Ce reprezintă redevențele în materia dreptului de proprietate intelectuală?

1.  Ce este o redevență?

Plata unei redevențe presupune obligația pecuniară prevăzută de lege, prin care o persoană, în schimbul unei sume de bani, beneficiază de accesul și utilizarea bunurilor create de un autor, bunuri care sunt protejate prin diverse mijloace de proprietate intelectuală.

Termenul de redevență își are rădăcina etimologică în franțuzescul royauté (secolul 12.d.Hr.) și în latinescul regalis ce semnifică regalitate sau bunuri ce aparțin regelui.

Treptat, această noțiune a surprins o evoluție interesantă, căpătând noi sensuri, de la o prerogativă a suveranului (secolul 15 d.Hr.) până la plată către un proprietar de pământ pentru folosirea unei mine (1839), ca în cele din urmă, redevența să fie concepută ca  plată către un autor, compozitor pentru vânzarea sau folosirea operei sale (1857).

O redevență poate, astfel, să fie datorată pentru produse specifice, pentru diverse resurse naturale, dar mai ales, pentru creații artistice, muzicale, cinematografice.

2.  Cum se stabilesc redevențe?

Sumele de plată cu titlu de redevență pot fi stabilite printr-o plajă largă de varietăți. De exemplu, pentru înființarea unei francize, aceste sume pot fi stabilite ca procent fix sau variabil din vânzările obținute. De asemenea, redevențele mai pot include:

• redevențele pentru anumite produse (cum ar fi o carte, o piesă muzicală, un produs brevetat sau un concert) care se bazează în general pe numărul de unități vândute;
• redevențele pentru proprietățile de petrol, gaze și minerale care se pot calcula fie pe venituri, fie pe unități, cum ar fi barili de petrol sau tone de cărbune.

În Statele Unite ale Americii, de exemplu, o redevență plătită pentru o carte se situează între procentul de 10%-25%, sumă care va fi destinată autorului.

Revenind la redevențele pentru creațiile artistice din România, cota de impozitare este de 10% și se aplică asupra venitului net, obținut din valorificarea drepturilor de proprietate intelectuală. Conform dispozițiilor art. 72 din Codul fiscal, în cazul în care plătitorul de venit este o persoană juridică sau o altă entitate care are obligația de a conduce evidență contabilă, calcularea, reținerea și virarea impozitului pe venit se fac de către plătitorul de venit (sistemul prin reținerea la sursă).

Pe lângă sistemul de impozitare cu reținere la sursă, legiuitorul a păstrat și posibilitatea ca persoanele care obțin venituri din valorificarea drepturilor de proprietate intelectuală să opteze pentru determinarea venitului în sistem real. Alegerea sistemului real permite contribuabilului să deducă din venitul brut cheltuielile efectuate în scopul desfășurării activității, în condițiile prevăzute de art. 68 din Codul fiscal. Cota de impozitare va fi tot de 10% și se va aplica asupra venitului net.

3.  Care este legătura dintre termenii de licență și redevență?

Definiția noțiunii de redevență este prezentată și în codul fiscal după cum urmează, la art. 7 pct. 36:

(1) Se consideră redevență plățile de orice natură primite pentru folosirea ori dreptul de folosință al oricăruia dintre următoarele:

a) drept de autor asupra unei lucrări literare, artistice sau științifice, inclusiv asupra filmelor, benzilor pentru emisiunile de radio sau de televiziune, precum și efectuarea de înregistrări audio, video;

b) dreptul de a efectua înregistrări audio, video, respectiv spectacole, emisiuni, evenimente sportive sau altele similare, și dreptul de a le transmite sau retransmite către public, direct sau indirect, indiferent de modalitatea tehnică de transmitere - inclusiv prin cablu, satelit, fibre optice sau tehnologii similare;

c) orice brevet, invenție, inovație, licență, marcă de comerț sau de fabrică, franciză, proiect, desen, model, plan, schiță, formulă secretă sau procedeu de fabricație ori software;

d) orice echipament industrial, comercial sau științific, container, cablu, conductă, satelit, fibră optică sau tehnologii similare;

e) orice know-how;

f) numele sau imaginea oricărei persoane fizice sau alte drepturi similare referitoare la o persoană fizică.

Altfel spus, redevențele sunt plățile acordate către proprietari pentru utilizarea proprietății intelectuale respective. Redevențele se referă adesea la sume de bani acordate pentru dreptul de utilizare a proprietății intelectuale, cum ar fi drepturile de autor, brevetele și mărcile.

Licența reprezintă un contract, în cazul căruia, beneficiarul capătă posibilitatea transmiterii drepturilor obținute numai cu acordul proprietarului. Prin urmare, licența este în fapt un proces prin care se acordă dreptul de a avea, a folosi ori reproduce creația cuiva.

Prin transmiterea drepturilor de proprietate intelectuală, realizată prin contracte de cesiune ori contracte de licenţă sau chiar prin succesiune, se înfăptuiește practic, un mod de dobândire al unor astfel de drepturi, modalități ce sunt recunoscute de lege.

Spre exemplu, în cazul unui brevet, obiectul contractului de licență îl reprezintă acordarea de licență de către licențiator licențiatului, în vederea exploatării de către licențiat în mod exclusiv/ neexclusiv pe un teritoriu determinat a tuturor sau a anumitor drepturi cu privire la brevetul de invenție menționat în contract, în schimbul prețului achitat, stabilit conform contractului.

Potrivit art. 25 din legea nr. 38/29.02.2008 privind protecţia mărcilor, drepturile asupra mărcii pot fi transmise integral sau parţial prin cesiune, prin contract de licenţă, precum şi prin succesiune. Principala diferență dintre contractul de cesiune și cel de licență este dreptul dobândit în urma semnării contractului. Iar, dacă prin semnarea contractului de cesiune va fi transmis chiar dreptul de proprietate asupra mărcii, iar prin semnarea contractului de licență este dobândit doar dreptul de folosință asupra mărcii pe o perioadă limitată de timp și în condițiile contractuale.

Pe scurt, redevența reprezintă prețul plătit de cumpărător, pe când, licența este ansamblul de procedee și mijloace care îl împuternicesc pe proprietar contractului de licență să exploateze bunul obținut, prin diverse căi stabilite de părțile unui contract ori prevăzute de lege.

4.  Contractele de cesiune în materie de proprietate intelectuală

Drepturile de proprietate intelectuală se pot transfera prin cesiune, exclusivă sau neexclusivă, aceasta fiind procedura utilizată îndeosebi de către părțile contractante,  procedură aleasă dintre alte metode specifice, în funcție de obiectul contractului. De exemplu, în cazul mărcilor și al indicațiilor geografice, Legea 84/1998 precizează prin articolul 46 (1) faptul că

“Drepturile asupra mărcii se pot transmite prin cesiune, licență, fuziune, pe cale succesorală, în baza unei hotărâri judecătorești sau prin orice altă modalitate prevăzută de lege pentru transferul dreptului de proprietate.”

În ceea ce privește brevetele de invenție, Legea 64/1991 menționează la articolul 47 următoarele:

“Dreptul la brevet, dreptul la acordarea brevetului și drepturile ce decurg din brevet pot fi transmise în tot sau în parte. Transmiterea se poate face prin cesiune sau prin licență, exclusivă sau neexclusivă, sau prin succesiune legală ori testamentară.”

Nu în ultimul rând, Legea Drepturilor de autor și a drepturilor conexe**,  Legea 8/1996,** dedică un capitol întreg cesiunii drepturilor patrimoniale de autor. Astfel, articolul 40 (3) menționează că

“Drepturile patrimoniale ale autorului sau ale titularului dreptului de autor se pot transmite prin cesiune exclusivă ori neexclusivă”.

În plus, la articolul 42 ne sunt condiționate elementele sine qua non ale acestui tip de contract:

“Contractul de cesiune a drepturilor patrimoniale trebuie să prevadă drepturile patrimoniale transmise și să menționeze, pentru fiecare dintre acestea, modalitățile de utilizare, durata și întinderea cesiunii, precum și remunerația titularului dreptului de autor. Absența oricăreia dintre aceste prevederi dă dreptul părții interesate de a cere rezilierea contractului.”

Cesiunea este teoretic un tip de vânzare, care poate lua formă exclusivă, neexclusivă, temporară, definitivă sau parțială.

Spre exemplu, dacă prin intermediul unui contract de cesiune, se transferă toate drepturile patrimoniale deținute anterior asupra proprietății intelectuale în cauză, odată finalizat contractul de cesiune, nu mai există nicio responsabilitate legată de proprietatea intelectuală în cauză (de exemplu, în ceea ce privește plata taxelor de reînnoire), dar  nici nu se mai pot valorifica beneficii de pe urma unui posibil succes comercial al produsului sau serviciului respectiv.

În plus, cu excepția cazului în care acest lucru este permis în mod explicit în contract, nu se mai poate utiliza proprietatea intelectuală exemplificată (invenție, marcă înregistrată etc.), atâta timp cât aceasta este protejată.

Contractul de cesiune a drepturilor de proprietate intelectuală încheiat între părți va include o descriere detaliată a obiectului vândut (proprietatea) și a deținătorului legal.  De exemplu, dacă vindeți dreptul de a utiliza anumite coloane sonore dintr-o operă muzicală, vor fi descrise durata, intensitatea, fragmentul preluat din respectiva operă, în ce măsură poate fi aceasta alterată, tradusă în alte limbi, utilizată o singură dată sau utilizată perpetuu ș.a.m.d.

Este de asemenea, necesară semnătura părților, menționate posibilele garanții, precizarea legii care ar trebui să fie utilizată pentru a interpreta contractul (de exemplu, legea națională a țării din care proveniți) și jurisdicția pentru orice eventuală soluționare a litigiilor, indiferent dacă este vorba de o comisie de arbitraj sau de o instanță locală.

Părțile trebuie să stabilească de la bun început obligații reciproce și interdependente, prin care vor negocia asupra prețului, a momentului prestației, a modului în care este stabilită suma, a penalităților în cazul nerespectării cerințelor prezentate în contract și a altor aspecte pe care le consideră acestea esențiale.

O noțiune interesantă ce merită a fi menționată în acest sens este aceea de earn out care se bazează teoretic pe succesul ori performanța operei asupra căruia se acordă redevență. Cu cât aceasta este mai bună, cu atât șansele de a primi compensații suplimentare cresc.

Ai nevoie de Ajutor?

Desigur, toate aceste noțiuni de proprietate intelectuală pot fi dificil de utilizat. În cazul în care conceptul de redevență îți aduce în continuare nelămuriri ori, dorești să îți protejezi opera printr-un contract ale cărui prevederi îți sunt greu de surprins, nu ezita sa ceri ajutorul unui profesionist! Pe platforma Avoteca, printr-un mod ușor și rapid, poți lua legătura cu avocații noștri din materie de proprietate intelectuală care fac parte din noua generație de juriști și sunt gata să te ajute la orice nelămurire ai avea!