în risc de a-și pierde capacitatea de satisfacere a nevoilor zilnice de trai din cauza unor situații de boală, dizabilitate, sărăcie, dependență de droguri sau de alcool ori a altor situații care conduc la vulnerabilitate economică și socială.
Ce înseamnă “persoane marginalizate”?

Potrivit normelor metodologice de aplicare a Legii nr 116/2002, prin persoană marginalizată social se înțelege:

  • persoana care beneficiază de venit minim garantat sau face parte dintr-o familie beneficiară de venit minim garantat, în condițiile Legii nr. 416/2001

    ȘI

  • se află în cel puțin două dintre următoarele situații:

  • nu are loc de muncă;

  • nu are locuință în proprietate sau în folosință;

  • locuiește în condiții improprii;

  • are unul sau mai mulți copii în întreținere sau face parte dintr-o

familie cu mulți copii în întreținere;

  • este persoană vârstnică, fără susținători legali;

  • este încadrată în categoria persoanelor cu handicap sau

invaliditate;

  • are în întreținere o persoană încadrată în categoria persoanelor

cu handicap grav, accentuat ori invaliditate gradul I sau II;

  • a executat o pedeapsă privativă de libertate.

Analizând dreptul european și internațional, observăm că acesta este mai inclusiv și prevede situații mai atotcuprinzătoare în ceea ce privește stările de vulnerabilitate, precum:

  • copiii, fie neînsoţiţi sau separați de părinții lor, fie ce fac parte din familii defavorizate ori marginalizate

  • persoanele fără adăpost

  • persoanele beneficiare de ajutor social

  • refugiați sau solicitanţi de azil

  • comunitățile marginalizate

  • persoane vârstnice, care nu mai au pe nimeni care să aibă grijă de aceștia

  • persoane care suferă de dizabilități, boli psihice, dependenţe sau cu risc crescut de suicid

  • persoane supraviețuitoare a unor traume

  • persoane supraviețuitoare a violenței sexuale şi de gen sau alte crime violente

  • victimele traficului de persoane

Prin urmare, pentru a beneficia de servicii pro bono astfel cum sunt ele explicate mai sus, fie contactați o asociație care se ocupă de astfel de cazuri, precum Centrul de asistență și documentare juridică din Facultatea de Drept, Universitatea din București, fie verificați pe paginile web de prezentare ale avocaților daca acești acordă sau nu astfel de servicii.

Din păcate, așa cum ne-am obișnuit, legile din România nu sunt făcute pentru cei care au cu adevărat nevoie de ele. Sperăm, însă, ca prin aceste rânduri să fi lămurit câtuși de puțin situația persoanelor care pot accesa servicii juridice pro bono. Și să îi sprijinim pe cei care au cu adevărat nevoie de ele să le acceseze.

 Ana-Maria Drăgănuță Briard
Avocat & Fondator Avoteca

24 octombrie 2019

Avoteca. Suntem o echipă entuziasmată care lucrează înspre îmbunătățirea serviciilor juridice, prin susținerea avocaților independenți. Urmărim să schimbăm modul în care oamenii accesează, comunică și caută profesioniști din domeniul juridic, redefinind în mod eficient relațiile avocat-client. Prin platforma Avoteca, avocații își pot mări portofoliul de clienți, iar cei în căutare de servicii juridice au acces nelimitat la profesioniști specializați pe problema lor. Ai nevoie de un avocat? Ești avocat și vrei să îți crești clientela? Hai pe platforma Avoteca ca să afli mai multe: https://avoteca.com